CtEDO 03.07.2015 Auto

BARTKOVA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
03.07.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARTKOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 3 iulie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 24178/14 Inna Yevgenivna BARTKOVA împotriva Ucrainei depusă la 13 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Inna Yevgenivna Bartkova, este un național ucrainean, care s-a născut în 1988 și este deținut în prezent în detenție. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dna E.V. Opryshko, avocat practicant în Kiev. În 12 martie 2013, Departamentul de Poliție Municipală Vinnytsya a deschis ancheta penală cu privire la acuzațiile că reclamantul și alte persoane au comis fraudă financiară la vânzarea apartamentelor în Vinnytsya în perioada între septembrie 2012 și martie 2013. Între 13 iunie și 2 iulie 2013, reclamantul a fost tratat cu pacienți în sediul Asociației Regionale de Psichiatrie și Narcologică din Kyiv. A fost diagnosticată cu tulburări polimorfe psihice acute cu semne de schizofrenie; sindrom alucinatoriu paranoic. Între 9 iulie și 13 septembrie 2013, reclamantul a fost tratat în aceeași instituție medicală din cauza schizofreniei paranoice. La 30 august 2013, reclamantul a anulat locul de reședință în orașul Vinnytsya și la 4 septembrie 2013 și-a înregistrat locul de reședință în satul Zaliznyy Port, regiunea Kherson. Între 20 și 23 septembrie 2013, investigatorul a solicitat Curtea Vinnitsya („Curtea de Primă Instanță”) să elibereze un mandat de arestare împotriva reclamantului. În cererea sa, investigatorul a susținut că la 26 Avizele relevante au fost trimise la 22 iulie 2013 la adresa înregistrată a reclamantului în orașul Vinnytsya și au revenit nedeclarate. La 24 august 2013 anunțurile care solicită reclamantului să apară la 28 și 30 August 2013 a fost dată mamei reclamantului care a informat investigatorul la 27 august 2013 că reclamantul este tratat cu pacienți și că acesta din urmă va apărea înaintea lui după descărcarea de gestiune de la instituția medicală. Mama reclamantului a refuzat să precizezeze locul în care reclamantul a fost tratat. Ulterior, până la 20 septembrie 2014, reclamantul nu a reușit să apară în fața anchetei fără a da nici un motiv pentru absența ei. De aceea, investigatorul a insistat că între 26 iulie și 20 septembrie 2013 reclamantul nu a reușit în mod repetat să apară la cererea sa și că nu a informat autoritățile cu privire la motivele lipsei ei. Din acest motiv, el a afirmat că reclamantul se ascundea de autoritățile de investigare și trebuia arestat. La 23 septembrie 2013, instanța de primă instanță a permis cererea investigatorului, având în vedere faptul că reclamantul ar putea revoca, ar putea ascunde de autoritățile de investigare și ar împiedica procedurile penale. În această privință, instanța a declarat că reclamanta era șomeră și suspectată de o crimă gravă care a cauzat prejudiciu material substanțiale victimelor; de asemenea, nu a rezistat la adresa ei înregistrată. Curtea a făcut trimitere la anunțurile emise de către investigator, solicitând reclamantului să apară pentru interogatoriu, precum și raportul unui ofițer de poliție care a afirmat că nu a putut găsi reclamantul la adresa ei înregistrată. La 27 septembrie 2013, reclamantul a fost plasat pe lista persoanelor căutate. La 14 ianuarie 2014, reclamantul a fost readmit la Asociația Regională Psichiatrică și Narcologică din Kyiv, în cazul în care a fost tratată din cauza schizofreniei paranoice și a încercat sinuciderea. La 22 ianuarie 2014, reclamantul a fost arestat în sediul instituției medicale respective. La 23 ianuarie 2014, Curtea a examinat cererea investigatorului pentru detenția anterioară a reclamantului. Curtea a constatat că reclamantul a fost suspectat în mod rezonabil de fraudă financiară și că investigatorul și procurorul au dovedit existența riscurilor de a necesita detenția reclamantului în custodie. Prin urmare, instanța a ordonat detenția preliminară a reclamantului timp de șasezeci de zile, până în 22 martie 2014. În același timp, instanța a fixat cauțiunea în valoare de 1.300.000 de hryvnia ucraineană („UAH”) ca măsură preventivă alternativă, menționând că suma cauțiunii a fost determinată după examinarea circumstanțelor presupusei infracțiuni, statutul material al reclamantului și situația financiară a acesteia. În aceeași zi, instanța a ordonat un examen psihologic și psihiatru pentru a stabili dacă reclamantul ar putea fi responsabil în mod penal. Curtea a hotărât că, în acest scop, reclamantul ar trebui transferat la Centrul Regional de Psichiatrie Odessa pentru o perioadă de până la două luni. La 3 februarie 2014, Curtea Regională de Apel Vinnytsya („Curtea de Apel”) a susținut decizia din 23 ianuarie 2014 privind măsurile preventive ale reclamantului, declarând că concluziile instanței de primă instanță au fost legale și justificate. La 19 martie 2014, instanța de primă instanță a prelungit detenția anterioară a reclamantului pentru încă șase zile, până la 21 mai 2014. Curtea a declarat pe de o parte că reclamanta a avut o referință pozitivă, ea nu a avut înregistrări penale, a fost divorțată și a trebuit să aibă grijă de copilul său minor. Pe de altă parte, reclamantul era șomer, locuia în afara regiunii Vinnytsya și s-a ascuns de autoritățile de investigație de mult timp, și-a schimbat locul de reședință și a fost suspectată de o crimă gravă. Prin urmare, instanța a concluzionat că reclamantul poate să se ascundă de autoritățile de investigație, dacă este liberă. În același timp, instanța a stabilit o cauțiune în valoare de 1.300.000 UAH ca măsură preventivă alternativă. Reclamantul a solicitat să modifice măsura preventivă pentru întreprinderea scrisă de a nu se absoarce sau de a reduce suma cauțiunei. La 4 aprilie 2014, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului ca fiind nefondat și a susținut hotărârea instanței din 19 martie 2014. La 29 aprilie 2014, procesul penal a fost îndreptat la tribunalul de primă instanță pentru proces. La 14 mai 2014, tribunalul de primă instanță a desfășurat o audiere pregătitoare în acest caz și a prelungit deținerea reclamantului în custodie pentru încă șase zile, până la 13 iulie 2014, constatând că nu există motive pentru a modifica această măsură preventivă. La 8 iulie 2014, instanța de primă instanță a prelungit detenția reclamantului în custodie pentru încă șase zile, până la 13 septembrie 2014, constatând că nu există motive pentru a modifica această măsură preventivă. COMPLAINTă Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 1 și 5 3 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârile instanței privind detenția în custodie nu au fost justificate. Întrebarea părților A fost compatibilă deținerea anterioară a reclamantului cu cerințele articolului 5 1 lit. (c) și 3 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze materiale relevante (inclusiv deciziile judiciare) privind detenția anterioară a reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă