STRASBURG 20 aprilie 2017 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Politi și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Aleš Pejchal, Jovan Ilievski, judecători, și Renata Degener, grefier adjunct din secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 28 martie 2017, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 18875/14) îndreptată împotriva Republicii Elene și din care 15 resortisanți ai acestui stat ( La 28 februarie 2014, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului, și de delegatul agentului său, dl A. Dimitrakopoulou, membru al Consiliului juridic al statului.
La 18 mai 2016, o parte din obiecțiunile privind durata procedurii și absența unei căi de atac efective în această privință au fost comunicate guvernului, iar restul cererii a fost declarat inadmisibil. DE FAPT I. CIRCONSTANCES DE LA L La 28 iunie 2010, Tribunalul a acceptat parțial cererea acestora (judecată nr. 10557/2010). La 7 iunie 2011, la spitalul interjet a apelat. La 12 iunie 2013, curtea administrativă a recurs la hotărârea Tribunalului Administrativ și a respins acțiunea reclamanților (hotărârea 2604/2013). Hotărârea sa a fost notificată acestora din urmă la 5 septembrie 2013. 9. Evaggelos Anastaso pulos a fost inclus în hotărârile instanțelor interne. II.
JUSTIȚIA INTERNĂ PERTINENTĂ 10. Legea nr. 4055/2012, intitulată "Proces echitabil și durată rezonabilă" și a intrat în vigoare la 2 aprilie 2012, a introdus în articolele sale 53-58, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile în cazul prelungirii nejustificate a unei proceduri administrative. La art. 55 alineatul (1) din această lege prevede următoarele: Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil și că nu există nicio cale de atac eficientă în dreptul intern care să le permită să se plângă de acest aspect.
Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. În ceea ce privește reclamanții care figurează la numerele 1-11 și 13-15 12. La 10 octombrie 2016, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți.
Prin aceste declarații, Registrul se angajează să plătească fiecăruia dintre reclamanții care figurează la numerele 1-11 și 15 suma de 3 000 de euro (EUR) și reclamanții respectivi au declarat că au renunțat la orice altă pretenție împotriva Republicii Elene cu privire la faptele care au stat la baza cererii lor. Sumele în cauză, care vor acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru respectiv este angajat să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale; această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.
13. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta este în măsură să respecte drepturile omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu a primit niciun motiv pentru a continua examinarea cererii în fața reclamanților menționați anterior. 14. În consecință, trebuie să se șteargă cauza în ceea ce-i privește pe acești reclamanți. În ceea ce-l privește pe reclamantul menționat sub numărul privind admisibilitatea 15. Guvernul indică faptul că toate hotărârile instanțelor interne conțin numele Anastaso pulos. 12, nu este menționat în niciuna dintre aceste decizii. Deduce din aceasta că acest reclamant nu poate pretinde că este victimă, în sensul art. 34 din Convenție, a unei încălcări a acesteia din urmă din cauza duratei, în mod excesiv, a procedurii în fața instanțelor menționate anterior.
: Într-adevăr, potrivit guvernului, din dosar nu reiese că reclamantul a fost parte la această procedură. Guvernul adaugă că, presupunând că reclamantul în cauză ar fi fost desemnat sub numele de Anastasopoulos El ar fi putut solicita corectarea hotărârilor pronunțate de instanțele naționale. El invită Curtea să respingă obiecțiunile reclamantului respectiv ca fiind inadmisibile. 16. Reclamantul menționat mai sus invită Curtea să respingă excepția preliminară invocată de guvern. Acesta susține că a fost parte la litigiu pe parcursul întregii proceduri în fața instanțelor administrative și că, prin urmare, poate pretinde că a fost victima unei încălcări a convenției din cauza duratei excesive a acestei proceduri, în opinia sa, a acestei proceduri.
În această privință, acesta oferă puterea reprezentantului său în fața instanțelor interne, semnat de acesta, pe care figurează numele În plus, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 34 din convenție, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 34 din convenție, aceasta a emis un memoriu și o declarație prezentată de reprezentantul său în fața Tribunalului Administrativ de Primă Instanță, pe lângă numele de Anastopoulos. (...) poate fi confiscată de orice persoană fizică (...) care pretinde că este victima unei încălcări de către una dintre părțile înalți contractante a drepturilor recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (...) Prin urmare, pentru a îndeplini condițiile prevăzute de această dispoziție, orice reclamant trebuie să fie în măsură să demonstreze că este vizat personal de încălcarea sau încălcările convenției pe care o atribuie.
În această privință, noțiunea de victimă trebuie, în principiu, să fie interpretată în mod autonom și independent de noțiunile interne, cum ar fi cele privind interesul sau calitatea pentru a acționa (a se vedea în special Sanles Sanles c. Spania (dec.), nr. 48335/99, CEDH 2000-XI). 18. Curtea ia notă că, în speță, numele de Cu toate acestea, din informațiile furnizate de recurentul în cauză reiese că acesta se referă de fapt la aceeași persoană și că numele reclamantului respectiv a fost scris în mod eronat în hotărârile instanțelor interne. 19. În lumina celor de mai sus, Curtea respinge excepția preliminară a guvernului cu privire la calitatea de victimă a reclamantului care figurează la numărul 12. 20. Constatând, în plus, că obiecțiile ridicate de acest reclamant nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea le declară admisibile.
Pe fond Pe perioada care trebuie luată în considerare 21. Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 19 ianuarie 2005, cu sesizarea Tribunalului Administrativ de Primă Instanță de către reclamantul menționat anterior și că aceasta s-a încheiat la 28 iunie 2010, data la care instanța menționată și-a pronunțat hotărârea; prin urmare, această perioadă a durat mai mult de cinci ani și cinci luni pentru o instanță.
Cu privire la caracterul rezonabil al duratei procedurii 22. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, 23) Curtea amintește, de asemenea, că art. 13 din Convenție garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei impuse prin art. 6 alineatul (1) să audă cauzele într-un termen rezonabil (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI).
24. De asemenea, Comisia reamintește că a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele ale prezentei specii și a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție (Vassilios Athanasiou și altele menționate anterior 25). În speță, după examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză.
Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și că nu a răspuns la cerina termenului rezonabil 26. În ceea ce privește art. 13 din Convenție, dat fiind că legea nr. 4055/2012 (punctul 10 de mai sus) nu acoperea procedura în fața Tribunalului Administrativ de Primă Instanță, Curtea ia notă de faptul că reclamantul în cauză nu a dispus, la momentul faptelor, o cale de atac efectivă care i-ar fi permis să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. 27. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) și art. 13 din Convenție.
În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: imprejmuiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 29. Un reclamant de la nr. 12 solicită 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit. 30. Guvernul contestă această pretenție și solicită Curții să o respingă. El consideră că o constatare a încălcării ar constitui o satisfacție suficientă în acest caz. 31. Curtea consideră că reclamantul în cauză a suferit o eroare morală certă. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 3 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit.
32. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. 33. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L cererea admisibilă în ceea ce privește reclamantul care figurează sub numărul "Dat că" a avut loc o încălcare a articolelor 6 și 13 din convenție în numele reclamantului menționat anterior, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului care figurează la numărul 12, în termen de trei luni, 3 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 20 aprilie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Ledi Bianku Grefier adjunct Președinte ANEXA
1.Panagiota POLITI, născută la 28 ianuarie 1952, rezidentă la Atena
2.Diamantis RIZOS, născut la 1 februarie 1946, rezident la Atena
3.Georgia KOULOCHERA SYRRAKOU, născută la 30 septembrie 1965, rezidentă la Atena (4) Sofia CHAVETIDOU, născută la 20 septembrie 1958, rezidentă la Atena
5.Efthalia STAMOU DROSOU, născută la 19 februarie 1949, rezidentă la Atena
6.Maria TSORAKA, născută la 23 decembrie 1965, rezidentă la Atena
7.Lambrini TZOUKA, născută la 10 iunie 1960, rezidentă la Atena
8.Martha BETCHAVA, născută la 21 ianuarie 1958, rezidentă la Atena
9.Andreas POLYZOS, născut la 18 ianuarie 1971, rezident la Ioanina
10.Irini DEPASTA, născut la 6 iulie 1963, rezident la Atena
11.Sofia GEORGIOU, născut la 16 aprilie 1955, rezident la Atena
12.Evaggelos ANASTOPOULOS, născut la 13 noiembrie 1968, rezident la Atena
13.Georgios FRAGGOPANAGOS, născut la 14 septembrie 1963, rezident la Atena 14.Michail MYLONAKIS, născut la 25 mai 1966, rezident la Atena
15.Maria DINIOTI, născut la 25 septembrie 1953, rezident la Atena
AFFAIRE POLITI ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 18875/14) ARRÊT STRASBOURG 20 avril 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Politi et autres c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Aleš Pejchal, Jovan Ilievski, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 28 mars 2017, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 18875/14) dirigée contre la République hellénique et dont quinze ressortissants de cet État (« les requérants »), dont les noms figurent dans la liste jointe en annexe, ont saisi la Cour le 28 février 2014 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants ont été représentés par M e D. Lambropoulos, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, président du Conseil juridique de l’État, et par la déléguée de son agent, M me A. Dimitrakopoulou, assesseure au Conseil juridique de l’État.
3.Le 18 mai 2016, une partie des griefs concernant la durée de la procédure et l’absence d’un recours effectif à cet égard a été communiquée au Gouvernement, et le restant de la requête a été déclaré irrecevable. EN FAIT
4. La liste des requérants figure en annexe.
5.Le 19 janvier 2005, les requérants saisirent le tribunal administratif de première instance d’Athènes d’une action contre l’hôpital Sismanogleio, au sein duquel ils étaient employés, demandant le versement d’une prime destinée à certaines catégories de fonctionnaires.
6.Le 28 juin 2010, ledit tribunal fit partiellement droit à leur demande (jugement n o 10657/2010).
7.Le 7 juin 2011, l’hôpital interjeta appel.
8.Le 12 juin 2013, la cour administrative d’appel d’Athènes infirma le jugement du tribunal administratif et rejeta l’action des requérants (arrêt n o 2604/2013). Son arrêt fut notifié à ces derniers le 5 septembre 2013.
9.Il ressort du dossier que le nom « Evaggelos Anastasopoulos » figurait dans les décisions des juridictions internes.
10. La loi n o 4055/2012, intitulée « procès équitable et durée raisonnable » et entrée en vigueur le 2 avril 2012, a introduit, en ses articles 53 à 58, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable en cas de prolongation injustifiée d’une procédure administrative. L’article 55 § 1 de cette loi dispose ce qui suit: « Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le demandeur, excessive. (...) » EN DROIT I.
11. Les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » et qu’il n’existe aucun recours effectif en droit interne leur permettant de se plaindre de ce grief. Ils invoquent les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, ainsi libellés : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
» A. En ce qui concerne les requérants figurant sous les numéros 1 à 11 et 13 à 15
12.Le 10 octobre 2016, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser à chacun des requérants figurant sous les numéros 1 à 11 et 13 à 15 la somme de 3 000 euros (EUR), et lesdits requérants ont dit renoncer à toute autre prétention à l’encontre de la République hellénique à propos des faits à l’origine de leur requête. Les sommes en question, qui couvriront tout préjudice moral ainsi que les frais et dépens, seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront versées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’est engagé à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage ; ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
13.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles, et elle n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête à l’égard des requérants susmentionnés.
14.En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en ce qui concerne lesdits requérants. B. En ce qui concerne le requérant figurant sous le numéro 12 1. Sur la recevabilité
15.Le Gouvernement indique que toutes les décisions des juridictions internes comportent le nom « Anastasopoulos ». Il soutient que le nom « Anastopoulos », correspondant au nom du requérant figurant sous le numéro 12, n’est mentionné dans aucune de ces décisions. Il en déduit que ce requérant ne peut se prétendre victime, au sens de l’article 34 de la Convention, d’une violation de cette dernière en raison de la durée, excessive selon l’intéressé, de la procédure devant lesdites juridictions : en effet, selon le Gouvernement, il ne ressort pas du dossier que ledit requérant était partie à cette procédure. Le Gouvernement ajoute que, à supposer que le requérant en question eût été désigné sous le nom « Anastasopoulos », il aurait pu demander la rectification des décisions rendues par les tribunaux nationaux. Il invite la Cour à rejeter les griefs dudit requérant comme étant irrecevables.
16.Le requérant susmentionné invite la Cour à rejeter l’exception préliminaire soulevée par le Gouvernement. Il soutient qu’il était partie au litige durant toute la procédure devant les juridictions administratives et qu’il peut de ce fait se prétendre victime d’une violation de la Convention en raison de la durée, excessive à ses yeux, de cette procédure. Il fournit à cet égard le pouvoir de son représentant devant les juridictions internes, signé par lui, sur lequel figure le nom « Anastopoulos », ainsi qu’un mémoire et une déclaration soumis par son représentant devant la cour administrative d’appel d’Athènes sur lesquels figure également le nom « Anastopoulos ». Il produit également une attestation de l’hôpital Sismanogleio confirmant que « Evaggelos Anastopoulos » était employé par celui-ci.
17.La Cour rappelle que, aux termes de l’article 34 de la Convention, elle « (...) peut être saisie par toute personne physique (...) qui se prétend victime d’une violation par l’une des Hautes Parties contractantes des droits reconnus par la Convention ou ses protocoles (...) ». Il en résulte que, pour satisfaire aux conditions posées par cette disposition, tout requérant doit être en mesure de démontrer qu’il est concerné personnellement par la ou les violations de la Convention qu’il allègue. À cet égard, la notion de victime doit, en principe, être interprétée de façon autonome et indépendamment de notions internes telles que celles concernant l’intérêt ou la qualité pour agir (voir, notamment, Sanles Sanles c. Espagne (déc.), n o 48335/99, CEDH 2000-XI).
18.La Cour note qu’en l’espèce le nom « Evaggelos Anastasopoulos » figure sur les décisions internes au lieu du nom « Evaggelos Anastopoulos ». Or il ressort des informations fournies par le requérant en question qu’il s’agit en fait de la même personne et que le nom dudit requérant était écrit de façon erronée dans les décisions des juridictions internes.
19.Eu égard à ce qui précède, la Cour rejette l’exception préliminaire du Gouvernement quant à la qualité de victime du requérant figurant sous le numéro 12.
20.Constatant, en outre, que les griefs soulevés par ce requérant ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour les déclare recevables. 2. Sur le fond a) Sur la période à prendre en considération
21.La Cour note que la période à considérer a débuté le 19 janvier 2005, avec la saisine du tribunal administratif de première instance d’Athènes par le requérant susmentionné, et qu’elle s’est terminée le 28 juin 2010, date à laquelle ladite juridiction a rendu sa décision. Cette période a donc duré plus de cinq ans et cinq mois pour une instance. b) Sur le caractère raisonnable de la durée de la procédure
22.La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres, Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce , n o 50973/08, § 34, 21 décembre 2010).
23.La Cour rappelle également que l’article 13 de la Convention garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable ( Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 156, CEDH 2000 ‑ XI).
24.Elle rappelle aussi avoir traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle de la présente espèce et avoir constaté la violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention ( Vassilios Athanasiou et autres , précité).
25.En l’occurrence, après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ni argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente dans la présente affaire. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et qu’elle n’a pas répondu à l’exigence du « délai raisonnable ».
26.S’agissant de l’article 13 de la Convention, étant donné que la loi n o 4055/2012 (paragraphe 10 ci-dessus) ne couvrait pas la procédure devant le tribunal administratif de première instance, la Cour note que le requérant concerné n’a pas disposé, à l’époque des faits, d’un recours effectif qui lui aurait permis d’obtenir la sanction de son droit à voir sa cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
27.Partant, il y a eu violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention. II.
28. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
29.Le requérant figurant sous le numéro 12 réclame 5 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il dit avoir subi.
30.Le Gouvernement conteste cette prétention et invite la Cour à la rejeter. Il considère qu’un constat de violation constituerait une satisfaction équitable suffisante en l’espèce.
31.La Cour estime que le requérant en question a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 3 000 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.
32.Le requérant susmentionné n’a présenté aucune demande pour frais et dépens. La Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer une somme à ce titre.
33.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention en ce qui concerne les requérants figurant sous les numéros 1 à 11 et 13 à 15 ; 2. Déclare la requête recevable quant au requérant figurant sous le numéro 12 ; 3. Dit qu’il y a eu violation des articles 6 et 13 de la Convention dans le chef dudit requérant ; 4. Dit a) que l’État défendeur doit verser au requérant figurant sous le numéro 12, dans les trois mois, 3 000 EUR (trois mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 20 avril 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Renata Degener Ledi Bianku Greffière adjointe Président ANNEXE 1. Panagiota POLITI, née le 28 janvier 1952, résidant à Athènes 2. Diamantis RIZOS, né le 1 er février 1946, résidant à Athènes 3. Georgia KOULOCHERA SYRRAKOU, née le 30 septembre 1965, résidant à Athènes 4. Sofia CHAVENETIDOU, née le 20 septembre 1958, résidant à Athènes 5. Efthalia STAMOU DROSOU, née le 19 février 1949, résidant à Athènes 6. Maria TSORAKA, née le 23 décembre 1965, résidant à Athènes 7. Lambrini TZOUKA, née le 10 juin 1960, résidant à Athènes 8. Martha BETCHAVA, née le 21 janvier 1958, résidant à Athènes 9. Andreas POLYZOS, né le 18 janvier 1971, résidant à Ioannina 10. Irini DEPASTA, née le 6 juillet 1963, résidant à Athènes 11. Sofia GEORGIOU, née le 16 avril 1955, résidant à Athènes 12. Evaggelos ANASTOPOULOS, né le 13 novembre 1968, résidant à Athènes 13. Georgios FRAGGOPANAGOS, né le 14 septembre 1963, résidant à Athènes 14. Michail MYLONAKIS, né le 25 mai 1966, résidant à Athènes 15. Maria DINIOTI, née le 25 septembre 1953, résidant à Athènes