AFFAIRE ALI ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

07.04.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant) (Volet matériel);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ALI ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

STRASBURG 7 aprilie 2016 Hotărârea este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ali și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, judecători, și din Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 15 martie 2016, se pronunță hotărârea, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 13385/14) îndreptată împotriva Republicii Elene, dintre care șase resortisanți bulgari, ale căror nume figurează în anexă, La 6 februarie 2014, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Georghiadis, membru al Consiliului juridic al statului. Reclamanții invocă o încălcare a articolului 3 din convenție, din cauza condițiilor lor de detenție la subordonarea poliției străinilor din Salonic, precum și a articolului 13 din convenție. La 12 martie 2014, cererea a fost comunicată guvernului. În perioada aprilie-octombrie 2013, reclamanții au fost acuzați pentru încălcări diferite ale Codului Penal și au fost reținuți provizoriu la subordonarea poliției străinilor din Salonic din cauza lipsei de disponibilitate într-o instituție penitenciară. La data introducerii cererii, aceștia erau încă ținuți la primul etaj și în celula n 3 din subordonarea poliției străinilor din Tesalonic. Reclamanții susțin că toaletele și dușurile erau nesănătoase. Locurile necurățate erau necurățate. Majoritatea deținuților erau fumători, astfel poluând aerul în interiorul celulei lor. Reclamanții se refereau la lipsa de restaurare a deținuților de către serviciul penitenciar și notau că fiecare dintre aceștia avea dreptul doar la 5,85 euro pe zi pentru a comanda și a primi mese din exterior. Această sumă nu le-a putut garanta trei mese pe zi nici din punctul de vedere al calității, nici al cantității. La 5 februarie 2014, reclamanții au depus, în temeiul articolului 572 din Codul de procedură penală, o cerere la procurorul districtual în apropierea tribunalului corecțional din Salonic în care se plângeau de condițiile de detenție; aceștia nu au primit niciun răspuns. II. DREPTUL INTERN ȘI PRACTICA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ Curtea face trimitere la acest subiect în special la punctele 16-22 din hotărârea Aslanis c. Grecia 3660/10, 17 octombrie 2013).L Nu se permite deținerea de inculpați și de condamnați în secțiile de poliție, cu excepția cazului în care este absolut necesar pentru transferul lor în închisoare sau în cazul în care transferul lor imediat către o închisoare nu este posibil. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 11. Reclamanții susțin că condițiile lor de detenție erau contrare articolului 3 din convenție, care este astfel formulat, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Constatând că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că este admisibil. Pe fond 13. Reclamanții se referă la jurisprudența Curții în cauzele îndreptate împotriva Greciei, în care aceasta a ajuns în mod repetat la concluzia încălcării articolului 3 din convenție din cauza condițiilor de închisoare în incintele polițienești ale persoanelor aflate în detenție provizorie. Ei susțin că au rămas închiși în celula lor și că nu au avut o masă de o calitate nutrițională suficientă. Ei susțin că detenția pentru o perioadă prelungită în spațiile de poliție este în sine incompatibilă cu cerințele art. 3.14. Curtea reamintește că, pentru a cădea sub incidența articolului 3 din Convenție, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. ; aceasta depinde de ansamblul datelor din speță, în special de durata prelucrării și de efectele fizice sau mentale ale acesteia, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea, printre altele, Van der Ven c. Țările de Jos 50901/99, § 47 CEDH 2003 II). Astfel, Curtea a statuat că tratamentul era decăzut. În ceea ce privește faptul că a fost de natură să inspire victimelor sale sentimente de teamă, de anxietate și de umilință, care să le umilească și să le înjosească (Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 92, CEDH 2000 XI). 16. Curtea amintește, de asemenea, că măsurile privative de libertate sunt în mod inevitabil de suferință și de umilire. În acest caz, este vorba despre o stare de fapt inevitabilă, care, ca atare și în sine, nu depășește încălcarea articolului 3 din convenție, această dispoziție impune totuși statului să se asigure că orice persoană este deținută în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile detenției sale nu o supun unei suferințe sau unei chinuri care depășește nivelul inevitabil de suferință legat de o astfel de măsură și că, având în vedere cerințele practice ale întemnițării, sănătatea și bunăstarea ei sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła, citată anterior, §§ 92-94 și Ramirez Sanchez c. Franța [GC], n 59450/00, § 119, CEDO 2006 IX 17. Curtea ia notă de faptul că a trebuit deja să cunoască, în mai multe rânduri, cauzele referitoare la condițiile de detenție în incintele polițienești ale persoanelor aflate în detenție provizorie sau deținute în vederea expulzării acestora și a ajuns la concluzia că a încălcat art. 3 din Convenție în aceste cauze (Siasios și alții c. Grecia, n 3003/07, 4 iunie 2009, Vafiadis c. Grecia, 24981/07, 2 iulie 2009, Shuvaev c. Grecia, n 8249/07, 29 octombrie 2009, Tabesh c. Grecia, n 8256/07, 26 noiembrie 2009, Efremidi c. Grecia, n 33225/08, 21 iunie 2011 și Aslanis, citată anterior). Pe lângă deficiențele specifice legate de deținerea părților interesate în fiecare dintre cauzele menționate anterior, care se referă în special la suprapopulare, la lipsa spațiului exterior pentru a se plimba, la insulbitate și la calitatea restaurării, Curtea și-a întemeiat constatarea de încălcare a articolului 3 din Convenție pe natura chiar a secțiilor de poliție, care sunt locuri destinate să găzduiască persoane pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel, perioadele de detenție provizorie în cadrul secțiilor de poliție, cuprinse între două și trei luni, au fost considerate ca fiind contrare articolului 3 din Convenție (Siasios și alții, § 32, Vafiadis, §§ 35-36, Shuvaev § 39, Tabesh § 43, Efremida, § 41, și Aslanis § 39, menționate anterior). Curtea arată că, în speță, reclamanții au fost reținuți pentru perioade mai mari de două luni în incintele subdirecției poliției străinilor din Salonic, fie în spații care, prin însăși natura lor, nu sunt adaptate nevoilor de încarcerare prelungită (Kaja c. Grecia, n 32972/03, § 49, 27 iulie 2006 și Efremidi ibidem 19. Pe de altă parte, Curtea constată că toți reclamanții erau inculpați, iar art. 284 din CPP prevede că cel care face obiectul unui mandat de detenție provizorie este condus în închisori rezervate inculpaților. Aceasta arată, de asemenea, că art. 66 alineatul (6) din Decretul prezidențial nr. 141/1991 prevede că detenția în secțiile de poliție a acuzaților și a condamnaților este permisă numai pentru timpul strict necesar transferului lor către instituțiile penitenciare sau atunci când transferul lor imediat nu este posibil. 20. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența menționată anterior în această privință, Curtea concluzionează că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 3 din convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 21. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au dispus în ordinea juridică internă de o cale de atac eficientă care să le permită să se plângă de condițiile lor de detenție. 22. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că este admisibil. 24. În ceea ce privește fondul, Curtea constată, în primul rând, că reclamanții au sesizat, în conformitate cu art. 572 din Codul de procedură penală, procurorul în apropierea tribunalului corecțional cu privire la o cale de a-și îmbunătăți condițiile de detenție. După cum reiese din dosar, această cerere a rămas fără răspuns. În plus, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, printre altele, În acest sens, Curtea consideră că reclamanții nu dispuneau de o cale de atac efectivă care să le permită să se plângă de condițiile lor de detenție în subordonarea poliției străinilor din Salonic. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile morale pe care le-au suferit; ei solicită ca aceste sume să fie vărsate în contul bancar al avocaților lor; 27. Guvernul consideră că o constatare a încălcării ar constitui o satisfacție suficientă; în plus, consideră că 5 000 EUR pentru fiecare reclamant ar fi o sumă suficientă din cauza prejudiciului moral suferit 28. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecăruia dintre reclamanți suma solicitată, și anume 6 000 EUR din cauza prejudiciului moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Această sumă va fi plătită în contul bancar al avocaților lor. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată prezentate în fața Curții. Ei invită Curtea să plătească această sumă direct în contul indicat de reprezentanții lor, explicând că, lăsând fiecăruia responsabilitatea de a-și plăti partea sa avocaților, ar cauza probleme logistice complexe. 30. Guvernul subliniază că suma solicitată nu este rezonabilă și că reclamanții nu produc niciun element de natură să justifice nivelul acestei pretenții și consideră că o sumă de 1 000 EUR ar fi rezonabilă pentru o astfel de cauză. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se găsesc stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea observă mai întâi că suma solicitată nu este rezonabilă, ținând cont de numărul reclamanților și de încălcările constatate. Comisia consideră, de asemenea, că posibilitatea ca aceștia să își recupereze reprezentanții după ce Curtea a pronunțat hotărârea ar fi problematică, întrucât aceștia sunt dispersați după ce au fost eliberați și, prin urmare, sunt de acord ca suma de 1 000 EUR să fie plătită direct în contul indicat de avocații lor. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie vărsate direct în contul bancar indicat de avocații lor 000 EUR (șase mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, fiecărui reclamant pentru daune morale, ii. 000 EUR (mii EUR), împreună cu reclamanții, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data plății, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale. Respinge cererea de satisfacție echitabilă din surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 aprilie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. André Wampach Ledi Bianku Grefier Adjunct Președinte Anexă-lista reclamanților Prenume Data sau anul nașterii Cetățenia Mustafa ALI 21/04/1961 bulgară Gancho ANGELOV 10/12/1979 Bulgariană Ivo HACHOYAN 22/02/1988 bulgară Milen MARINOV 23/01/1987 bulgară Rumen RUMENOV 11/10/1985 bulgară Stoyan STOYANOV 07/08/1981 bulgară