CtEDO 25.08.2015 Auto

M.B. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
25.08.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.B. c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 72095/13 M.B. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 august 2015 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Andre Potocki, Síofra O Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Președintele secțiunii, M.B., este un cetățean libanez născut în 1990 și rezident în Isle. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură] și a fost reprezentat în fața Curții de către domnul S. Laspalles, avocat în Toulouse. Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ceea ce privește faptele cum au avut loc înainte de sosirea reclamantului în Franța Reclamantul, de spovedanie sunnită și originară din satul O., a deținut profesia de desenator în Beirut. Locuia cu părinții săi în Beirut, într-o zonă predominant șiită condusă de Hezbollah. La începutul anului 2012, reclamantul a aflat că refugiații sirieni se grăbeau în satul său natal și s-a decis să-i ajute. La fața locului, oamenii ofereau deja ajutor spontan și asistență refugiaților și îi ajutau, de asemenea, să treacă frontiera pentru a-i conduce în satul reclamantului. Într-o zi, tinerii din cartierul său din Beirut, susținând Hezbollahul, l-au întrebat cu insistență cu privire la sfârșitul săptămânii. Reclamantul a răspuns că se ducea în satul său. Tinerii l - au acuzat că oamenii din acest sat trimiteau arme rebelilor sirieni și că unii dintre ei aveau să lupte alături de ei. Cunoașterea anului 2012, doi indivizi care s-au prezentat ca responsabili ai Hezbollahului pentru securitatea unui cartier din Beirut s-au dus la domiciliul reclamantului și, în lipsa acestuia, i-au interpelat părinții și au declarat că cunosc activitățile reclamantului în weekend-urile sale și au fost acuzați de furnizarea de arme revoluționarilor sirieni. Ei au cerut apoi familiei reclamantului să înceteze aceste activități sub pedeapsa represaliilor, după câteva zile și în ciuda avertismentelor părinților săi, reclamantul s-a dus din nou la refugiații sirieni și, din nou, în Beirut, a fost amenințat cu moartea de către tineri care pretindeau că aparțin Hezbollahului. În mai 2012, liderii Hezbollahului s-au reîntors în posesia de arme la domiciliul reclamantului, atunci absent, pentru a face amenințări cu moartea în fața părinților săi. El a fost apoi avertizat de rudele sale care l-au sfătuit să nu se mai întoarcă acasă și să se ascundă în satul său natal. Un timp mai târziu, reclamantul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 21 noiembrie 2012, reclamantul a înregistrat o cerere de permis de ședere din motive umanitare la prefectura din Viena. La 10 iunie 2013, cererea sa de permis de ședere a fost respinsă, iar un decret privind obligația de a părăsi teritoriul francez a fost luat împotriva sa. La 16 octombrie 2013, reclamantul a fost plasat într-un centru de detenție administrativă, din care a depus o cerere de azil la 21 octombrie 2013. Această cerere a fost înregistrată la 23 octombrie 2013 și examinată în procedură prioritară, după o interviu telefonic cu consulul Libanului la 22 octombrie 2013. În octombrie 2013, la 29 octombrie 2013, cererea de azil depusă de reclamant a fost respinsă de către Oficiul pentru Protecția Refugiaților și Apatridi (OFPRA) din următoarele motive: Declarațiile orale de la mai puțin spontane și convenite cu privire la motivele întârzierii cererii sale de protecție, ceea ce permite să se pună la îndoială sinceritatea acesteia. În plus, cuvintele sale au fost neconcludente în ceea ce privește activitățile sale în favoarea refugiaților sirieni, iar explicațiile sale s-au dovedit a fi de acord cu amenințările la care ar fi fost supus și nu au fost susținute cu privire la circumstanțele în care părinții săi ar fi fost vizitați de responsabilii Hezbollahului. În cele din urmă, având în vedere că nu sunt stabilite toate faptele invocate, singura împrejurare pe care a avut-o persoana respectivă, din greșeală, o discuție telefonică cu consulatul libanez înainte de răspunsul la cererea sa de azil, este insuficientă, din punctul de vedere al elementelor dosarului, pentru a justifica temerile de persecuție sau riscul unor amenințări grave. Printr-o ordonanță din 30 octombrie 2013, judecătorul Tribunalului Administrativ din Toulouse a respins cererea în suspendare din 10 iunie 2013 a reclamantului. La 7 noiembrie 2013, reclamantul a formulat, pe de o parte, un recurs în fața Consiliului de Stat împotriva ordonanței judecătorului Ö Õ și, pe de altă parte, o acțiune în fața Curții Naționale a Drepturilor de Azil (CNDA) împotriva deciziei de respingere a ÕOFPRA. La 12 noiembrie 2013, Consiliul de Stat a respins cererea reclamantului. La 19 noiembrie 2013, reclamantul prezintă Curții o cerere de măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură. La 21 noiembrie 2013, judecătorul care a servit drept președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să informeze guvernul francez, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii, să nu expulzeze reclamantul în Liban pe durata procedurii. Printr-o decizie din 13 martie 2014, CNDA a anulat decizia directorului general al l Prin urmare, trebuie să fie privit ca temându-se, în sensul prevederilor Convenției de la Geneva, de a fi persecutat în cazul în care se întoarce în țara sa din cauza opiniilor politice pe care Hezbollah i le impune, fără a putea invoca în mod util protecția autorităților libaneze; întrucât, prin urmare, dl M.B. are dreptul de a fi recunoscut ca refugiat. Invocând art. 3 din convenție, reclamantul a susținut că o trimitere la Liban a fost supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții din partea Hezbollah, în special că faptul că a fost prezentat în fața consulatului Libanului în timpul examinării cererii sale de azil a dus la o creștere a riscurilor în cazul returnării forțate în Liban. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din convenție, reclamantul consideră că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă din cauza cererii sale de azil în procedură prioritară. Reclamantul susține că o trimitere la țara sa de origine, Libanul, a fost supusă unor tratamente contrare articolului 3 din convenție, astfel cum a fost formulat art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În observațiile prezentate Curții la 30 aprilie 2014, guvernul susține că reclamantul, care a fost recunoscut ca refugiat printr-o decizie a CNDA din 13 martie 2014, nu mai poate să se prevaleze de un mai mult de o încălcare a articolului 3 din convenție, în prezent protejat împotriva oricărei decizii de rejudecare în țara sa de origine. Prin urmare, guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru lipsa de calitate a victimei. Reclamantul nu a prezentat în răspuns întrebări. Curtea reamintește că nu se poate pronunța în termen de un an mai târziu, în sensul articolului 34 din Convenție, cel care, la nivel național, a obținut o redresare adecvată și suficientă a presupuselor încălcări ale Convenției ( Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța (dec.), n 25389/05, § 36, 10 octombrie 2006). Această regulă este în valoare de chiar dacă la . În speță, Curtea constată că recunoașterea statutului de refugiat al reclamantului împiedică orice măsură de expulzare către țara sa de origine. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate pretinde că este victima încălcării prevăzute la art. 3 din convenție, în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea în acest sens H.O. c. Franța, 20388/12, §§ 20-25, 10 septembrie 2013). Această parte a cererii este, prin urmare, vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Aplicarea articoluluiui 39 din Regulamentul de procedură se încheie. Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3 Pe baza articolului 13 combinat, pe fond, cu art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unui efect suspensiv al acțiunii sale în fața CNDA. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Referindu-se la concluzia la care a ajuns sub aspectul articolului 3 din Convenție, Curtea declară că nu există un motiv întemeiat de încălcare a unui drept substanțial garantat de Convenție. În consecință, art. 13 nu este potrivit să prospere. Prin urmare, este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 septembrie 2015. Milano Blaško Ganna Yudkivska Florier adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă