CtEDO 07.01.2016 AI

AFFAIRE KARTELIS ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
07.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (Article 37-1-b - Litige résolu);Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant) (Volet matériel);Violation de l'article 13+3 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif) (Article 3 - Traitement dégradant;Interdiction de la torture)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KARTELIS ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

KARTELIS ȘI ALȚII c. GRECIA

(Cererea nr. 53077/13)

HOTĂRÂRE

7 ianuarie 2016

Această hotărâre este definitivă. Ea poate suferi retușuri de formă.

În cauza Kartelis și alții c. Grecia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), în ședință într-un comitet compus din:

Ledi Bianku,

președinte,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Aleš Pejchal,

judecători,

și André Wampach,

grefier adjunct de secțiune,

După deliberare în camera consilului la 15 decembrie 2015,

Adoptă hotărârea care urmează, pronunțată la această dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 53077/13) îndreptată împotriva Republicii Elene și introdusă la Curte de douăzeci și opt de cetățeni de diferite naționalități („reclamanții"), ale căror nume figurează în anexă, la 16 august 2013, în virtutea articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția").

2.

Reclamanții au fost reprezentați de Mesele E.-L. Koutra și X. Moïsidou, avocate la Atena. Guvernul grec („Guvernul") a fost reprezentat de delegatul agentului seu, dl. K. Georghiadis, asistent la Consiliul juridic al statului.

3.

La 7 aprilie 2014, grievurile privind articolele 3 și 13 din Convenție au fost comunicate Guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 § 3 din Regulamentul Curții.

I.

4.

Reclamanții fuseseră toți deținuți în penitenciarul din Diavata din Salonic, ca inculpați sau ca condamnați.

5.

Printre ei, reclamantul nr. 10 a fost transferat la penitenciarul din Kassandra la 1 august 2013, reclamanții nr. 14, 17 și 25 au fost eliberați, primii doi la 18 ianuarie 2013 și al treilea la 11 aprilie 2013.

6.

Reclamanții fuseseră plasați în celule în care dispuneau de mai puțin de 3 m² de spațiu personal. Fiecare celulă avea o singură toaletă închisă de un perdaf. Lipsindu-le apa caldă, deținuții foloseau apa caldă care curgea din calorifere. Încălzirea era insuficientă și deținuții aveau foarte frig mai cu seamă noaptea. Condițiile de igienă erau atât de rudimentare că toți deținuții sufereau de psoriazis. Aerul în celule era de nerespirabil din cauza fumului de țigări. Inculpații nu erau separați de condamnați.

7.

Guvernul nu prezintă observații privind condițiile de detenție în penitenciarul din Diavata.

II.

8.

Pentru dreptul și practica interne pertinente, a se vedea decizia Chatzivasiliadis c. Grecia (nr. 51618/12, §§ 17-21, 26 noiembrie 2013).

III.

A.

Constatările avocatului poporului din Republica

9.

Într-un raport din 31 iulie 2014, întocmit ca urmare a vizitei sale din 2 iulie 2013, avocatul poporului observa că penitenciarul din Diavata avea o capacitate de 360 de deținuți, dar la data vizitei accesea 597. El sublinia că celulele cu capacitate de 4 deținuți, accesea zece și acelea concepute pentru un deținut accesea 4.

10.

Încălzirea și furnizarea apei calde părea insuficientă conform informațiilor furnizate de deținuți. Personalul penitenciar a invocat insuficiența creditelor pentru realizarea lucrărilor pentru încălzire, aprovizionare cu apă și evacuarea apelor uzate, dar și pentru acoperire cheltuielilor de funcționare și întreținere.

11.

Penitenciarul nu dispunea de refectoriu și mesele erau distribuite în celulă și consumate pe paturi.

12.

Una din cele mai mari probleme ale penitenciarului consta în reducerea considerabilă a bugetului lui, în special în ceea ce privește hrrana deținuților. Cât privește nevoile în îmbrăcăminte de deținuți și produse de igienă corporală, se făcea efort pentru ca costurile să fie suportate de un fond de solidaritate. Cu toate acestea, sumele obținute erau în particular modice și nu suficiente pentru acoperire nevoilor basice de deținuți.

13.

În concluziile sale, avocatul poporului sublinia că penitenciarul era confruntat cu o mare problemă de suprapopulare. În pofida eforturilor depuse pentru a atenua efectele, situația în celule și camerele era particular dificilă, chiar copleșitoare, din cauza numărului mare de deținuți și, în consecință, condiții rele de igienă și absență de ventilare.

B.

Constatările Comitetului pentru prevenire a torturii și pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT)

14.

În raportul din 5 iulie 2013, întocmit ca urmare a vizitei din 4 la 16 aprilie 2013, CPT observa că penitenciarul din Diavata, cu capacitate oficială de 250 de deținuți, accesea 590. Penitenciarul dispune de 53 de celule măsurând fiecare 24 m² și accesând fiecare 10 deținuți, de 10 celule de 11 m² fiecare și accesând fiecare 4 deținuți și 3 celule unde stationează 34 deținute femei. Accesul la lumina naturală și aerisire în celule sunt satisfăcătoare și sunt câteva scaune. Băile conțin patru toalete și un chiuvetă care servesc și pentru spălat rufe și făcut vase.

I.

15.

Reclamanții se plânge de condițiile de detenție în penitenciarul din Diavata. Ei invocă o încălcare a articolului 3 din Convenție în acest sens. Invocând art. 13, reclamanții se plânge de asemenea de absența unui recurs efectiv pentru a se plânge de condițiile de detenție. Aceste articole sunt redactate astfel:

art. 3

„Nicio persoană nu poate fi supusă torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante."

art. 13

„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la acces la un recurs efectiv devant o instanță națională, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane acționând în exercitarea funcțiilor lor oficiale."

A.

Cu privire la reclamanții nr. 1-9, 11-13, 15-16, 18-24, și 26-28

16.

La 1 octombrie 2015, Curtea a primit declarația reglementării amiabile semnată de Guvern care declară a se angaja să verseze următoarele sume: fiecăruia din reclamanții Romanos Kartelis, Emmanouil Pipiliaris și Alexandros Tsakiris suma de 5 500 EUR (cinci mii cinci sute euro), fiecăruia din reclamanții Agron Ibrahimi și Zoran Novcovic suma de 6 500 EUR (șase mii cinci sute euro), fiecăruia din reclamanții Piro Naci, Yosif Rashgev și Muhammad Yaqoub suma de 7 500 EUR (șapte mii cinci sute euro), fiecăruia din reclamanții Dimitar Kolichev și Nazam – Ahmad Sajjad – Sleem suma de 8 200 EUR (opt mii două sute euro), fiecăruia din reclamanții Shake Festim și Fidan Dzhambazov suma de 8 400 EUR (opt mii patru sute euro), fiecăruia din reclamanții Georgios Pasios și Anguel Radev suma de 9 200 EUR (nouă mii două sute euro), fiecăruia din reclamanții Bledar Duli și Martin Panchevski suma de 10 000 EUR (zece mii euro), Ivan Kostadinov suma de 9 600 EUR (nouă mii șase sute euro), Hamidov Dambre suma de 9 300 EUR (nouă mii trei sute euro), Mamadou – Lamine Balde suma de 9 000 EUR (nouă mii euro), Dylaver Bixi suma de 8 600 EUR (opt mii șase sute euro), Bozhidar Shalev suma de 8 000 EUR (opt mii euro), Konstantinos Karafyllis suma de 7 600 EUR (șapte mii șase sute euro), Evaggelos Toparlakis suma de 6 000 EUR (șase mii euro) și Lazaros Bakas suma de 4 500 EUR (patru mii cinci sute euro).

17.

Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuieli și speze, plus orice sumă care ar putea fi datorată la titlu de impozit de acești reclamanți. Reclamanții vor trebui să renunțe la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele la originea cererii lor. Aceste sume vor fi versate în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul nereglenării în acest termen, Guvernul se angajează să verseze, de la expirare acestui termen și până la reglementare efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a ușurinei de creditare marginale a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va constitui reglementarea definitivă a cauzei.

18.

La 5 octombrie 2015, reclamanții s-au declarat gata să accepte propunerea reglementării amiabile a Guvernului cu condiția ca sumele propuse să fie versate pe contul bancar al reprezentantei lor.

19.

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care parveniră părțile. Ea estimează că aceasta se inspiră de respectul drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și protocoalele sale și nu observă de altfel niciun motiv justificând continuarea examinării cererii. Ea consideră, de altfel, că Guvernul trebuie să verseze sumele de mai sus direct pe contul bancar indicat de avocatele interesaților (a se vedea, Taggatidis și alții c. Grecia, nr. 2889/09, § 34, 11 octombrie 2011).

20.

În consecință, se cuvine a radia cauza din rol cu privire la reclamanții sus-menționați.

B.

Cu privire la reclamanții nr. 14, 17 și 25

21.

Guvernul invită Curtea să respingă cererea în măsura în care a fost introdusă de reclamanții Mirdjan Kovaci, Odai Obed și Georgi Todorov pentru neepuizare de căi de atac interne: acești reclamanți, fiind eliberați înainte de data introducerii cererii la Curte, ar fi trebuit să intenteze o acțiune în daunelor-interese pe baza articolului 105 din legea care însoțește codul civil.

22.

Reclamanții contestă efectivitate a acțiunii bazate pe art. 105 sus-citat și subliniază că Guvernul nu furnizează nicio sentință a tribunalelor interne care ar fi acceptat acordare unei despăgubiri unui deținut (chiar dacă a fost eliberat înainte de sesizare Curții) pentru încălcare articolului 3 din Convenție. De altfel, această procedură este foarte costisitoare și riscă să dureze mai mulți ani. Reclamanții invocă în sprijin hotărârile Adamantidis c. Grecia (nr. 10587/10, 17 aprilie 2014), de los Santos și de la Cruz c. Grecia (nr. 2134/12 și 2161/12, 26 iunie 2014), A.L.K. c. Grecia (nr. 63542/11, 11 decembrie 2014), Koutalidis c. Grecia (nr. 18785/13, 27 ianuarie 2014) și Mohamad c. Grecia (nr. 70586/11, 11 decembrie 2014) în care Curtea respinsese excepția Guvernului bazată pe art. 105 sus-citat.

23.

Curtea reamintește că în hotărârea ei A.F. c. Grecia (nr. 53709/11, §§ 55-60, 13 iunie 2013) estimase că se cuvine examinare dacă dispozițiile unui text legislativ sau reglementar susceptibile a fi invocate în vederea unei acțiuni în aplicare articolului 105 din legea care însoțește codul civil erau redactate în termeni suficient de precis și garantau drepturi „justiciabile" (Chatzivasiliadis c. Grecia (dec.), nr. 51618/12, § 32, 26 noiembrie 2013). Ca urmare a acestei examinări, estimase că situația poate fi diferită între o persoană care a fost deținută în condiții pe care le considera contrare articolului 3 din Convenție și care sesizează Curtea după eliberare și un individ care o sesizează în timp ce este încă deținut în condițiile pe care le denunță (ibid. § 30). În această decizie, Curtea concluzionase că un reclamant care sesizează Curtea unui grief privind condițiile de detenție după eliberare și fără a fi prealabil intentat acțiunea articolului 105 sus-citat nu se conformează exigență de epuizare de căi de atac interne (a se vedea, printre alții, Nikolaos Athanasiou și alții c. Grecia, nr. 36546/10, §§ 69-70, 23 octombrie 2013).

24.

În speța de față, Curtea observă că reclamanții Kovaci, Obed și Todorov au fost eliberați primul și al doilea la 18 ianuarie 2013 și al treilea la 11 aprilie 2013. Sesizând Curtea la 16 august 2013, nu vizau în mod evident împiedicare continuării detenției în condiții inumane sau degradante, dar obținere constatare ulterioară de încălcare articolului 3 din Convenție de Curte și, dacă este cazul, despăgubire pentru prejudiciul moral pe care estimau a-l fi suferit.

25.

Curtea observă că reclamanții erau deținuți la penitenciarul din Diavata și erau deci supuși dispozițiilor codului penitenciar. În acest sens, prezenta cauză se deosebește deci de cauzele Adamantidis, de los Santos și de la Cruz, A.L.K. și Mohamad invocate de reclamanți și care privau condițiile de detenție în posturile de poliție și centrele de reținere în care codul penitenciar nu se aplică. Se deosebește și de cauza Koutalidis, de asemenea invocată de reclamanți, în care cererea fusese introdusă în timp ce persoana era încă în detenție.

26.

Grievurile principale ale acestor reclamanți privind condițiile de detenție, formulate devant Curte, poartă în special asupra suprapopulării care domina în acest penitenciar, asupra problemelor de igienă și asupra insuficienței mâncării. Or din opinia Curții, articolele 21, 25 și 32 din codul penitenciar garantează în aceste domenii drepturi subiective și putând a fi invocate devant jurisdicții. Acțiunea în daune-interese bazată pe art. 105 din legea care însoțește codul civil combinată cu articolele sus-menționate din codul penitenciar, și de asemenea cu art. 3 din Convenție care este direct aplicabil în ordinea juridică internă, constituia deci o cale de atac care ar fi trebuit intentată de acești reclamanți.

27.

Rezultă că cererea trebuie respinsă pentru neepuizare de căi de atac interne, în aplicare articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție, în măsura în care privează reclamanții sus-menționați.

C.

Cu privire la reclamantul nr. 10

1.

art. 3 din Convenție

a)

Asupra admisibilității

28.

Guvernul invocă neepuizare de căi de atac interne din neintentare de acțiune pe baza articolului 105 din legea care însoțește codul civil de acest reclamant.

29.

Reclamantul combate această teză și subliniază că acțiunea sus-menționată este lipsită de orice eficacitate.

30.

Curtea reiterează că acțiunea articolului 105 sus-citat constituie un recurs pur indemnizator care ar permite unei persoane de a cere și obține reparație atunci când aceasta o dată eliberată ar dori să se plângă de condițiile de detenție în penitenciarul în care era deținută. Cu toate acestea, recurul nu permite interesatului de a obține termen la detenție. Îi lipsește deci caracterul preventiv în sensul hotărârii Ananyev și alții c. Rusia (nr. 42525/07 și 60800/08, § 98, 10 ianuarie 2012).

31.

Or, atunci când reclamantul nr. 10 sesizase Curtea la 16 august 2013, în același timp cu alți reclamanți, nu se găsea în libertate cum reclamanții nr. 14, 17 și 25, dar transferat la penitenciarul din Kassandra pentru continuare pedeapsei. Acțiunea articolului 105 nu i-ar fi deci de nicio utilitate.

32.

Curtea respinge deci excepția Guvernului în măsura în care vizează acest reclamant.

b)

Asupra fondului

33.

Guvernul nu prezintă observații privind temeiurile grievului acestui reclamant.

34.

Reclamantul se referă la versiunea sa a condițiilor de detenție și la constatări avocatului poporului și ale CPT.

35.

Cu privire la condițiile materiale de detenție și în special suprapopulare în penitenciare, Curtea se referă la principii ieșite din jurisprudența sa pe care le-a repetat în hotărârile Ananyev și alții (sus-citat, §§ 139 la 159) și Tzamalis și alții c. Grecia (nr. 15894/09, §§ 38-40, 4 decembrie 2012). Ea reamintește de altfel că, atunci când suprapopularea carcerală atinge un anumit nivel, lipsa de spațiu într-un stabiliment penitenciar poate constitui element central de luat în calcul în aprecierea conformității unei situații date cu art. 3 din Convenție (a se vedea, în sensul acesta, Karalevičius c. Lituania, nr. 53254/99, 7 aprilie 2005).

36.

Privitor în special la acest ultim factor, Curtea observă că, atunci când s-a confruntat cu cazuri de suprapopulare flagrantă, judecase că element, singur, putea sufici pentru concluzie încălcare articolului 3 din Convenție. În regulă, se agea de cazuri în care spațiul personal acordat unui reclamant era sub 3 m² (Kantyrev c. Rusia, nr. 37213/02, §§ 50-51, 21 iunie 2007, Andreï Frolov c. Rusia, nr. 205/02, §§ 47-49, 29 martie 2007, Kadiķis c. Letonia, nr. 62393/00, § 55, 4 mai 2006, Melnik c. Ucraina, nr. 72286/01, § 102, 28 martie 2006). În schimb, atunci când lipsa de spațiu nu era la fel de flagrantă, Curtea a luat în considerare alte aspecte privind condițiile materiale de detenție pentru apreciere conformitate unei situații date cu art. 3 din Convenție. Deci, chiar și în cazuri în care un reclamant dispunea într-o celulă de spațiu personal mai important, cuprins între 3 m² și 4 m², Curtea a, cu toate acestea, concluzionat încălcare articolului 3 luând în calcul exiguitatea combinată cu, de exemplu, absența stabilită de ventilare și iluminare corespunzătoare (Vlassov c. Rusia, nr. 78146/01, § 84, 12 iunie 2008, Babouchkine c. Rusia, nr. 67253/01, § 44, 18 octombrie 2007, Trepachkine c. Rusia, nr. 36898/03, § 94, 19 iulie 2007, și Peers c. Grecia, nr. 28524/95, §§ 70-72, CEDH 2001-III).

37.

Curtea observă că în raportul întocmit ca urmare a vizitei din 2 iulie 2013, avocatul poporului sublinia că penitenciarul din Diavata era confruntat cu o mare problemă de suprapopulare și că situația în celule și camerele era particular dificilă: celulele cu capacitate de 4 deținuți, accesea zece și acelea concepute pentru un deținut accesea 4. El observa că penitenciarul avea capacitate de 360 de deținuți, dar la data vizitei accesea 597. De altfel, încălzire și furnizare apă caldă părea insuficientă și personalul penitenciar a invocat insuficiență credite pentru realizare lucrări pentru încălzire, aprovizionare apă și evacuare ape uzate, dar și acoperire cheltuieli funcționare și întreținere. În sfârșit, penitenciarul nu dispunea de refectoriu și mesele erau distribuite în celulă și consumate pe paturi.

38.

De cealaltă parte, în raportul întocmit ca urmare a vizitei din 4 la 7 aprilie 2013, CPT observa că penitenciarul dispunea în particular de 53 de celule măsurând fiecare 24 m² și accesând fiecare 10 deținuți, și de 10 celule de 11 m² fiecare și accesând fiecare 4 deținuți.

39.

În aceste condiții și în absență indicații din partea Guvernului privind condițiile de detenție ale acestui reclamant, Curtea estimează potrivit să-și bazeze aprecierea pe presupunere acestuia conform căreia spațiul lui personal în celulă era mult sub 3 m². Această constatare dispenseaza Curtea de examinare altor aspecti detenției reclamantului.

40.

Curtea concluzionează că existat o încălcare articolului 3 din Convenție privitor la reclamantul nr. 10.

2.

art. 3 combinat cu art. 13 din Convenție

41.

Invocând articolele 3 și 13 combinate din Convenție, reclamantul se plânge că nu dispunea de recurs efectiv pentru a se plânge de condițiile de detenție.

42.

Guvernul nu prezintă observație cu privire la grievul acesta.

43.

Privitor la condițiile de detenție, Curtea concluzionase în anumite cauze (Vaden c. Grecia, nr. 35115/03, §§ 30-33, 29 martie 2007 și Tsivis c. Grecia, nr. 11553/05, §§ 18-20, 6 decembrie 2007) că reclamanții nu epuizaseră căi de atac interne, din nefolosire recurse prevăzute la art. 572 din codul de procedură penală (sesizare procurorului încărcat cu executare pedepselor și aplicare măsuri securitate) și art. 6 din legea nr. 2776/1999 (sesizare procuroror supervizor penitenciar și sesizare consiliu disciplinar penitenciar). În aceste cauze, reclamanții se plângeseră de circumstanțe particulare care i-afectau personal ca indivizi și pe care estimau că autoritățile penitenciare puteau pune capăt luând măsuri corespunzătoare. În schimb, reafirmo la mai mult ori că, în măsura în care reclamantul allega a fi personal afectat de condițiile generale de detenție în penitenciar, cum este cazul de față, recurse prevăzute articolele 6 și 572 sus-citate nu ar fi de nicio utilitate (a se vedea, printre mulți alții, Papakonstantinou c. Grecia, nr. 50765/11, § 51, 13 noiembrie 2014).

44.

Curtea nu vede nicio rație de a se abate în prezenta cauză de jurisprudența constantă în acest sens.

45.

Existat deci o încălcare articolului 3 combinat cu art. 13 din Convenție.

II.

46.

Conform articolului 41 din Convenție,

„Dacă Curtea constată că existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite reparare doar incomplet consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

A.

Daune

47.

Reclamantul nr. 10 cere 24 000 euro (EUR) la titlu prejudiciu moral pe care ar fi suferit din cauza încălcării articolului 3 și 9 000 EUR din cauza încălcării articolului 13. El cere de altfel ca aceste sume să fie versate direct contului bancar indicat de reprezentante sale.

48.

Guvernul susține că suma cerută este excesivă și că constatare încălcării constituiră o satisfacție suficientă, ținând seama în particular de fapt că reclamantul lucra în penitenciar de deci putea petrece esența zilei în afara celulei. Guvernul invită de altfel Curtea să respingă cererea versării directe a sumei pe cont reprezentanți.

49.

Curtea consideră că se cuvine acordare reclamantului nr. 10 6 000 EUR la titlu prejudiciu moral, sumă a fi versată direct pe cont bancar indicat de reprezentante sale.

B.

Cheltuieli și speze

50.

Reclamantul nr. 10 cere de altfel 1 000 EUR pentru cheltuielile și spezele angajate devant Curte, afirmând că a încheiat cu consilii acordul privind onorarii acestora, care se apropia de un accord de quota litis. El cere de altfel ca aceste sume să fie versate direct contului bancar indicat de consilii.

51.

Guvernul susține că pretențiile reclamantului, pe lângă faptul că sunt excesive, nu sunt însoțite de justificări necesare permitând calcularea lor în mod precis. De altfel, pentru cât reclamantul se referă la onorarii viitoare pe care ar trebui să și le suporte pe baza acordului quota litis încheiat cu consilii, se agea de cheltuieli și speze ipotetico ale căror realitate nu poate fi stabilită.

52.

Curtea observă că reclamantul nu furnizează copie a acordului în cauză, dar nu se îndoiește că prin introducere cererii și prezentare observații, consilii reclamantului i-au furnizat asistenț juridică necesară. Ea estimează deci rezonabil să-i acorde 600 EUR la titlu. Această sumă va fi versată direct pe cont bancar indicat de reprezentante sale.

C.

Dobânzi moratorii

53.

Curtea estimează de cuviință să calcheze rata dobânzilor moratenii pe rata de dobândă a ușurinei de creditare marginale a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

1.

Decide radierea cererii din rol, cu privire la reclamanții nr. 1-9, 11-13, 15-16, 18-24, și 26-28;

2.

Declară cererea admisibilă cu privire la grievurile trase din articolele 3 și 13 cu privire la reclamantul nr. 10 și inadmisibilă cu privire la reclamanții nr. 14, 17 și 25;

3.

Spune că existat o încălcare articolului 3 din Convenție cu privire la reclamantul nr. 10;

4.

Spune că existat o încălcare articolului 13 din Convenție cu privire la reclamantul nr. 10;

5.

Spune

a)

că statul pârât trebuie să verseze reclamantului nr. 10, în termen de trei luni, următoarele sume, a fi versate direct pe cont bancar indicat de avocatele sale:

i)

6 000 EUR (șase mii euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată la titlu de impozit, pentru prejudiciu moral;

ii)

600 EUR (șase sute euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată de reclamanți la titlu de impozit, pentru cheltuieli și speze;

b)

că de la expirare acestui termen și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a ușurinei de creditare marginale a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

6.

Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 ianuarie 2016, în aplicare art. 77 §§ 2 și 3 din regulament Curții.

André Wampach

Ledi Bianku

Grefier adjunct

Președinte

ANEXĂ

Romanos KARTELIS, cetățean grec născut 27/12/1967

Lazaros BAKAS, cetățean grec născut 11/12/1975

Mamadou-Lamine BALDE, cetățean guineez născut 04/01/1987

Dylaver BIXI, cetățean albanez născut 07/02/1977

Hamidov DAMBRE, cetățean burkinaez născut 01/01/1971

Bledar DULI, cetățean albanez născut 20/07/1982

Fidan DZHAMBAZOV, cetățean bulgar născut 20/11/1974

Shake FESTIM, cetățean albanez născut 31/10/1977

Agron IBRAHIMI, cetățean albanez născut 18/02/1969

Savvas KAMBOURIS, cetățean grec născut 31/08/1986

Konstantinos KARAFYLLIS, cetățean grec născut 01/08/1978

Dimitar KOLICHEV, cetățean bulgar născut 11/09/1962

Ivan KOSTADINOV, cetățean bulgar născut 13/05/1983

Mirdjan KOVACI, cetățean albanez născut 21/02/1991

Piro NACI, cetățean albanez născut 21/02/1970

Zoran NOVCOVIC, cetățean serb născut 05/08/1977

Odai OBED, cetățean sirian născut 01/01/1987

Martin PANCHEVSKI, cetățean al foste Republici Iugoslave Macedonia născut 04/03/1982

Georgios PASIOS, cetățean grec născut 01/12/1988

Emmanouil PIPILIARIS, cetățean grec născut 15/05/1944

Anguel RADEV, cetățean bulgar născut 19/07/1967

Yosif RASHGEV, cetățean bulgar născut 22/12/1979

Nazam-Ahmad SAJJAD-SLEEM, cetățean pakistanez născut 01/01/1984

Bozhidar SHALEV, cetățean bulgar născut 05/07/1960

Georgi TODOROV, cetățean bulgar născut 15/04/1945

Evaggelos TOPARLAKIS, cetățean grec născut 08/02/1987

Alexandros TSAKIRIS, cetățean grec născut 03/03/1981

Muhammad YAQOUB, cetățean pakistanez născut 01/01/1987

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-03-30
0,96
AFFAIRE KORDAS c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KORDAS c. GRÈCE (Requête n o 51574/14) ARRÊT STRASBOURG 30 mars 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kordas c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première se
CtEDO 2016-04-07
0,96
AFFAIRE ALI ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALI ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 13385/14) ARRÊT STRASBOURG 7 avril 2016 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ali et autres c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2014-12-11
0,96
AFFAIRE DOTAS ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DOTAS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requêtes n os 33983/13, 33989/13, 33994/13, 34000/13, 34005/13, 34950/13, 35169/13, 35174/13, 35784/13, 35843/13 et 36097/13) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2014 Cet arrêt est définitif. Il
CtEDO 2015-12-03
0,96
AFFAIRE KANTARELIS c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KANTARELIS c. GRÈCE (Requête n o 6314/12) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2015 DÉFINITIF 02/05/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2015-10-29
0,96
AFFAIRE KALAMIOTIS ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KALAMIOTIS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 53098/13) ARRÊT STRASBOURG 29 octobre 2015 DÉFINITIF 29/01/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
Sursă