CASE OF DERYAN v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Kallithea-Attaki, Grecia. Reclamantul este unul dintre moștenitorii domnului Serkis Gövderelioğlu, care locuia la Istanbul. La 7 iulie 1988, dl Gövderelioğlu a achiziționat bunuri mobiliare și imobile din proprietatea falimentului unei societăți prin intermediul unei oferte publice. La 5 februarie 1996, vânzarea în cauză a fost anulată de o procedură judecătorească din cauza faptului că tranșele nu au fost plătite în timp util. Decizia de anulare a vânzării a devenit finală la 3 octombrie 1997 și, la 14 noiembrie 1997, dl Gövderelioğlu a fost solicitat de Biroul de Bankruptcy din Istanbul să returneze bunurile achiziționate în termen de șapte zile.

El nu a respectat această cerere. La 10 august 2000, dl Gövderelioğlu a murit. 10. Datorită neconformității sale cu ordinul Oficiului de Bankruptitate de a returna bunurile, la 5 iunie 2001, proprietatea falimentului societății menționate anterior a depus o acțiune împotriva moștenitorilor dlui Gövderelioğlu, inclusiv reclamantului, în fața Tribunalului de Primă Instanță (denumită în continuare „Curtea Șișli”) pentru recuperarea bunurilor sau valoarea echivalentă a acestora. 11. Un avocat care acționează în numele reclamantului și alți moștenitori ai dlui Gövderelioğlu a prezentat o cerere la Curtea Șișli la 3 decembrie 2001, argumentând, printre altele, că cazul a fost depus în afara termenului statutar și a trebuit, prin urmare, să fie respins.

Avocatul a susținut că termenul statutar de un an a început să se desfășoare la 14 noiembrie 1997, dar că reclamanții nu au depus acțiuni până în 2001. 12. La 15 aprilie 2002, trei experți desemnați de Curtea Șișli și-au prezentat avizul cu privire la valoarea mărfurilor. Doi dintre experți au considerat valoarea de aproximativ 245.000 de euro (EUR), în timp ce al treilea expert a considerat că este în regiunea de 45 000 EUR. 13. La 11 iunie 2002, Curtea Șișli a emis o decizie interimar, respingând o cerere de a auzi doi martori care, potrivit reclamantului, ar fi furnizat informații relevante cu privire la valoarea mărfurilor în cauză. Curtea Șișli a considerat că existența rapoartelor de experți a făcut inutile să se audă martorii reclamantului.

14. În decizia sa din 13 decembrie 2002, Curtea Șișli a ordonat moștenitorilor dlui Gövderelioğlu să returneze mărfurile care erau încă în posesia lor și să plătească o anumită sumă de bani corespunzător valorii mărfurilor care au fost eliminate între timp. Sumele de bani comandate s-au bazat pe calculele efectuate de cei doi experți. Curtea Șișli a acordat în continuare dobânzi legale cu privire la această sumă, începând cu 21 noiembrie 1997, data inițială a termenului limită pentru returnarea mărfurilor. Curtea Șișli nu a răspuns la obiecția reclamantului cu privire la eliberarea termenului. 15. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii și a susținut, printre altele, că acțiunea de recuperare ar fi trebuit să fie respinsă de Curtea Șișli, deoarece a fost instituită în afara termenului statutar.

De asemenea, el a susținut că Curtea Șișli a acționat ilegal prin ordonarea plății dobânzilor pe suma datorată, având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat nicio cerere de dobânzi. El a adăugat, de asemenea, că Curtea Șișli nu a auzit martorii pe care i-a propus-o. Reclamantul a solicitat Curtea de Casație să organizeze o audiere înainte de a-și pronunța hotărârea. 16. La 10 iulie 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Șișli fără a desfășura o audiție și fără a da răspunsuri la obiecțiile reclamantului. 17. La 22 decembrie 2003, Curtea de Casație a respins o cerere a reclamantului de rectificare a deciziei sale anterioare.

6. The applicant was born in 1948 and lives in Kallithea-Attaki, Greece. 7. The applicant is one of the heirs of Mr Serkis Gövderelioğlu, who used to live in Istanbul. On 7 July 1988 Mr Gövderelioğlu purchased movable and immovable goods from the bankrupt estate of a company by way of a public tender. 8. On 5 February 1996 the sale in question was annulled by a court order on the ground that the instalments had not been paid in time. The decision annulling the sale became final on 3 October 1997 and on 14 November 1997 Mr Gövderelioğlu was requested by the Istanbul Bankruptcy Office to return the purchased goods within seven days. He did not comply with that request. 9. On 10 August 2000 Mr Gövderelioğlu died.

10. Due to his non-compliance with the Bankruptcy Office’s order to return the goods, on 5 June 2001 the bankrupt estate of the aforementioned company filed an action against Mr Gövderelioğlu’s heirs, including the applicant, before the Șișli Court of First Instance (hereinafter “the Șișli Court”) for the recovery of the goods or their equivalent value. 11. A lawyer acting on behalf of the applicant and the other heirs of Mr Gövderelioğlu submitted a petition to the Șișli Court on 3 December 2001, arguing, inter alia, that the case had been lodged outside the statutory time-limit and thus had to be rejected. The lawyer submitted that the statutory one-year time-limit had started to run on 14 November 1997 but that the plaintiffs had not lodged their action until 2001. 12. On 15 April 2002 three experts appointed by the Șișli Court submitted their opinion on the value of the goods.

Two of the experts considered the value to be approximately 245,000 euros (EUR), whereas the third expert considered it to be in the region of EUR 45,000. 13. On 11 June 2002 the Șișli Court issued an interim decision, rejecting a request to hear two witnesses who, according to the applicant, would have provided pertinent information about the value of the goods in question. The Șișli Court considered that the existence of the expert reports made it unnecessary to hear the applicant’s witnesses. 14. In its decision of 13 December 2002 the Șișli Court ordered Mr Gövderelioğlu’s heirs to return the goods which were still in their possession and to pay a certain sum of money corresponding to the value of the goods which had been disposed of in the meantime.

The amount of money ordered was based on the calculations made by the two experts. The Șișli Court further awarded statutory interest on this amount accruing from 21 November 1997, the original due date for the return of the goods. No response was given by the Șișli Court in its decision to the applicant’s objection concerning the issue of the time-limit. 15. The applicant appealed against the judgment and argued, inter alia, that the action for recovery should have been dismissed by the Șișli Court as it had been instituted outside the statutory time-limit. He also submitted that the Șișli Court had acted unlawfully by ordering the payment of interest on the amount due, given that no request for interest had been made by the plaintiff.

He also added that the Șișli Court had failed to hear the witnesses he had proposed. The applicant asked the Court of Cassation to hold a hearing before rendering its decision. 16. On 10 July 2003 the Court of Cassation upheld the judgment of the Șișli Court without holding a hearing and without providing any answers to the applicant’s objections. 17. On 22 December 2003 the Court of Cassation rejected a request by the applicant for rectification of its previous decision.