DE JESUS AFONSO AND TEIXEIRA RODRIGUES DA CRUZ v. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
DE JESUS AFONSO AND TEIXEIRA RODRIGUES DA CRUZ v. PORTUGAL (CtEDO, 2015)
Prima secțiune decizia nr. 22256/14 Paulo Alexandre DE JESUS AFONSO și Sonia Cristina TEIXEIRA RODRIGUES DA CRUZ împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 25 august 2015 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 6 martie 2014, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 31 martie 2015, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Paulo Alexandre de Jesus Afonso și dna Sonia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, sunt resortisanți portughezi, care s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1974 și trăiesc în Tavira. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl J. J. Ferreira Alves, avocat practicant la Matosinhos. Guvernul portughez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procurorul General Adjunct. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile la care au fost părți și la lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește aceasta. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 martie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjunct, clare que le gouvernement portugais offre de verser, conjugament, à M. Paulo Alexandre de Jesus Afonso et à M Sonia Cristina Teixeira Rodrigues da Cruz, la somme de 5.200,00 euro (cinq mille deux cents euros) couvrant tot prix moral et la somme de 1.000,00 (mille euros) couvrant les frais et dépens, au titre dans la requête enregistrée sous le no 22256/14. Ces sommes seront exceptes de toute taxa éventulement applicable et seront payees dans les trois moi suvante la date de notificare de la decision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convenție. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Prin scrisoarea din 28 aprilie 2015, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007 ; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06 , 10 iunie 2008 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației unilaterale ale Guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 17 septembrie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului