Esteves Rodrigues Nobre Sequeira și Pinto Carrasqueira Sequeira împotriva Portugaliei

PRIMEI DECIZIE DECIZIE: cererea nr. 63588/13 și 29611/14 José Diogo ESTEVES RODRIGUES NOBRE SEQUEIRA împotriva Portugaliei și Sara Maria PINTO CARRASQUEIRA SEQUEIRA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 august 2015 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători, având în vedere cererile depuse la 2 octombrie 2013 și, respectiv, 8 aprilie 2014, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 31 martie 2015, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la declarația respectivă, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL În primul caz, reclamantul este dl José Diogo Esteves Rodrigues Nobre Sequeira și reclamantul în al doilea caz este dna Sara Maria Pinto Carrasqueira.

Soțul și soția sunt resortisanți portughezi născuți în 1971 și locuiesc la Lisabona. Reclamanții au fost reprezentați de dl J. J. Ferreira Alves, un avocat care practică în Matosinhos. S-au plâns cu privire la durata procedurii civile în care au fost implicați. Guvernul Portughez (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procuror General Adjunct. Având în vedere că prezentele cereri se referă la aceleași fapte și plângeri și susține chestiuni conexe în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture acestora în temeiul articolului 42 § 1 din Regulamentul Curții. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care au fost părți și la lipsa unei soluții eficace în ceea ce privește aceasta.

După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 martie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjunct, clare que le gouvernement portuais offre de verser, conjugament, à M. José Diogo Esteves Rodrigues Nobre Sequeira et à M Sara Maria Pinto Carrasqueira Sequeira, la somme de 6.500,00 euro (six mille cinc cent euros) couvrant tot prix moral et la somme de 1.000,00 (mille euros) couvrant les frais et dépens, au titre des recherches intégrées sous les nos 63588/13 et 29611/14.

Ces sommes seront exemptes de toute taxa éventuellement applicable et serontées dans les trois mois suvant la date de notificare de la decision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convenție. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Prin scrisoarea din 28 aprilie 2015, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor.

În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 ; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007 ; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06 , 10 iunie 2008 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor, ia act de termenele declarației unilaterale ale guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 17 septembrie 2015, André Wampach.

Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Applications nos. 63588/13 and 29611/14 José Diogo ESTEVES RODRIGUES NOBRE SEQUEIRA against Portugal and Sara Maria PINTO CARRASQUEIRA SEQUEIRA against Portugal The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 August 2015 as a Committee composed of: Mirjana Lazarova Trajkovska, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 2 October 2013 and 8 April 2014 respectively, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 31 March 2015 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant in the first case is Mr José Diogo Esteves Rodrigues Nobre Sequeira and the applicant in the second case is Ms Sara Maria Pinto Carrasqueira. The applicants, husband and wife, are Portuguese nationals who were both born in 1971 and live in Lisbon. The applicants, were represented by Mr J. J. Ferreira Alves, a lawyer practising in Matosinhos. They complained about the length of the civil proceedings in which they were involved. The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. F. da Graça Carvalho, Deputy Attorney-General. The applications had been communicated to the Government . THE LAW Given that the present applications concern the same facts and complaints and raise related issues under the Convention, the Court decides to join them pursuant to Rule 42 § 1 of the Rules of the Court.

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of civil proceedings to which they were a party and the lack of an effective remedy with regard to it. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 31 March 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser, conjointement, à M. José Diogo Esteves Rodrigues Nobre Sequeira et à M me Sara Maria Pinto Carrasqueira Sequeira, la somme de 6.500,00 euros (six mille cinq cent euros) couvrant tout préjudice moral et la somme de 1.000,00 (mille euros) couvrant les frais et dépens, au titre des requêtes enregistrées sous les nºs 63588/13 et 29611/14. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.” By a letter of 28 April 2015, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued. To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI ; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007 ; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII ; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005 ; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007 ; regarding Portugal see Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal , no. 33729/06, 10 June 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that,

should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications, Takes note of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 17 September 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Deputy Registrar President