AFFAIRE SVERONOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure administrative;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)
AFFAIRE SVERONOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2015)
PRIMA SECȚIUNE
DOSARUL
SVERONOPOULOS ȘI ALȚII c. GRECIA
(Cererea nr. 44726/09)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
16 iulie 2015
Această hotărâre este definitivă. Ea poate suferi retușuri de formă.
În dosarul Sveronopoulos și alții c. Grecia,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință într-o Comisie compusă din:
Mirjana Lazarova Trajkovska,
președintă,
Linos-Alexandru Sicilianos,
Ksenija Turković,
judecători,
și André Wampach,
grefier adjunct
de secțiune,
După deliberări în camera de consiliu pe 23 iunie 2015,
Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1.
La originea dosarului se găsește o cerere (nr. 44726/09) îndreptată împotriva Republicii Elenă și din care optzeci și cinci de resortisanți ai acestui Stat ("reclamanții"), au sesizat Curtea pe 30 iulie 2009 în virtutea articolului 34 al Convenției de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").
2.
Reclamanții au fost reprezentați de dna N. Frangakis, avocat la barou la Atena. Guvernul grec ("Guvernul") a fost reprezentat de delegații agenților lui, d. I. Bakopoulos, assessor lângă Consiliul juridic al Statului și dna M. Germani, auditor lângă Consiliul juridic al Statului.
3.
Pe 29 mai 2012, cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN FAPT
A.
Circumstanțele cauzei
Lista reclamanților figurează în anexă.
În 1962, Statul grec a procedat la drenarea lacului Karla în regiunea Tesaliei. Statul a cedat unor reclamanți sau predecesorilor lor folosul unei părți din planul drenat fără obligația de a plăti chirie. Aceștia primeau de la Stat o subvenție în funcție de suprafața cedată fiecăruia. Beneficiau de asemenea din vânzarea produselor lor.
6.
În 2000, Statul a hotărât să reabiliteze lacul Karla din motive de protecție a mediului natural pentru a preveni scăderea nivelului apei subterane și degradarea calității apei. Unii din reclamanți sau predecesorii lor au trebuit să restituie Statului folosul terenurilor menționate.
7.
Pe 11 aprilie 2001, interesații au sesizat tribunalul administrativ din Atena cu o acțiune în daune-interese solicitând compensarea lor din cauza omisiunii Statului de a adopta o lege sau un decret prezidențial pentru a-i reinstala pe alte terenuri echivalente celor care li se oferiră în 1962.
Pe 28 ianuarie 2005, tribunalul administrativ din Atena a respins acțiunea (sentință nr. 637/2005).
9.
Pe 23 mai 2005, interesații au formulat apel.
10.
Pe 28 aprilie 2006, curtea administrativă de apel din Atena, a respins apelul și a confirmat sentința nr. 637/2005 (hotărâre nr. 1485/2006).
11.
Pe 4 octombrie 2006, interesații au formulat o cerere de anulare.
12.
Pe 15 decembrie 2008, Consiliul de Stat a respins cererea de anulare și a confirmat hotărârea nr. 1485/2006 a curții administrative de apel din Atena (hotărâre nr. 3663/2008). În special, Consiliul de Stat a declarat inadmisibilă cererea cu privire la unii din reclamanți pe motiv că nu au furnizat împuterniciri pentru reprezentantul lor. Reclamanții interesați sunt cei indicați sub numerele 7, 8, 11, 13, 16, 18, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34, 40, 45, 47, 48, 60, 62, 63 și 83. Această hotărâre a fost pusă la curat și certificată conform pe 2 februarie 2009.
13.
Rezultă din dosar că numele reclamanților indicați sub numerele 2, 6, 10, 14, 19, 20, 21, 22, 24, 33, 35, 41, 52, 53, 64, 68, 70 și 81 nu corespund nici unui nume figurând în hotărârile tribunalelor interne privind procedura litigioasă. În plus, numele reclamantului indicat sub numărul 74 figurează numai în sentința nr. 637/2005 a tribunalului administrativ din Atena.
B.
Dreptul intern pertinent
14.
Legea nr. 4055/2012, intitulată "proces echitabil și durată rezonabilă", a intrat în vigoare pe 2 aprilie 2012. Articolele 53 până la 58 ale legii precitate introduc un nou recurs de satisfacție echitabilă care vizează acordarea unei satisfacții echitabile cauzate de prelungirea nedreaptă a unei proceduri administrative. art. 55 § 1 prevede:
"Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie introdusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat. Ea trebuie prezentată în termen de șase luni după publicarea deciziei definitive a tribunalului în fața căruia durata procedurii a fost, potrivit reclamantului, excesivă. (...)"
ÎN DREPT
I.
CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DURATA PROCEDURII
15.
Reclamanții pretind că durata procedurii a încălcat principiul "duratei rezonabile" așa cum este prevăzut de art. 6 § 1 al Convenției, așa redactat:
"Orice persoană are dreptul la o audiență echitabilă (...) în termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de caracter civil (...)"
A.
Cu privire la admisibilitate
1.
Argumentele părților
16.
Guvernul pretinde că reclamația trebuie declarată inadmisibilă cu privire la reclamanții indicați sub numerele 6, 7, 8, 10, 11, 14, 19, 20, 21, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 33, 34, 40, 41, 45, 47, 48, 52, 53, 60, 63, 64, 68, 70 și 83. Potrivit lui, unii din acești reclamanți nu pot fi considerați victime ale pretinsei încălcări, deoarece nu au participat în propriul lor nume la procedura în fața tribunalelor interne care este subiectul prezentei cereri și nu s-au constituit parte la proces. În plus, Guvernul pretinde că alți reclamanți din cei menționate nu au apărut în fața Consiliului de Stat. Prin urmare, în ceea ce-i privește, procedura litigioasă s-a încheiat cu hotărârea nr. 1485/2006 a curții administrative de apel și cererea trebuie declarată inadmisibilă în rândul lor din cauza tardivității.
17.
În plus, Guvernul observă că în ceea ce privește reclamantul indicat sub numărul 35, numele lui nu corespunde nici unui nume figurând în hotărârea nr. 3663/2008 a Consiliului de Stat. În fine, observă că reclamantul indicat sub numărul 58, și anume Christos Manologlou, nu a participat niciodată la procedura internă.
18.
Reclamanții care nu au apărut în propriul lor nume în fața tribunalelor interne, susțin că au succedat la toate drepturile și obligațiile predecesorilor lor. Furnizează în acest sens certificate de deces și certificate de stare civilă ale defuncților.
Cât despre reclamantul indicat sub numărul 58, reprezentantul lui observă că este vorba de fapt de Emmanouil Manologlou, și anume persoana care a participat la procedura internă în cauză și care a semnat de asemenea împuternicirea de reprezentare în fața Curții. În fine, în ceea ce privește reclamanții indicați sub numerele 35, 74 și 81, reprezentantul lor observă că din cauza numărului mare al părților inițiale în fața tribunalelor interne, numele acestor reclamanți figurând în hotărârile acestor tribunale sunt eronate, dar se referă la aceleași persoane care sesizează Curtea.
2.
Aprecierea Curții
a)
În ceea ce privește reclamanții indicați sub numerele 2, 6, 10, 14, 19, 20, 21, 22, 24, 33, 41, 52, 53, 64, 68 și 70
20.
Curtea subliniază că predecesorii reclamanților indicați sub numerele 2, 6, 10, 14, 19, 20, 21, 22, 24, 33, 41, 52, 53, 64 și 68 au decedat în cursul procedurii interne și înainte de introducerea prezentei cereri. Cât despre predecesorului reclamantei indicate sub numărul 70, rezultă din dosar că a decedat după încheierea procedurii interne și înainte de introducerea prezentei cereri. Curtea observă că, cu excepția reclamantului indicat sub numărul 33, reclamanții menționate furnizează certificate de deces ai apropiaților lor defuncți și certificate de stare civilă a acestora. Cu toate acestea, nu rezultă din deciziile judiciare interne că reclamanții în cauză au intervenit în procedură, după decesul moștitorului lor, de sorte că nu s-au constituit parte la proces ca moștenitori (a se vedea Georgia Makri și alții c. Grecia (decizie), nr. 5977/03, 24 martie 2005).
21.
În aceste condiții, Curtea estimează că aceștia reclamanți nu au fost niciodată afectați de procedura litigioasă și deci nu au suferit nici o încălcare a drepturilor lor garantate de Convenție din cauza duratei acesteia (a se vedea, Fountis și alții c. Grecia, nr. 40049/08, § 19, 3 februarie 2011, a contrario, Sadik Amet și alții c. Grecia, nr. 64756/01, § 18, 3 februarie 2005).
22.
În plus, Curtea observă că predecesorul reclamantei indicate sub numărul 70 a fost victima directă a pretinsei încălcări a articolului 6 § 1 al Convenției și a decedat înainte de a depune o cerere la Curt (Sanles Sanles c. Spania (decizie), nr. 48335/99, CEDO 2000 – XI). Consideră că, în măsura în care dreptul conform articolului 6 § 1 nu este transmisibil, reclamanta menționate nu poate pretinde la calitatea de victimă cerută de art. 34 al Convenției, cu condiția ca ea să nu fi fost personal afectată de pretinsa încălcare (a se vedea Aizpurua Ortiz și alții c. Spania, nr. 42430/05, §§ 29 și 30, 2 februarie 2010, Fairfield și alții c. Regatul Unit, (decizie), nr. 24790/04, 8 martie 2005).
23.
Rezultă de aici că reclamația ridicată de reclamanții indicați sub numerele 2, 6, 10, 14, 19, 20, 21, 22, 24, 33, 41, 52, 53, 64, 68 și 70 este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 a) și trebuie respinsă în aplicare a articolului 35 § 4.
b)
În ceea ce privește reclamanții indicați sub numerele 35, 74 și 81
24.
Rezultă din dosar că numele reclamanților indicații sub numerele 35 și 81 nu corespund nici unui nume figurând în hotărârile date de tribunalele interne privind procedura în cauză.
25.
Din acest motiv, Curtea estimează că acești reclamanți nu pot pretinde a fi victime ale pretinsei încălcări a Convenției. Rezultă de aici că reclamația, în măsura în care a fost ridicată de reclamanții indicați sub numerele 35 și 81, este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 a) și trebuie respinsă în aplicare a articolului 35 § 4.
26.
Curtea observă că numele reclamantului indicat sub numărul 74 figurează numai în sentința nr. 637/2005 a tribunalului administrativ din Atena. Având în vedere cele de mai sus, Curtea estimează că decizia internă care tranșează definitiv litigiul cu privire la acel reclamant este sentința nr. 637/2005 a tribunalului administrativ din Atena, dată pe 28 ianuarie 2005, și anume mai mult de șase luni înainte de 30 iulie 2009, data introducerii cererii. Rezultă de aici că, în ceea ce privește reclamantul indicat sub numărul 74, reclamația trebuie declarată inadmisibilă ca tardivă în aplicare a articolului 35 §§ 1 și 4 al Convenției.
c)
În ceea ce privește reclamanții indicați sub numerele 7, 8, 11, 13, 16, 18, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34, 40, 45, 47, 48, 60, 62, 63 și 83
27.
Curtea observă că în hotărârea sa nr. 3663/2008 Consiliul de Stat a declarat cererea acestor reclamanți inadmisibilă, pe motiv că nu au dat împuternicire reprezentantului lor.
28.
Ținând seama de faptul că recursul introdus de acești reclamanți în fața Consiliului de Stat era în mod evident sortit eșecului, din cauza nerespectării de către aceștia a unei formalități prevăzute de dreptul intern, Curtea estimează că decizia internă care tranșează definitiv litigiul în rândul lor este hotărârea nr. 1485/2006 a curții administrative de apel din Atena, dată pe 28 aprilie 2006, și anume mai mult de șase luni înainte de 30 iulie 2009, data introducerii cererii (a se vedea, Davilla-Gliati și alții c. Grecia, (decizie), nr. 1182/10, § 18, 1 octombrie 2013, Patelaki-Moschou și alții c. Grecia, (decizie), nr. 63262/09, § 20, 1 octombrie 2013).
29.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea declară reclamația inadmisibilă în rândul reclamanților sub numerele 7, 8, 11, 13, 16, 18, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 34, 40, 45, 47, 48, 60, 62, 63 și 83 ca tardivă, în aplicare a articolului 35 §§ 1 și 4 al Convenției.
d)
În ceea ce privește reclamanții rămași
30.
Cât despre reclamantul indicat sub numărul 58, Emmanouil Manologlou, rezultă din dosar că figurează sub acest nume în toate hotărârile în cauză ale tribunalelor interne. Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge excepția Guvernului cu privire la acel reclamant. În plus, Curtea constată că reclamația ridicată de acest reclamant, precum și de cei indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-57, 59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85 nu este în mod evident neîntemeinică în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenției. Observă de altfel că nu se lovește de nici un alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie deci declarată admisibilă.
B.
Cu privire la fond
1.
Perioada de considerat
Perioada de considerat a început pe 11 aprilie 2001, cu sesizarea tribunalului administrativ din Atena și s-a încheiat pe 2 februarie 2009, data la care hotărârea 3663/2008 a Consiliului de Stat a fost pusă la curat și certificată conform. A durat deci aproximativ șapte ani și zece luni pentru trei instanțe.
2.
Durata rezonabilă a procedurii
32.
Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în particular complexitatea dosarului, comportamentul reclamanților și acela al autorităților competente precum și miza litigiului pentru interesați (a se vedea, printre mulți alții, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, nr. 50973/08, 21 decembrie 2010).
33.
Curtea a tratat de repetate ori dosare ridicând întrebări similare celei din speță și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției (a se vedea Vassilios Athanasiou și alții, precitat).
34.
După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus nici un fapt nici argument care să poată conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Observă că dosarul nu prezenta în sine o complexitate deosebită. Mai mult, Curtea nu observă nici un element de natură să pună în cauză responsabilitatea reclamanților în prelungirea procedurii. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea estimează că în speță durata procedurii litigioase a fost excesivă și nu răspunde cerințelor "duratei rezonabile".
35.
Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii în cauză cu privire la reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85.
II.
CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 AL CONVENȚIEI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DURATA EXCESIVĂ A PROCEDURII
36.
Reclamanții se plânge de asemenea de faptul că în Grecia nu există nici o instanță căreia să i se poată adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Invocă art. 13 al Convenției, așa redactat:
"Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de (...) Convenție au fost violate are dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care și-au exercitat funcțiile oficiale."
A.
Cu privire la admisibilitate
37.
Curtea estimează că reclamația tirada articolului 13 este strâns legată de cea formulată sub art. 6 § 1 al Convenției, de sorte că trebuie să urmeze aceeași soartă (a se vedea Palau-Martinez c. Franța, (decizie), nr. 64927/01, 4 martie 2003). Rezultă de aici, că la lumina considerațiilor dezvoltate cu privire la admisibilitate privind reclamația tirada duratei procedurii în cauză, reclamația tirada absenței unui recurs efectiv trebuie declarată inadmisibilă pentru reclamanții indicați sub numerele 2, 6, 7, 8, 10, 11, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 33, 34, 35, 40, 41, 45, 47, 48, 52, 53, 60, 62, 63, 64, 68, 70, 74, 81 și 83.
38.
În plus, Curtea constată că reclamația ridicată de reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85 nu este în mod evident neîntemeinică în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenției. Observă în plus că nu se lovește de nici un alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie deci declarată admisibilă.
B.
Cu privire la fond
39.
Curtea reamintește că art. 13 garantează un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale care permite plângerea cu privire la nerespectarea obligației, impuse de art. 6 § 1, de a audia dosarele în termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [Marea Cameră], nr. 30210/96, § 156, CEDO 2000 – XI).
40.
De altfel, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic elen nu oferea interesaților un recurs efectiv în sensul articolului 13 al Convenției care să le permită să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea, printre mulți alții, Vassilios Athanasiou și alții, precitat, §§ 33-35).
41.
Curtea observă că pe 12 martie 2012 a fost publicată legea nr. 4055/2012 privind echitatea și durata rezonabilă a procedurii judiciare, care a intrat în vigoare pe 2 aprilie 2012. În virtutea articolelor 53 urm. ale legii precitate, a fost stabilit un nou recurs permițând interesaților să se plângă de durata fiecărei instanțe a unei proceduri administrative în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §14 mai sus). Cu toate acestea, Curtea observă că această lege nu are efect retroactiv. Prin urmare, nu prevede un asemenea recurs pentru dosarele deja încheiate șase luni înainte de intrarea sa în vigoare.
42.
În speță, hotărârea nr. 3663/2008 a Consilului de Stat a fost publicată pe 15 decembrie 2008, și anume mai mult de șase luni înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 4055/2012. Din această cauză, Curtea estimează că a existat o încălcare a articolului 13 al Convenției cu privire la reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85 din cauza, la momentul faptelor, a absenței în dreptul intern a unui recurs care ar fi permis reclamanților interesați să obțină sancțiunea dreptului lor de a fi auziți în termen rezonabil, în sensul articolului 6 § 1 al Convenției.
III.
CU PRIVIRE LA ALTE PRETINSE ÎNCĂLCĂRI
43.
Invocând art. 6 § 1 al Convenției reclamanții se plânge de inechitate a procedurii în fața tribunalelor interne. Invocând art. 1 al Protocolului nr. 1, luat singur și în combinație cu art. 14 al Convenției, se plânge de respingerea acțiunii lor în daune-interese de către tribunalele interne.
44.
Ținând seama de totalitatea elementelor în posesia sa, și în măsura în care este competentă să cunoască de alb pretinșii, Curtea nu a observat nici o aparență de încălcare a articolelor invocate de reclamanți.
45.
Rezultă de aici că această parte a cererii este în mod evident neîntemeinică și trebuie respinsă în aplicare a articolului 35 §§ 3 a) și 4 al Convenției.
IV.
CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI
46.
Conform articolului 41 al Convenției,
"Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite decât în mod incomplet ștergerea consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții prejudiciate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."
A.
Daune
47.
Reclamanții cer fiecare 59.313,20 euro (EUR) pentru prejudiciul material și 10.000 euro (EUR) pentru dauna morală pe care ar fi suferit-o.
48.
Guvernul contestă aceste pretenții. Invită Curtea să respingă cererile pentru dauna materială și morală și afirmă că în orice caz, constatarea unei încălcări ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă.
49.
Curtea nu vede o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și dauna materială susținută și respinge această cerere. Pe de altă parte, consideră că este oportun să acordeze reclamanților o sumă pentru prejudiciul moral suferit. Luând în considerare numărul reclamanților, natura încălcărilor constatate, precum și necesitatea de a fixa sumele în așa fel încât suma totală să cadă în cadrul jurisprudenței sale în materie și să fie rezonabilă la lumina mizei procedurii în cauză (Arvanitaki-Roboti și alții c. Grecia [Marea Cameră], nr. 27278/03, § 36, 15 februarie 2008), Curtea alocă la acest titlu 2.000 euro (EUR) fiecăruia din reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85.
B.
Cheltuieli și costuri
50.
Reclamanții nu au formulat o cerere pentru cheltuieli și costuri.
Guvernul invită Curtea să nu aloce o sumă la acest titlu. Ținând seama de faptul că reclamanții nu au formulat o cerere pentru cheltuieli și costuri, Curtea estimează că nu este oportun să le acorde o sumă la acest titlu.
C.
Dobânzi de mora
51.
Curtea consideră oportun ca rata dobânzilor de mora să se bazeze pe rata dobânzii de facilitare de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, CU UNANIMITATE,
1.
Declară
cererea admisibilă cu privire la reclamațiile tirada duratei procedurii și a absenței unui recurs efectiv în rândul lor în ceea ce privește reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85 și inadmisibilă pentru restul;
2.
Spune
că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției;
3.
Spune
că a existat o încălcare a articolului 13 al Convenției;
4.
Spune
a)
că Statul pârât trebuie să verse fiecăruia din reclamanții indicați sub numerele 1, 3, 4, 5, 9, 12, 15, 17, 23, 25, 31, 36-39, 42-44, 46, 49-51, 54-59, 61, 65-67, 69, 71-73, 75-80, 82, 84 și 85, în termen de trei luni, pentru dauna morală, 2.000 euro (două mii euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată de ei la titlul de impozit;
b)
că, de la expirarea acestui termen și până la plată, suma va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilitării de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;
5.
Respinge
cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.
Făcut în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 16 iulie 2015, în aplicare a articolului 77 §§ 2 și 3 ale Regulamentului Curții.
André Wampach
Mirjana Lazarova Trajkovska
Grefier adjunct
Președintă
ANEXĂ
Georgios SVERONOPOULOS, născut în 1956
Nikolaos EVAGGELOU, născut în 1955
Georgios SALAGAS, născut în 1945
Athanasios DOUKANTZIS, născut în 1934
Georgios PRASSAS, născut în 1952
Maria TZEVELEKI, născută în 1954
Vaïos PAPAÏOANNOU, născut în 1934
Konstantinos SVERONOPOULOS, născut în 1930
Konstantinos KARABERIS, născut în 1933
Alexandros KARAPLIAGGOS, născut în 1958
Ioannis MOSCHOVAKIS, născut în 1930
Maria DAFOU, născută în 1951
Dimitrios PLIAKAS, născut în 1955
Dimos PRASSAS, născut în 1927
Rigas SANIDAS, născut în 1963
Thomas KOUTSIARIS născut în 1921
Charalambos TSAGGALIOTIS, născut în 1957
Apostolos GODISOPOULOS, născut în 1922
Georgios GOURNARIS, născut în 1946
Peristera ZARRA, născută în 1943
Apostolos SANIDAS, născut în 1957
Evaggelos SVERONOPOULOS, născut în 1954
Garyfallos SVERONOPOULOS, născut în 1956
Georgios LEMONOPOULOS, născut în 1968
Emmanouil LOUFOPOULOS, născut în 1929
Apostolos PALAVAKIS, născut în 1947
Zisis PALAVAKIS, născut în 1967
Evaggelia PANTAZI, născută în 1929
Aliki KARAPLIAGGOU, născută în 1929
Christos GIANNOUCHOS, născut în 1945
Athanasios DELOPOULOS, născut în 1936
Maria MYTIKA, născută în 1935
Vasilios PAPAGEORGIOU, născut în 1969
Ioannis KARATZIOLIS, născut în 1950
Christos DODIS, născut în 1973
Nikolaos THEOCHARIDIS, născut în 1951
Ioannis BILIS, născut în 1941
Maria VERGOU, născută în 1936
Victoria KARAÏSKOU, născută în 1935
Amalia PAPATRIANTAFYLLOU, născută în 1937
Vasilios STEFANOULIS, născut în 1949
Konstantinos TSALOUCHAS, născut în 1932
Athanasios GAVARDINAS, născut în 1925
Dimos KOURLOS, născut în 1945
Dimitrios MAKRIS, născut în 1956
Zoi MORAÏTI, născută în 1936
Aggeliki PAPATHANASIOU, născută în 1931
Apostolos PORPODAS, născut în 1944
Anthoula TASIOU, născută în 1942
Antonios ANASTASIOU, născut în 1941
Apostolos KAPATSELOS, născut în 1957
Dimitrios ARGYROUDIS, născut în 1956
Maria GALANI, născută în 1959
Apostolos GIATSOS, născut în 1970
Vasilios THEOCHARIS, născut în 1960
Paschalis KAKAZIANIS, născut în 1932
Evanthia KARAVARA, născută în 1936
Emmanouil MANOLOGLOU, născut în 1951
Paraskevas BENAKIS, născut în 1930
Panagiotis PAPANIKOLAOU, născut în 1966
Persefoni ROMFAIA, născută în 1932
Konstantinos SESKLIOTIS, născut în 1938
Christoforos SIAKAS, născut în 1921
Anastasia BALKOURANIDOU, născută în 1947
Christos IVANOUDIS, născut în 1969
Dimitra GRATZOUNA, născută în 1926
Anastasia PAPADIMA, născută în 1929
Frideriki PRINTZIOU, născută în 1947
Vasilios KONSTANTAROUDIS, născut în 1945
Olga LIAKA, născută în 1943
Maria CHAVOUZOUDI, născută în 1932
Sideris GOUGOUDIS, născut în 1931
Dimitrios AGRAFIOTIS, născut în 1947
Evaggelos ROMFAIAS, născut în 1949
Margaritis ROMFAIAS, născut în 1932
Anastasia MAKRI, născută în 1928
Dimitrios TSATSALIDIS, născut în 1945
Dimitrios TSIAKLAKIDIS, născut în 1923
Ioannis KAKAZIANIS, născut în 1943
Maria TINANA, născută în 1960
Stergios GOUGOUDIS, născut în 1967
Vaïos ZABALIKAS, născut în 1933
Pagona KAPANIARI, născută 1929
Ioannis KAKAZIANNIS, născut în 1966
Athanasios PRINTZOS, născut în 1956