HIJNÎI v. ROMANIA

Comunicat la 10 iulie 2015 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 63474/10 Petru HIJNÎI împotriva României depusă la 13 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Petru Hijnîi, este un național ucrainean, care s-a născut în 1958 și locuiește în Chișinău. El este reprezentat în fața Curții de către dna Grama, un avocat care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 2006, reclamantul, care a fost angajat al companiei V.V.T., a fost amendat cu 300 de lei români (RON) (aproximativ 85 euro) de către Departamentul de Poliție Brăila pentru a atinge cu camionul său partea stângă a unui autobuz parcat pe un drum public. În plus, permisul său de conducere a fost suspendat. Potrivit raportului de poliție produs la momentul incidentului, deși autobuzul fusese parcat în mod legal, luminile sale de navigație au fost aprinse și reclamantul a observat, el nu a reușit să păstreze distanța necesară în mod legal și a atins partea stângă a autobuzului, danind-o. La o dată neespecificată în 2006, reclamantul a deschis o procedură împotriva Departamentului de Poliție Brăila și a solicitat instanțelor interne să anuleze raportul de poliție, amenda și suspendarea permisului de conducere. Prin hotărârea finală din 6 noiembrie 2006 Curtea de district Făurei a permis acțiunea reclamantului. Aceasta a susținut că, în conformitate cu dovezile disponibile, șoferul de autobuz și nu reclamantul, a fost vinovat de cauza accidentului, deoarece primul a parcat autobuzul într-o locație neautorizată și fără a aprinde luminile de navigație ale autobuzei. Având în vedere faptul că actul reclamantului nu a fost comis de vinovăție, aceasta nu a constituit o contravenție și nu a putut să își asume responsabilitatea contravențională (răspundere contravențională procedură de lege generală La 29 mai 2008, angajatorul soferului de autobuz a introdus proceduri de lege generală împotriva reclamantului și societății V.V.T. care solicită compensare pentru daunele aduse autobuzului cauzate de accident. Prin hotărârea din 19 decembrie 2008, Curtea de District Făurei a permis acțiunea angajatorului de autobuz și a ordonat reclamantului și societății V.V.T. să plătească în comun 4 250 EUR în compensație pentru daunele cauzate autobuzului. În septembrie 2006 și raportul de experți tehnici elaborat în cazul în care reclamantul a fost vinovat de cauza accidentului. În plus, șoferul de autobuz nu are responsabilitatea pentru accident. Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a demonstrat că raportul de poliție din 3 septembrie 2006 a fost anulat. ) împotriva hotărârii. El a prezentat hotărârea finală din 6 noiembrie 2006 înaintea instanței din a doua instanță. În plus, el a susținut, printre altele, că hotărârea menționată anterior a anulat raportul poliției din 3 septembrie 2006 și a stabilit că nu a fost vinovat pentru cauza accidentului. Prin o hotărâre finală din 13 aprilie 2010, Curtea județului Brăila a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Acesta a recunoscut că hotărârea finală din 6 noiembrie 2006 a stabilit că șoferul de autobuz, nu și reclamantul, a fost vinovat de cauza accidentului. Aceasta a susținut că nici șoferul de autobuz, nici angajatorul său nu au fost părți la procedurile care s-au încheiat prin hotărârea finală din 6 noiembrie 2006 și, prin urmare, hotărârea menționată anterior nu este opozibilă pentru ei. Având în vedere că hotărârea menționată anterior este obligatorie numai pentru părțile la procedura, instanța nu se poate baza pe aceasta. În consecință, Comisia a considerat că, în conformitate cu dovezile justificative și de experți, reclamantul a fost vinovat de cauza accidentului. Reclamantul a depus un recurs extraordinar de revizuire a procedurii (revizuire ) împotriva hotărârii finale din 13 aprilie 2010. El a susținut, printre altele, că hotărârile finale din 6 noiembrie 2006 și 13 Aprilie 2010 au fost contradictorii și au încălcat principiul certitudinii juridice în ceea ce privește vina sa pentru cauza accidentului. La 21 septembrie 2011, Curtea județului Brăila a respins apelul extraordinar al reclamantului pentru reexaminare. Legea internă relevantă art. 22 din fostul cod de procedură penală română prevede că hotărârea finală a unei instanțe penale este res judecată pentru instanța civilă care examinează o cerere civilă în ceea ce privește existența actului, persoana care a comis-o și vina sa. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 2 din Convenție că hotărârea finală din 13 aprilie 2010 a încălcat principiul certitudinii juridice și dreptul său de a fi presupus nevinovat în măsura în care Curtea de județ Brăila l-a considerat vinovat de a fi cauzat accidentul și a ordonat să plătească compensații civile, deși o hotărâre finală anterioară de 6 Noiembrie 2006 a Curții de District Făurei a stabilit că el nu a fost vinovat de cauza accidentului. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, s-a luat deja o decizie judecătorească „irreversibilă” cu privire la această chestiune în ceea ce privește vina reclamantului pentru cauza accidentului rutier în care a fost implicat atunci ignorat de instanțele interne într-o serie de proceduri ulteriore, încălcând astfel principiul securității juridice? A fost încălcat dreptul reclamantului de a fi presupus nevinovat în conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Convenție în urma hotărârii Tribunalului județului Brăila din 13 aprilie 2010 în ceea ce privește vina reclamantului pentru cauza accidentului rutier în care a fost implicat?

Communicated on 10 July 2015

THIRD SECTION

Application no. 63474/10

Petru HIJNÎI

against Romania

lodged on 13 October 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Petru Hijnîi, is a Ukrainian national, who was born in 1958 and lives in Chișinău. He is represented before the Court by Ms

D.

Grama, a lawyer practising in Chișinău.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Proceedings seeking the annulment of a police report

On 3 September 2006 the applicant, who was an employee of company V.V.T., was fined 300 Romanian lei (RON) (approximately 85 euros (EUR)) by the Brăila Police Department for touching with his lorry the left side of a bus parked on a public road. In addition, his driving licence was suspended.

According to the police report produced at the time of the incident, although the bus had been lawfully parked, had its navigation lights turned on and the applicant had noticed it, he had failed to keep the lawfully required distance and had touched the left side of the bus, damaging it.

On an unspecified date in 2006 the applicant opened proceedings against the Brăila Police Department and asked the domestic courts to annul the police report, the fine and the suspension of his driving licence.

By a final judgment of 6 November 2006 the Făurei District Court allowed the applicant’s action. It held that according to the available testimonial evidence the bus driver, and not the applicant, was guilty of causing the accident because the former had parked the bus in an unauthorised location and without turning on the bus’s navigation lights. Given that the applicant’s act was not committed with guilt, it did not amount to a contravention and it could not engage his contraventional responsibility (

răspundere contravențională

).

2.

General tort law proceedings

On 29 May 2008 the bus driver’s employer brought general tort law proceedings against the applicant and company V.V.T. seeking compensation for the damage to the bus caused by the accident.

By a judgment of 19 December 2008 the Făurei District Court allowed the bus driver employer’s action and ordered the applicant and company V.V.T. to pay jointly EUR 4,250 in compensation for damages caused to the bus. It held that according to the testimonial evidence, the police report of 3

September 2006 and the technical expert report produced in the case the applicant was guilty of causing the accident. In addition, the bus driver bore no responsibility for the accident. The court also noted that the applicant failed to prove that the police report of 3 September 2006 had been annulled.

The applicant appealed on points of law (

recurs

) against the judgment. He submitted the final judgment of 6 November 2006 before the second

‑

instance court. In addition, he argued amongst other things, that the aforementioned judgment had annulled the police report of 3

September 2006 and had established that he was not guilty for causing the accident.

By a final judgment of 13 April 2010 the Brăila County Court dismissed the applicant’s appeal on points of law. It acknowledged that the final judgment of 6 November 2006 had established that the bus driver, and not the applicant, was guilty of causing the accident. It held that neither the bus driver, nor his employer had been party to the proceedings that ended by the final judgment of 6 November 2006 and therefore the aforementioned judgment was not opposable to them. Given that the aforementioned judgment was mandatory only for the parties to the proceedings, the court could not rely on it. Consequently, it considered that according to the testimonial and expert evidence adduced to the file, the applicant was guilty of causing the accident.

The applicant lodged extraordinary appeal to review proceedings (

revizuire

) against the final judgment of 13 April 2010. He argued, amongst other things, that the final judgments of 6 November 2006 and 13

April 2010 were conflicting and breached the principle of legal certainty in so far as his guilt for causing the accident was concerned.

On 21 September 2011 the Brăila County Court dismissed the applicant’s extraordinary appeal to review. It held that the two judgments could not be considered conflicting as long as the two sets of proceedings concerned different parties and different aims.

B.

Relevant domestic law

Article 22 of the former Romanian Criminal Procedure Code provides that the final judgment of a criminal court is

res judicata

for the civil court examining a civil claim in so far as the existence of the act, the person who perpetrated it and his guilt is concerned.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention that the final judgment of 13 April 2010 breached the principle of legal certainty and his right to be presumed innocent in so far as the Brăila County Court found him guilty of having caused the accident and ordered him to pay civil compensation although a previous final judgment of 6

November 2006 of the Făurei District Court had established that he was not guilty of causing the accident.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, had an “irreversible” judicial decision already been taken on the matter on the applicant’s guilt for causing the road accident he was involved in which was then ignored by the domestic courts in a later set of proceedings, thereby breaching the principle of legal certainty?

2.

Has the applicant’s right to be presumed innocent as guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention been breached following the Brăila County Court’s judgment of 13 April 2010 in respect of the applicant’s guilt for causing the road accident he was involved in?