De Jesus Afonso și Teixeira Rodrigues da Cruz împotriva Portugaliei

Prima secțiune decizia nr. 22256/14 Paulo Alexandre DE JESUS AFONSO și Sonia Cristina TEIXEIRA RODRIGUES DA CRUZ împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 august 2015 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 6 martie 2014, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 31 martie 2015, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Paulo Alexandre de Jesus Afonso și dna Sonia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, sunt resortisanți portughezi, care s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1974 și trăiesc în Tavira.

Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl J. J. Ferreira Alves, avocat practicant la Matosinhos. Guvernul portughez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procurorul General Adjunct. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile la care au fost părți și la lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește aceasta. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 martie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjunct, clare que le gouvernement portugais offre de verser, conjugament, à M. Paulo Alexandre de Jesus Afonso et à M Sonia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, la somme de 5.200,00 euro (cinq mille deux cents euros) couvrant tot prix moral et la somme de 1.000,00 (mille euros) couvrant les frais et dépens, au titre dans la requête enregistrée sous le no 22256/14. Ces sommes seront exceptes de toute taxa éventulement applicable et seront payees dans les trois moi suvante la date de notificare de la decision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convenție.

Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Prin scrisoarea din 28 aprilie 2015, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

„pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007 ; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06 , 10 iunie 2008 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației unilaterale ale Guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 17 septembrie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 22256/14 Paulo Alexandre DE JESUS AFONSO and Sonia Cristina TEIXEIRA RODRIGUES DA CRUZ against Portugal The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 August 2015 as a Committee composed of: Mirjana Lazarova Trajkovska, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 March 2014, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 31 March 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Paulo Alexandre de Jesus Afonso and Ms Sónia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, are Portuguese nationals, who were born in 1967 and 1974 respectively and live in Tavira. They were represented before the Court by Mr J. J. Ferreira Alves, a lawyer practising in Matosinhos. The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. F. da Graça Carvalho, Deputy Attorney-General. The application had been communicated to the Government . THE LAW The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of civil proceedings to which they were a party and the lack of an effective remedy with regard to it. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 31 March 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser, conjointement, à M. Paulo Alexandre de Jesus Afonso et à M me Sónia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, la somme de 5.200,00 euros (cinq mille deux cents euros) couvrant tout préjudice moral et la somme de 1.000,00 (mille euros) couvrant les frais et dépens, au titre dans la requête enregistrée sous le nº 22256/14. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.” By a letter of 28 April 2015, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued. To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI ; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007 ; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII ; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007 ; regarding Portugal see Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal , no. 33729/06, 10 June 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that,

should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 17 September 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Deputy Registrar President