ZAKIROV AND OTHERS v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
ZAKIROV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2015)
Primă secțiune decizia nr. 10760/06 Yevgeniy Valentinovich ZAKIROV împotriva Rusiei și alte 11 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 august 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei. Solicitările au fost comunicate Guvernului Asociației Dreptului de Cerere Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie.Clauzele privind condițiile de detenție Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile presupuse inumane și degradante ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei. Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din convenție. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că încălcările dispozițiilor menționate mai sus ale Convenției și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca o simple satisfacție: 11.770 euro (EUR) către dl Zakirov, 8.875 EUR către dl Mikeylin, 9,375 EUR către dl Chumakov, 2.000 EUR către dl Grekov, 6,625 EUR către dl Moiseyev, 12.000 EUR către dl. Belozerov, 9.875 EUR către dl Volchkov, 9.250 EUR către dl Masalimov, 4.740 EUR către dl Novoselov, 9.440 EUR către dl Yegorov, 8.125 EUR către dl Bydanov și 8.375 EUR către dl Nikolayev. Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” 10. Reclamanții nu au acceptat oferta guvernamentală. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, articolul (c) permite Curtei să ia o procedură din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 14. Curtea constată, de la început, că, de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele penitenciare ale Rusiei (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99, ECHR 2002 VI), a constatat încălcări similare în multe cazuri împotriva Rusiei care se referă la condițiile de detenție în sediile de poliție (a se vedea Khristoforov c. Rusia , nr. 11336/06 , 29 aprilie 2010 , închisori de încarcerare (a se vedea Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și nr. 60800/08 , 10 ianuarie 2012) și colonii de corecție (a se vedea Sergey Babushkin c. Rusia , nr. 5993/08 , 28 Noiembrie 2013). Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 15. Referindu-se la natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit încălcările dispozițiilor menționate mai sus ale convenției. 16. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească compensații în ceea ce privește prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă sumele propuse nu corespund la atribuirile pe care le-ar fi făcut Curtea în aceste cazuri, acestea nu sunt irezonabile în termeni absoluti sau în legătură cu durata detenției reclamanților. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânda nejustificată care trebuie plătită în caz de întârziere a soluționarii. 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri în partea cu privire la plângerile menționate mai sus. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksentseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în partea referitoare la plângerile menționate mai sus. Ceilalți reclamanți 19. De asemenea, unii solicitanți au formulat plângeri suplimentare în legătură cu diverse articole ale Convenției și cu protocolele sale. 20. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale în acea parte a aplicării sale. 21. Rezultă că cererile din această parte trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolelor 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; să atace o parte din cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; să declare că restul cererilor este inadmisibil. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 17 septembrie 2015. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele Registrul Adjunct APENDIX Cerere Nu Lodged on Solicitant Data nașterii Loc de reședință reprezentat de 10760/06 13/01/2006 Yevgeniy Valentinovich ZAKIROV 15/06/1975 Krasnouryinsk 40825/06 15/11/2006 Vladimir Petrovich MIKHAYLIN 21/02/1960 Kislovodsk 16618/07 05/03/2007 Yevgeniy Gennadyevich CHUMAKOV 06/01/1986 Smolensk 30288/09 29/04/2009 Andrey Vladimovich GREKOV 16/11/1977 Minusinsk 63462/09 21/12/2009 Denis Sergeyevich MOISEV 19/04/1981 Dimitrovgrad 64267/09 26/10/2009 Aleksandr Ananievich BELOZEROV 23/06/1967 Kurgan 30936/10 28/07/2010 Mikhail Mikhaylovich VOLCHKOV 11/07/1970 Ivanovskoye 23790/12 04/04/2012 Zulfat Shamilevich MASALIMOV 08/01/1957 Astrakhan 34140/12 02/05/2012 Andrey Anatolievich NOVOSELOV 07/06/1970 Astrakhan 37206/12 01/04/2012 Bronislav Nikolayevich YEGOROV 18/08/1952 Astrakhan Margarita Vladimovna GORDEYEVA 46191/12 15/08/2012 Vyacheslav Viktorovich BYDANOV 22/01/1972 Ozersk 71680/12 19/06/2012 Yevgeniy Anatolyevich NIKOLAYEV 11/04/1962 Kommunar