AFFAIRE PEIDIS c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

16.07.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PEIDIS c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

În cauza Peidis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexine Sicilianos, judecători, judecători, și a lui André Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 23 iunie 2015, a luat hotărârea în acest sens, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 728/13) îndreptată împotriva Republicii Elene și din care un resortisant al acestui stat, dl Zacharias Peidis ( La 24 decembrie 2012, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Reclamantul a fost reprezentat de domnul Tsitselikis și de A. Spathis, avocați din Salonic. Guvernul grec ( Yermani, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. Reclamantul a invocat o încălcare a articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor sale de detenție la sediul secției de poliție din Katherini. La 30 ianuarie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a născut în 1959 și este în prezent încarcerat la închisoarea din Salonic. La arestarea și detenția reclamantului acuzat de fraudă fiscală, reclamantul a fost arestat la 1 august 2012 și deținut provizoriu în perioada 2 august-20 septembrie 2012 la secția de poliție din Katherini. În ziua arestării, procurorul districtual din Salonic a solicitat directorului închisorii din Salonic să-l primească pe reclamant. La 2 august 2012, directorul în cauză a informat secția de poliție din Katherini că nu i s-a permis să autorizeze admiterea reclamantului în închisoarea respectivă, din lipsă de spațiu. El a precizat că reclamantul ar putea fi admis acolo de îndată ce un loc ar fi liber. La 17 septembrie 2012, reclamantul ar fi depus o cerere, în temeiul articolului 572 din Codul de procedură penală, la procurorul districtual din apropierea tribunalului corecțional din Katherini. În această cerere, acesta s-ar fi plâns de condițiile sale de detenție și ar fi susținut, în special, că deținea o celulă de 25 m2 partajată cu alte nouă persoane. După ce a fost solicitat în legătură cu această plângere de către avocatul reclamantului, procurorul indiqua nu a primit cererea menționată mai sus. La 18 septembrie 2012, avocatul reclamantului sesizează procurorul în apropierea tribunalului din Salonic cu privire la o plângere administrativă prin care punea sub semnul întrebării comportamentul procurorului în apropierea tribunalului corecțional din Katherini. 10. La 20 septembrie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Salonic. Condițiile de detenție conform versiunii reclamantului 11. Reclamantul susține că, în perioada în litigiu, a rămas închis într-o celulă de 25 m2 cu alte nouă deținuți și că această celulă era prost iluminată și prost aerată. El adaugă că era imposibil să meargă sau să se angajeze într-o activitate fizică. De asemenea, el precizează că o sumă de 5,87 EUR (EUR) îi era alocată pe zi și că nu era suficientă pentru a se hrăni corect. Condițiile de detenție conform versiunii guvernului 12. Guvernul susține că reclamantul a fost ținut într-o cameră de 32 m2 care era legată printr-un coridor de 9 m2 la o sală de baie de 4,50 m2 cu o toaletă și un duș. Acesta arată că această cameră avea 13 paturi și că numărul deținuților ocupați a fluctuat în timpul perioadei în cauză, fără a depăși niciodată 13 paturi. El adaugă că această cameră are o fereastră de 0,90 m x 0,40 m, patru lămpi și un ventilator. 13. În plus, precizează că o sumă de 5,87 EUR alocată deținuților permite acestora din urmă să obțină hrană suficientă de la două restaurante, care, în opinia sa, practică pentru prizonieri tarife mai mici decât cele solicitate clienților lor obișnuiți. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 14. Dreptul intern relevant menționat în prezenta cauză este expus în hotărârea Kavouris și în alte cauze c. Grecia 73237/12). Reclamantul susține că condițiile sale de detenție la sediul secției de poliție din Katherini nu au fost compatibile cu art. 3 din Convenție, care este astfel formulat Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne. El susține că, începând cu 20 septembrie 2012, detenția reclamantului la sediul secției de poliție din Katherini și în condițiile denunțate de aceasta s-a încheiat. Prin urmare, Comitetul consideră că repararea prejudiciului suferit de acesta în aceste incinte ar consta numai în acordarea unei despăgubiri. Or, acesta indică faptul că reclamantul a omis să introducă o acțiune în despăgubire în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a codului civil combinat cu art. 2 alineatul (1) (respectarea și protecția valorii persoanei umane) și al articolului 7 alineatul (2) (interdicția torturii) din Constituție, al articolului 7 (interdicția torturii) și al articolului 10 (tratamentul deținuților) din Legea nr. 2462/1997 de ratificare a Pactului internațional privind drepturile civile și politice și a art. 3 (interdicția torturii) din Decretul legislativ nr. 53/1974 de ratificare a Convenției. El adaugă că a omis, de asemenea, să introducă o acțiune în despăgubire în temeiul art. 105 coroborat cu art. 66 alin. (4), 66 alin. (5) lit. (d), 90 alin. (3) lit. (b), 91 1 și 92 7 din Decretul prezidențial nr. 141/1991 privind competențele organelor Ministerului de Stat al Ministerului de Interne, precum și cu art. 2 și 3 din Decretul prezidențial nr. 254/2004 privind Codul deontologic al funcționarilor de poliție. 17. Guvernul invocă, în plus și în mod extensiv, art. 66 alin. (6) din Decretul prezidențial nr. 141/1991 care interzice detenția inculpaților și a condamnaților în secțiile de poliție, cu excepția timpului absolut necesar pentru transferul lor în închisoare sau în cazul în care transferul lor imediat către o închisoare nu este posibil. Referindu-se la jurisprudența Înaltei Curți Administrative, el susține că raportul legislativ din această dispoziție este aceeași cu cea din art. 1050 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, a cărui încălcare poate, după spusele sale, să conducă la daune-interese în conformitate cu art. 105 din Legea de punere în aplicare a Codului civil (hotărârile nr. 2893/2008 și 1215/2010 ale Consiliului de Stat). Reclamantul susține că autoritățile nu au răspuns la cererea sa din 17 noiembrie 2005. Septembrie 2012 numai atunci când avocatul său a amenințat procurorul la tribunalul corecțional Katherini de urmărire penală. În plus, acesta susține că acțiunea de despăgubire prevăzută la art. 105 din legea de însoțire a Codului civil nu este o cale de atac eficientă, întrucât această acțiune ar presupune un act ilegal al autorităților și, în plus, nu ar permite o îmbunătățire a condițiilor de detenție. El declară că o procedură în despăgubire ar dura ani de zile și că acest lucru nu s-ar concilia cu viteza de reacție pe care o necesită o suferință cauzată de condiții inumane de detenție. 19. În speță, Curtea constată că reclamantul a fost transferat la închisoarea din Salonic la 20 septembrie 2012, acest transfer punând capăt situației de care se plânge din punctul de vedere al articolului 3 din convenție. Prin introducerea Curții la 24 decembrie 2012, aceasta nu viza în mod evident să împiedice continuarea detenției sale în condiții inumane și degradante, ci să obțină din partea Curții o constatare ulterioară încălcării acestei dispoziții și, dacă este cazul, o despăgubire pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit. 20. Curtea a avut în mai multe rânduri posibilitatea de a se pronunța asupra unei excepții privind neobosirea căilor de atac interne în cauze cu condiții similare cu cele ale prezentei specii (a se vedea în special Kavouris și altele, menționate anterior, nr. 73237/12 și Lici c. Grecia, 69881/12). Aceasta a respins întotdeauna motivul că, în stadiul actual al jurisprudenței naționale, acțiunea de despăgubire întemeiată pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil combinat cu articolele invocate de Õ nu oferea în momentul faptelor o redresare adecvată. 21. Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că această concluzie nu este luată în considerare în speță. Aceasta arată doar că art. 66 alineatul (6) din Decretul nr. 141/1991 nu ar putea servi nici drept bază pentru o acțiune de despăgubire, deoarece acest articol prevede în mod expres ca excepție cazul în care dreptul de a transfera imediat un inculpat într-o închisoare; totuși, ea observă că, în prezenta cauză, reclamantul se afla exact în acest caz. 22. Constatând că respondența nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 23. Guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamantului la sediul secției de poliție din Katherini erau adecvate, din următoarele motive prezentate în continuare: după spusele sale, suprafața camerei în care a fost plasat acesta era de 32 m2, acest spațiu era prevăzut pentru a găzdui treisprezece persoane și a fost ocupat în total Comitetul consideră că, presupunând chiar că condițiile de detenție au fost inumane și degradante, cauza care a generat durerea reclamantului a dispărut imediat după sesizarea autorităților de către acesta. Cu privire la acest ultim aspect, el precizează că Õ a fost transferat la închisoarea din Salonic la două zile după depunerea plângerii sale la procurorul districtual în apropierea tribunalului din Salonic și concluzionează că sesizarea procurorului respectiv a dus la rezultatul dorit. 24. Reclamantul, care se află în afara hotărârii Siasios și a altor c. Grecia 303003/07, 4 iunie 2006), arată că Curtea a ajuns deja la concluzia încălcării articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție la sediul secției de poliție din Katherini. El susține că, în cursul celor 49 de zile în care a fost închis, el nu avea nici posibilitatea de a face câțiva pași în afară sau de a avea o masă cu o valoare nutrițională adecvată. El adaugă că a trăit într-un spațiu personal cu o suprafață cuprinsă între 3 și 4 m2 și în condiții extreme de murdărie. Curtea arată că a trebuit deja să cunoască, în mai multe rânduri, cauzele referitoare la condițiile de detenție în incintele polițienești ale persoanelor aflate în detenție provizorie sau deținute în vederea expulzării acestora și pe care le-a încheiat cu încălcarea articolului 3 din Convenție în aceste cauze (Siasios și altele, citată anterior, n 3003/07, 4 iunie 2009, Vafiadis c. Grecia, 24981/07, 2 iulie 2009, Shuvaev c. Grecia , n 8249/07, 29 octombrie 2009, Tabesh c. Grecia , n 8256/07, 26 noiembrie 2009, Efremidi c. Grecia , n 33225/08, 21 iunie 2011 și Aslanis c. Grecia , n 36401/10, 17 octombrie 2013). Pe lângă deficiențele specifice legate de deținerea părților interesate în fiecare dintre cauzele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Astfel, perioadele de detenție provizorie în cadrul secțiilor de poliție cuprinse între două și trei luni au fost considerate ca fiind contrare articolului 3 din Convenție (Siasios și altele), § 32, Vafiadis, §§ 35-36, Shuvaev § 39, Tabesh § 43, Efremida, § 41, și Aslanis § 39, menționate anterior 25. În speță, Curtea constată că reclamantul a fost deținut la sediul secției de poliție din Katherini în perioada 2 august - 20 septembrie 2012, adică 49 de zile. 26. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită, în prezenta cauză, a celei la care aceasta a ajuns în diferitele cauze menționate anterior. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl pretinde a fi suferit. 29. Guvernul consideră că suma menționată anterior este excesivă. 30. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului întreaga sumă solicitată pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 32. Guvernul consideră că această sumă este, de asemenea, excesivă și susține în plus că factura prezentată de reclamant nu este datată și că nu este vorba despre o factură certificată de autoritățile fiscale; din aceste motive, consideră că aceasta nu ar trebui luată în considerare. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, și având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața acesteia și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L 3 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, începând cu ziua în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, ii. 500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 iulie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska grefier adjunct