CtEDO 08.07.2015 Auto

PACI c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
08.07.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PACI c. BELGIQUE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 8 iulie 2015 SECȚIUNEA 2 Cerere nr. 45597/09 Eddy PACI împotriva Belgiei introdusă la 17 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Eddy Paci, este un resortisant italian născut în 1963 și rezident în La Louviere. El este reprezentat în fața Curții de către domnul D. Gelay, avocat la Manage. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecifică, anchetatorii Serviciului Judiciar de la În același timp, un judecător judecător judecătoresc din primă instanță din Mons a tratat un dosar referitor la traficul de mașini ( În cazul în care nu a fost luat în considerare acest fapt, judecătorul a solicitat anchetatorilor de poliție să denunțe aceste fapte procurorului general al regelui. La cererea procurorului general al regelui și a instanței judecătorești, mai multe procese-verbale, inclusiv interceptarea telefonică, a folderului de mașini, precum și ordonanțele judecătorului judecătoresc care autorizează aceste interceptări, au fost anexate la dosarul de interceptare a acestor interceptări, înainte de punerea în funcțiune a acestuia din urmă. Rezultatul este că, la 17 mai 2006, anchetatorii de poliție l-au informat pe procurorul regelui la 15 mai 2006 pe care l-au putut consulta pe dosar. Pe baza diverselor elemente adunate, ministerul public a deschis o incuietoare in caseta de arme mai ales pe baza rezultatelor interceptărilor efectuate in caseta de masina. Pe baza unui mandat european de arestare la data de 26 februarie 2007 emis de un judecător judecătoresc de la Tribunalul de Primă Instanță din Mons, autoritățile italiene îl înmânau pe reclamant autorităților belgiene, cu condiția ca [reclamantul] să fi fost audiat sau retrimis în statul membru de executare pentru executarea pedepsei. Prin hotărârea din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului din Mons, reclamantul a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru faptele din dosarul [] informat de instanța de judecată [...] fără o autorizație prealabilă, motivată și în conformitate cu dispozițiile art. 90quater 1 din Codul de procedură penală. Din copia conformă cu dispozițiile judecătorului judecătoresc de interogare (...) în cadrul acestui dosar că aceste interceptări nu erau legate decât de un trafic de mașini. Investigatorii au avut acces la aceste interceptări și nu au putut transcrie pe cele care le păreau relevante decât după ce au cerut procurorului regelui să solicite judecătorului judecător să ia cunoștință de acestea și să le retransmită și ca judecătorul judecător să fi dat acordul în acest sens. Aceste interceptări relevante nu au făcut decât să confirme informațiile pe care le-au obținut din alte surse, conform cărora [reclamantul], în special, s-ar angaja într-un trafic național și internațional de arme. Nu se stabilește prin nici un element al acestui dosar represiv că interceptările, conștientizarea și înregistrarea, în timpul transmiterii lor, a comunicațiilor telefonice ordonate de către instanța de judecată (...) în cadrul spătarului pe care l-a instruit șefului traficului de vehicule la Într-adevăr, din copia conformă a ordonanțelor motivate, pronunțate anterior executării lor de către acest magistrat și plătite la dosarul procedurii (...) reiese că acestea corespund dispozițiilor art. 90c. Instanțele de judecată și inculpatul au putut să verifice regularitatea acestora și nu aparține instanței judecătorești din statul membru în cauză dacă circumstanțele, prevăzute la art. 90c. din Codul de procedură penală, care sunt indicate în acesta și care condiționează legalitatea acestei măsuri de supraveghere, erau reale sau nu în cadrul dosarului referitor la fapte de trafic de autovehicule În ceea ce privește MAE, instanța de apel a declarat, în special, după cum urmează, că ar fi trebuit să fie retrimisă autorității judiciare de executare imediat după audiere și chiar înainte de a se fi pronunțat cu privire la urmărirea penală a căreia a făcut obiectul și care au justificat [MAE]. Acest argument face obiectul unei interpretări incorecte a articolului 19 litera (c) din Legea italiană nr. 69/2005 pe care se bazează decizia reținută de Curtea de Casație Italiană la 4 iulie 2007. 69/2005 constituie transpunerea în ordinea juridică italiană a Deciziei-cadru a Consiliului privind [MAE] și procedurile de predare către statele membre din 13 iunie 2002 și art. 19 litera (c) din decizia-cadru. Această dispoziție prevede că, după ce a fost ascultată, persoana care face obiectul [MAE] și a cărei predare este pronunțată de statul membru de executare în vederea urmăririi penale de către statul membru emitent, trebuie să fie retrimisă statului membru de executare, în scopul de a suferi pedeapsa sau măsura de securitate privată de libertate care ar fi pronunțată împotriva sa în statul membru de emisiune. Acesta este de părere că această trimitere nu trebuie să aibă loc decât după ce autoritățile judiciare din statul membru emitent au luat măsuri împotriva persoanei vizate de [MAE] pentru ca o pedeapsă sau o măsură de securitate privată de libertate să fi fost pronunțată împotriva sa, astfel încât aceasta să o suporte în statul membru de executare în care își are reședința sau are reședința. Prin urmare, în mod eronat, pârâtul susține că: după ce a fost audiat de autoritățile judiciare belgiene cu privire la faptele care i-au fost reproșate în cadrul prezentului dosar, ar fi trebuit să fie trimis imediat în Italia și, întrucât nu a fost cazul, urmărirea penală împotriva acestuia împotriva șefului acestora ar fi inadmisibilă. Reclamantul s-a ocupat de casare. S-a plâns că instanța de apel nu a constatat că interceptările telefonice ordonate erau exploratorii și, prin urmare, interzise. El a reproșat instanței de apel pentru a fi declarat incompetent pentru a examina dacă condițiile legale care permit interceptările telefonice în cadrul dosarului În loc să se ajungă la o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, au fost îndeplinite. Prin hotărârea din 25 februarie 2009, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. În ceea ce privește interceptările telefonice, Curtea de Casație și-a exprimat în continuare împrejurarea că interceptările telefonice au permis descoperirea altor fapte decât cele pentru care au fost trimise nu constituie o cauză de nulitate care afectează obținerea indiciilor astfel colectate. Astfel de interceptări nu au caracterul exploratoriu interzis de lege numai din cauza faptului că, ordonate în mod regulat în cadrul unei informări, au furnizat informații care l-au determinat pe procurorul regelui să deschidă altul. , din Codul de procedură penală, judecătorul din fond controlează legalitatea interceptărilor telefonice, verificând dacă acestea au fost autorizate în prealabil printr-o ordonanță motivată a instanței judecătorești care indică în special indicii, precum și faptele concrete și specifice cauzei, care justifică măsura în conformitate cu art. 90b În cazul în care dovezile invocate în fața judecătorului din fond provin din interogări telefonice efectuate în cadrul unui dosar care nu i se prezintă, instanța de judecată controlează legalitatea măsurii pe baza ordonanței și a documentelor de punere în aplicare produse în mod regulat ca copie a dezbaterilor. În astfel de cazuri, judecătorul nu poate fi obligat să examineze, de asemenea, dacă actul pe care nu este sesizat confirmă temeinicia indiciilor, faptelor și motivelor incluse în ordonanță. În această ramură, mijloacele lipsesc în drept. (...) Consacrat de art. 57 alineatul (1) al doilea paragraf din Codul de procedură penală, secretul de instrumentare poate justifica faptul că se efectuează verificarea regularității interceptărilor telefonice, fără ca pârâtul să fi avut acces la mijloace de comunicare, care nu au fost supuse urmăririi penale, în cadrul căreia aceste interceptări au fost ordonate. Având în vedere acest secret, faptul că dosarul prezentat în instanță conținea o copie conformă a ordonanțelor motivate și a înscrisurilor de executare a interceptărilor telefonice efectuate în mod regulat în dosarul de la ..j., deschis în sarcina terților, și din moment ce reclamantul a putut consulta aceste înscrisuri transferate dintr-un dosar în altul prin intermediul procurorului public, și că a putut să le contrazică și să se apere în .e.n., în special prin depoziționarea concluziilor, judecătorii de apel nu au încălcat drepturile de apărare ale reclamantului, acționând în statul său de judecată. În ceea ce privește MAE, Curtea de Casație a luat în considerare ceea ce urmează La rejudecare a unei curți supreme străine nu constituie o lege în sensul articolului 608 din Codul Juridic. În calitate de reproș al judecătorilor care au încălcat această hotărâre, motivul este inadmisibil. Ca atare, aceasta implică o necunoaștere a credinței datorate hotărârii Curții de Casație din 4 iulie 2007, în timp ce judecătorii nu s-au bazat pe această decizie, ci pe textul în sine al legii străine, motivul lipsește de fapt. În ceea ce privește surplusul, nici legea din 19 decembrie 2003 privind mandatul european de arestare și nici orice altă dispoziție legală nu condiționează admisibilitatea acțiunii publice desfășurate în sarcina persoanei remunerate pentru exercitarea unei urmăriri penale, de trimiterea acesteia în statul de executare înainte de a fi pronunțată asupra acesteia în statul de emisie. În această privință, motivul lipsește în drept. Reclamantul a fost încarcerat între 13 iulie 2007 și 14 octombrie 2010 la închisoarea Mons. Curtea nu dispune de informații cu privire la locul în care se află în prezent. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție și mai exact dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare, reclamantul se plânge de posibilitatea de a verifica realitatea și de a contrazice elementele care au motivat interceptările telefonice în cadrul unui alt dosar decât cel în care a fost condamnat, dar adăugat la acest ultim dosar. a avut cunoștință de motivarea ordonanței la origine a interceptărilor telefonice în cadrul dosarului care nu se află la baza prezentei cauze, reclamantul se plânge de posibilitatea de a verifica realitatea acestei motivări. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de deținerea sa ca urmare a defectului autorităților belgiene de a-l preda autorităților italiene după audierea sa de către poliția belgiană. În special, reclamantul a avut posibilitatea de a contesta în mod corespunzător elementele aflate în întreținere care decurg din interceptările telefonice în litigiu? A fost reclamantul privat de libertatea sa în conformitate cu art. 5 alineatul (1) din Convenție? În special, privarea de libertate suferită de reclamant respecta căile legale și a fost ea .....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-02-17
0,91
AFFAIRE KURT c. BELGIQUE
cour d’assises l’ayant condamné à une peine d’emprisonnement de trente ans. 4. Le 2 avril 2013, la requête a été communiquée au Gouvernement. EN FAIT I. LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE 5. Le requérant est né en 1961. Il est actuellement déten
CtEDO 2015-10-21
0,91
J.R. c. BELGIQUE
Communiquée le 21 octobre 2015 DEUXIÈME SECTION Requête n o 56367/09 J.R. contre la Belgique introduite le 8 octobre 2009 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. J.R., est un ressortissant belge. Il est représenté devant la Cour par M e P. Chomé,
CtEDO 2013-01-09
0,91
PANJU c. BELGIQUE
CINQUIÈME SECTION Requête n o 18393/09 Zulfikarali PANJU contre la Belgique introduite le 27 mars 2009 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Zulfikarali Panju, est un ressortissant canadien né en 1943 et résidant à Bukavu (République démocratiq
CtEDO 2016-12-14
0,91
BOUTAFFALA c. BELGIQUE
laquelle il dit n’y avoir lieu à décerner un mandat d’arrêt à l’encontre du requérant. 21. Le 21 octobre 2009, ce même juge estima que l’instruction était complète, et communiqua le dossier au parquet. 22. Le requérant déposa une requête d’
CtEDO 2013-04-02
0,91
MAGY c. BELGIQUE et une autre affaire
que par un simple « oui » aux questions qui lui furent soumises, la requérante n’est donc pas en mesure de comprendre pourquoi elle fut déclarée coupable alors qu’elle a clamé son innocence tout au long de la procédure. Requête n o 14754/10
Sursă