CASTANHEIRA BARROS v. PORTUGAL

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 6159/13 Jorge Manuel CASTANHEIRA BARROS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2013, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 7 octombrie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Jorge Manuel Castanheira Barros, este un național portoghez, născut în 1952 și trăiește în Coimbra.

Guvernul portughez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procurorul General Adjunct. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii civile inițiate de reclamant în care a solicitat anularea unei decizii ale Ministerului Justiției în ceea ce privește progresul său în carieră. Reclamantul a susținut că faptul că a fost împiedicat să progreseze în cariera sa a constituit o încălcare a articolului 4 § 2 din Convenție. HOTĂRÂREA presupune încălcarea articolului 6 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii Acuzația reclamantului privind durata procedurii a fost comunicată Guvernului.

După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Declarația furnizată după cum urmează: „Je soussignée dna M. da Graça Carvalho, procureur général adjacent, clare que le gouvernement portugais offre de verser à M. Jorge Manuel Castanheira Barros, la somme de 4.550,00 (quatre mille cinquant euro) couvrant tot prix moral, et la somme de 500,00 (cinq cent euro) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la recherche enregistrée sous le no 6159/13, portant sur le Délai Raisonable. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.

À défaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2014, reclamantul a indicat că nu este satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

„pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 .V.; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 ; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007 ; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06 , 10 iunie 2008 . 13. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. În consecință, plângerea reglementată de declarația unilaterală a guvernului ar trebui eliminată din lista. Cu privire la art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii. Având în vedere declarația unilaterală de mai sus, Curtea constată că plângerea în temeiul articolului 13 nu ridică o problemă separată. 18. În sfârșit, reclamantul s-a plâns că faptul că a fost împiedicat să progreseze în cariera sa a constituit o muncă forțată sau obligatorie în sensul articolului 4 din Convenție.

Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care problema se plânge este de competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 19. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; să atace o parte din cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Declarați restul cererii inadmisibil. Adoptat în engleză și notificat în scris la 12 noiembrie 2015, André Wampach Elisabeth Președintele adjunct al grefierului Steiner Steiner.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 6159/13 Jorge Manuel CASTANHEIRA BARROS against Portugal The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 20 October 2015 as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 January 2013, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 October 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1. The applicant, Mr Jorge Manuel Castanheira Barros, is a Portuguese national, who was born in 1952 and lives in Coimbra.