- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 august 2015
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Stadukhin și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
PRIMEI DECIZIE DECIZIE nr. 6231/08 Ruslan Aleksandrovich STADUKHIN împotriva Rusiei și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 august 2015 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice.
Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, cu privire la condițiile proaste ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei. Solicitările au fost comunicate Guvernului Asociației Dreptului de Cerere Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie.Clauzele privind condițiile de detenție Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile presupuse inumane și degradante ale detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei.
Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din convenție. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că încălcările dispozițiilor menționate mai sus ale Convenției și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca o simple satisfacție: 10.000 de euro (EUR) către dl Stadukhin, 10.725 EUR către dl Petkevich și 5.875 EUR către dl Syrgiy.
Restul declarației în fiecare caz se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.
În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” 10. Reclamanții nu au acceptat oferta guvernamentală. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.
În special, articolul (c) permite Curtei să ia o procedură din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03).
14. Curtea constată, de la început, că, de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele penitenciare ale Rusiei, o lungime excesivă a detenției anterioare și a procedurii penale împotriva reclamantului (a se vedea Kalashnikov c. Rusia) , nr. 47095/99, ECHR 2002 VI), a constatat încălcări similare în mai mult de o sută de cazuri împotriva Rusiei. Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 15. Referindu-se la natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit încălcările dispozițiilor menționate mai sus ale convenției.
16. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească compensații în ceea ce privește prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse în ceea ce privește plângerile privind condițiile de detenție nu corespundea exact orientărilor stabilite de Curte în hotărârea pilot (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia) , nr. 42525/07 și 60800/08, § 172, 10 ianuarie 2012), ceea ce este important este că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu premiile formulate de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDO 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționării.
17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestor cauze în partea cu privire la plângerile menționate mai sus. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksentseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din lista din partea reclamațiilor menționate mai sus.
Celelalte plângeri 19. Dl Petkevich a formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la art. 6 din Convenție. 20. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale în acea parte a aplicării sale. 21. În consecință, restul cererii dlui Petkevich trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor ia notă în ceea ce privește termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; hotărăște să ia parte din cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție; declara restul inadmisibil.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 septembrie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al greffierului APENDIX Cerere nu se află la reclamant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de 6231/08 27/12/2007 Ruslan Aleksandrovich STADUKHIN 23/10/1970 Plyakho 17707/08 09/04/2008 Mikhail Aleksandrovich PETKEVICH 03/12/1982 Minsk Ulrich SOMMER 57913/08 06/10/2008 Sergey Anatolyevich SYRGIY 28/11/1981 Ustyuzhna
FIRST SECTION
DECISION Application no. 6231/08 Ruslan Aleksandrovich STADUKHIN against Russia and 2 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 August 2015 as a Committee composed of: Mirjana Lazarova Trajkovska, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicants complained, among other matters, about poor conditions of their detention in Russian penitentiary facilities.
The applications have been communicated to the Government . THE LAW A. Joinder of the applications
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision. B. The complaints concerning the conditions of detention
The applicants complained under Article 3 of the Convention about allegedly inhuman and degrading conditions of their detention in Russian penitentiary facilities.
By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
By the above declarations, the Russian authorities acknowledged that the violations of the above-mentioned provisions of the Convention and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: 10,000 euros (EUR) to Mr Stadukhin, EUR 10,725 to Mr Petkevich, and EUR 5,875 to Mr Syrgiy.
The remainder of the declaration in each case read as follows: “The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicants did not accept the Government’s offer.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment (see Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007, and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian penitentiary facilities, an excessive length of the pre-trial detention and of the criminal proceedings against the applicant (see Kalashnikov v. Russia , no. 47095/99, ECHR 2002 ‑ VI), it found similar violations in more than a hundred cases against Russia. It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged the violations of the above-mentioned provisions of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. Even if the method of calculation employed by the Russian authorities in respect of the conditions-of-detention complaints did not correspond exactly to the guidelines established by the Court in the pilot judgment (see Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, § 172, 10 January 2012), what is important is that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, § 105, ECHR 2006 ‑ V). The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases in the part concerning the above-mentioned complaints. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ) does not require it to continue the examination of this part of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008, and Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning the above-mentioned complaints. C. The other complaints
Mr Petkevich also raised additional complaints with reference to Article 6 of the Convention.
Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of his application.
It follows that the remainder of Mr Petkevich’s application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications ; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Articles 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike a part of the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder inadmissible. Done in English and notified in writing on 17 September 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Deputy Registrar President APPENDIX No Application No Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 6231/08 27/12/2007 Ruslan Aleksandrovich STADUKHIN 23/10/1970 Plyakho 17707/08 09/04/2008 Mikhail Aleksandrovich PETKEVICH 03/12/1982 Minsk Ulrich SOMMER 57913/08 06/10/2008 Sergey Anatolyevich SYRGIY 28/11/1981 Ustyuzhna