ASMA c. TURQUIE

Comunicat la 8 iulie 2015 Secțiunea a doua Cerere nr. 47933/09 Mehmet ASMA împotriva Turciei introdusă la 24 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mehmet Asma, este un resortisant turc născut în 1957 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul O. Sur, avocat la stanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 2000, etajul patru al clădirii în care locuia fiica reclamantului, dl Esma Asma, a luat foc din cauza unei explozii cauzate de scurgerea electrică de la linia de înaltă tensiune aeriană situată la doi metri distanță de clădire. La sfârșitul acestui incident, trei persoane, inclusiv fiica reclamantului, au murit.

În aceeași zi, o schiță a stării locului a fost realizată imediat de o echipă de pompieri-pompieri. Tot în aceeași zi s-a deschis o instrucțiune penală și s-a întocmit un proces-verbal de constatare a locului de către o echipă a conducerii de securitate din oraș, din ordinul procurorului Republicii Eyüp. La 22 octombrie 2000, s-a efectuat o examinare externă a corpului fiicei reclamantului. La 30 octombrie 2000, raportul de incendiu a fost prezentat în dosarul de anchetă și a concluzionat că incendiul a fost cauzat din neglijență și imprudență, iar pentru a ajunge la această concluzie, el a constatat, printre altele, că două cabluri electrice la o distanță de doi metri față de clădirea din apropierea liniei de înaltă tensiune erau deformate din cauza descărcării electrice.

La 21 noiembrie 2000, raportul de autopsie întocmit de camera specializată (morgă) a institutului de medicină legală concluzionează că fiica reclamantului a murit din cauza intoxicației cu monoxid de carbon, precum și din cauza arsurilor. La 1 noiembrie 2000, procurorul districtual al Republicii Eyüp i-a acuzat pe cei responsabili de excavarea efectuată în apropierea liniei de înaltă tensiune, și anume B.B., șoferul. de la buldozer, Y.Ö., proprietarul buldozerului, și H.Y., constructorul instalației pentru incendiere și omucidere din imprudență și neglijență. Le-a fost reproșat că a îndepărtat cablurile de la linia de înaltă tensiune aeriană cu ajutorul unui buldozer. în timpul lucrărilor de excavare, nu a luat măsurile necesare și a provocat astfel scurgerea de energie electrică de la linia de înaltă tensiune.

La 10 mai 2001, instanța dasseseses d'Eyüp a ordonat o expertiză tehnică. La 6 noiembrie 2001, experții au prezentat raportul lor. Ei au considerat că excavarea efectuată în apropierea liniei de înaltă tensiune a fost fără permisiune de a construi și măsurile de securitate necesare nu au fost luate. Ei au indicat că, în conformitate cu Regulamentul privind instalațiile de linie de înaltă tensiune aeriană, clădirea a fost situată la o distanță de doi metri față de linia de înaltă tensiune aeriană. Ei au considerat că buldozerul în litigiu a întins un cablu telefonic și, din cauza contactului acestuia cu linia de înaltă tensiune aeriană, o descărcare electrică a fost produsă pe clădirea în care locuia Esma Asma.

În acest raport, responsabilitățile au fost stabilite după cum urmează pentru H.Y., constructor: responsabil la 4/8 ; Pentru Y.Ö, responsabilul de excavare: responsabil în proporție de 1/8 ; pentru B.B., operatorul buldozerului: responsabil în proporție de 1/8 În ședința din 21 decembrie 2001, reclamantul a luat parte la proces în fața tribunalului din Eyüp. La 8 noiembrie 2001, tribunalul din Assisises a transferat raportul de expertiză procurorului districtual al Republicii Eyüp pentru a iniția o anchetă împotriva persoanelor responsabile în numele municipalității. La 20 noiembrie 2002, Ministerul de Interne nu a acordat primarului și directorului de amenajări în numele orașului Dayüp. La 17 mai 2005, un al doilea raport de expertiză a fost prezentat în dosarul privind cererea de contracompetență a instanței de judecată.

În acest raport s-a constatat că descărcarea de gestiune electrică de la linia de înaltă tensiune a fost produsă din cauza ruperii unui cablu telefonic în timpul lucrărilor de excavare. Acesta stabilește responsabilitățile după cum urmează: Pentru H.Y., constructor, pentru a începe lucrările de excavare fără permis de construcție și fără a lua măsuri de securitate necesare în acest domeniu: responsabil de 4/8 ; mai mult pentru B.B, operator buldozer : responsabil de 1/8 În cazul municipalității din orașul Dayüp, din cauza lipsei controlului asupra construcției în apropierea liniei de înaltă tensiune și asupra clădirii care nu cunoaște distanța obligatorie față de aceasta: responsabil în proporție de 2/8 Pentru TEDAȘ (Societatea de distribuție de energie electrică din Turcia) : pentru că a ignorat o construcție fără permis aproape de o linie de înaltă tensiune aeriană : responsabil în proporție de 1/8.

La 18 iulie 2006, tribunalul de distribuție de energie electrică din Turcia a decis să pună capăt procedurii penale din motive de prescripție. La 12 martie 2009, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Această hotărâre a fost plătită grefei instanței de primă instanță la 30 aprilie 2009. GRIEFS Invocând art. 2 din convenție, reclamantul se plânge de decesul fiicei sale ca urmare a unui incendiu presupus a fi avut loc din cauza neglijenței și a indiferenței autorităților administrative în ceea ce privește evenimentele care au provocat incendiul. Mai mult decât atât, acesta a declarat că procedura penală împotriva persoanelor implicate în incident a fost o procedură penală, în special din cauza duratei excesive care a dus la dispariția acesteia din cauza prescripției.

A epuizat reclamantul căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește spătarul său întemeiat pe art. 2 din Convenție În special, reclamantul avea posibilitatea de a iniția o acțiune civilă și/sau administrativă pentru a-și susține afirmațiile formulate în art. 2? În acest caz, aceste acțiuni constituiau, în circumstanțele cazului respectiv, acțiuni efective în sensul acestei dispoziții? Dreptul fiicei reclamantului la viață, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță, ținând cont de protecția procedurală a dreptului la viață, procedura penală în discuție de către autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție?

Guvernul este invitat, printre altele, să ofere explicații detaliate cu privire la măsurile adoptate în mod preventiv pentru protejarea vieții fiicei reclamantului anterior incidentului, precum și cu privire la procedurile adecvate inițiate ca urmare a incidentului de către autoritățile administrative, care permit identificarea deficiențelor și a greșelilor care ar putea fi comise în acest sens de către responsabilii de la diferite niveluri.

Communiquée le 8 juillet 2015

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 47933/09 Mehmet ASMA contre la Turquie introduite le 24 August 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Mehmet Asma, est un ressortissant turc né en 1957 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par M e O. Sur, avocat à İstanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 21 octobre 2000, le 4 ème étage du bâtiment où habitait la fille du requérant, M me Esma Asma, prit feu en raison d’une explosion causée par la fuite électrique provenant de la ligne à haute tension aérienne située à deux mètres de distance du bâtiment. À l’issue de cet incident, trois personnes, dont la fille du requérant, moururent. Le même jour, un croquis de l’état des lieux fut réalisé aussitôt par une équipe de sapeurs-pompiers.

Toujours le même jour, une instruction pénale fut ouverte et un procès-verbal de constat des lieux fut dressé par une équipe de la direction de sûreté d’Istanbul sur ordre du procureur de la République d’Eyüp. Le 22 octobre 2000, un examen externe du corps de la fille du requérant fut effectué. Le 30 octobre 2000, le rapport d’incendie fut présenté dans le dossier d’enquête. Il conclut que l’incendie était causé par négligence et imprudence. Pour arriver à cette conclusion, il constata notamment que deux câbles électriques à une distance de deux mètres par rapport au bâtiment situé à proximité de la ligne à haute tension étaient déformés en raison de la décharge électrique. Le 21 novembre 2000, le rapport d’autopsie dressé par la chambre spécialisée (morgue) de l’institut de médecine légale conclut au décès de la fille du requérant par intoxication au monoxyde de carbone ainsi qu’en raison de brûlures.

Le 1 er novembre 2000, le procureur de la République d’Eyüp inculpa les responsables de l’excavation effectuée près de la ligne à haute tension, à savoir B.B., chauffeur du bulldozer, Y.Ö., propriétaire du bulldozer, et H.Y., constructeur de l’installation , pour avoir causé incendie et homicide par imprudence et négligence. Il leur était reproché d’avoir enlevé les câbles appartenant à la ligne à haute tension aérienne à l’aide d’un bulldozer lors des travaux d’excavation, de n’avoir pas pris les mesures nécessaires et avoir ainsi provoqué la fuite électrique provenant de la ligne à haute tension. Le 10 mai 2001, la cour d’assises d’Eyüp ordonna une expertise technique. Le 6 novembre 2001, les experts rendirent leur rapport.

Ils estimèrent que l’excavation effectuée à proximité de la ligne à haute tension était sans permis de construire et les mesures de sécurité nécessaires n’avaient pas été prises. Ils indiquèrent qu’en vertu du règlement sur les installations de ligne à haute tension aérienne, le bâtiment se situait à une distance de deux mètres par rapport à la ligne à haute tension aérienne. Ils estimèrent que le bulldozer litigieux avait étiré un câble téléphonique et, en raison du contact de ce dernier avec la ligne à haute tension aérienne, une décharge électrique s’était produite sur le bâtiment où habitait Esma Asma.

Dans ce rapport, les responsabilités furent établies comme suit : – pour H.Y., constructeur : responsable à la hauteur de 4/8 ; – pour Y.Ö, le responsable de l’excavation : responsable à la hauteur de 1/8 ; – pour B.B., l’opérateur de bulldozer : responsable à la hauteur de 1/8 ; – pour la municipalité d’Eyüp, en raison d’absence de contrôle en vertu du règlement sur les installations de ligne à haute tension aérienne : responsable à la hauteur de 2/8. À l’audience du 21 décembre 2001, le requérant se constitua partie intervenante au procès devant la cour d’assises d’Eyüp. Le 8 novembre 2001, la cour d’assises transféra le rapport d’expertise au procureur de la République d’Eyüp pour qu’il lance une enquête à l’encontre des responsables pour le compte de la municipalité.

Le 20 novembre 2002, le ministère de l’Intérieur ne donna pas l’autorisation d’instruction pour le maire et le directeur d’aménagement pour le compte de la municipalité d’Eyüp. Le 17 mai 2005, un deuxième rapport d’expertise fut présenté dans le dossier sur la demande de contre-expertise de la cour d’assises. Dans ce rapport, il fut constaté que la décharge électrique provenant de la ligne à haute tension s’était produite en raison de la rupture d’un câble téléphonique lors des travaux d’excavation.

Il établit les responsabilités comme suit : – pour H.Y, constructeur, pour avoir commencé les travaux d’excavation sans permis de construire et sans avoir pris de mesures de sûreté nécessaires en la matière : responsable à hauteur de 4/8 ; – pour B.B, l’opérateur de bulldozer : responsable à hauteur de 1/8 ; – pour la municipalité d’Eyüp, en raison d’absence de contrôle sur la construction à proximité de la ligne à haute tension et sur le bâtiment érigé en méconnaissance de la distance obligatoire par rapport à celle-ci : responsable à hauteur de 2/8 ; – pour TEDAȘ (la Société de distribution d’électricité de Turquie) : pour avoir ignoré une construction sans permis proche d’une ligne à haute tension aérienne : responsable à hauteur de 1/8.

Le 18 juillet 2006, la cour d’assises décida de mettre fin à la procédure pénale pour cause de prescription. Le 12 mars 2009, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. Ce jugement fut versé au greffe de la juridiction de première instance le 30 avril 2009. GRIEFS Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant se plaint du décès de sa fille par suite d’un incendie accidentel prétendument survenu en raison de la négligence et de l’indifférence des autorités administratives dans l’enchaînement des événements ayant provoqué l’incendie. Il allègue en outre l’ineffectivité de la procédure pénale dirigée à l’encontre des personnes impliquées dans l’incident, notamment en raison de la durée excessive ayant provoqué l’extinction de celle-ci pour cause de prescription.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, concernant son grief tiré de l’article 2 de la Convention ? En particulier, le requérant avait-il la possibilité d’intenter une action civile et/ou administrative pour faire valoir ses allégations tirées de l’article 2 ? Dans l’affirmative, ces recours constituaient-ils, dans les circonstances de l’espèce, des recours effectifs au sens de cette disposition ? 2. Le droit de la fille du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, la procédure pénale diligentée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? Le Gouvernement est invité notamment à apporter des explications détaillées concernant les mesures adoptées préventivement pour protéger la vie de la fille du requérant antérieurement à l’incident ainsi que les procédures adéquates entamées suite à l’incident par les autorités administratives, permettant de déterminer les défaillances ainsi que les fautes qui pourraient être commises à cet égard par les responsables à différents échelons.