CASE OF DERYAN v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Kallithea-Attaki, Grecia. Reclamantul este unul dintre moștenitorii domnului Serkis Gövderelioğlu, care locuia la Istanbul. La 7 iulie 1988, dl Gövderelioğlu a achiziționat bunuri mobiliare și imobile din proprietatea falimentului unei societăți prin intermediul unei oferte publice. La 5 februarie 1996, vânzarea în cauză a fost anulată de o procedură judecătorească din cauza faptului că tranșele nu au fost plătite în timp util. Decizia de anulare a vânzării a devenit finală la 3 octombrie 1997 și, la 14 noiembrie 1997, dl Gövderelioğlu a fost solicitat de Biroul de Bankruptcy din Istanbul să returneze bunurile achiziționate în termen de șapte zile. El nu a respectat această cerere. La 10 august 2000, dl Gövderelioğlu a murit. 10. Datorită neconformității sale cu ordinul Oficiului de Bankruptitate de a returna bunurile, la 5 iunie 2001, proprietatea falimentului societății menționate anterior a depus o acțiune împotriva moștenitorilor dlui Gövderelioğlu, inclusiv reclamantului, în fața Tribunalului de Primă Instanță (denumită în continuare „Curtea Șișli”) pentru recuperarea bunurilor sau valoarea echivalentă a acestora. 11. Un avocat care acționează în numele reclamantului și alți moștenitori ai dlui Gövderelioğlu a prezentat o cerere la Curtea Șișli la 3 decembrie 2001, argumentând, printre altele, că cazul a fost depus în afara termenului statutar și a trebuit, prin urmare, să fie respins. Avocatul a susținut că termenul statutar de un an a început să se desfășoare la 14 noiembrie 1997, dar că reclamanții nu au depus acțiuni până în 2001. 12. La 15 aprilie 2002, trei experți desemnați de Curtea Șișli și-au prezentat avizul cu privire la valoarea mărfurilor. Doi dintre experți au considerat valoarea de aproximativ 245.000 de euro (EUR), în timp ce al treilea expert a considerat că este în regiunea de 45 000 EUR. 13. La 11 iunie 2002, Curtea Șișli a emis o decizie interimar, respingând o cerere de a auzi doi martori care, potrivit reclamantului, ar fi furnizat informații relevante cu privire la valoarea mărfurilor în cauză. Curtea Șișli a considerat că existența rapoartelor de experți a făcut inutile să se audă martorii reclamantului. 14. În decizia sa din 13 decembrie 2002, Curtea Șișli a ordonat moștenitorilor dlui Gövderelioğlu să returneze mărfurile care erau încă în posesia lor și să plătească o anumită sumă de bani corespunzător valorii mărfurilor care au fost eliminate între timp. Sumele de bani comandate s-au bazat pe calculele efectuate de cei doi experți. Curtea Șișli a acordat în continuare dobânzi legale cu privire la această sumă, începând cu 21 noiembrie 1997, data inițială a termenului limită pentru returnarea mărfurilor. Curtea Șișli nu a răspuns la obiecția reclamantului cu privire la eliberarea termenului. 15. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii și a susținut, printre altele, că acțiunea de recuperare ar fi trebuit să fie respinsă de Curtea Șișli, deoarece a fost instituită în afara termenului statutar. De asemenea, el a susținut că Curtea Șișli a acționat ilegal prin ordonarea plății dobânzilor pe suma datorată, având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat nicio cerere de dobânzi. El a adăugat, de asemenea, că Curtea Șișli nu a auzit martorii pe care i-a propus-o. Reclamantul a solicitat Curtea de Casație să organizeze o audiere înainte de a-și pronunța hotărârea. 16. La 10 iulie 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Șișli fără a desfășura o audiție și fără a da răspunsuri la obiecțiile reclamantului. 17. La 22 decembrie 2003, Curtea de Casație a respins o cerere a reclamantului de rectificare a deciziei sale anterioare.