- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 august 2016
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Caetano de Barros împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
A doua secțiune DECIZIE Nr. 46610/13 Carlos António CAETANO DE BARROS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 30 august 2016 în calitate de comitet compus din: Iulia Motoc, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 iulie 2013, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 17 februarie 2016, care solicită Curtea să excludă cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Carlos António Caetano de Barros, este un național portoghez, născut în 1947 și trăiește în Amora.
Guvernul portughez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, procuror general adjunct. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care este parte și care, la comunicare, a durat deja cinci ani și șase luni pentru un nivel de competență. Potrivit ultimelor informații primite de Curtea la 16 iunie 2016, procedura s-a încheiat între timp cu o hotărâre finală din partea Curții de Familie Almada. La 16 noiembrie 2015, cererea a fost comunicată Guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, printr-o scrisoare de 17 Februarie 2016, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.
Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée M . M. F. da Graça Carvalho, achiziționare generală adjacent, clare que le gouvernement portugais offre de verser a Carlos António Caetano de Barros, la somme de 3.900,00 euro (trois mille deux neuf cents euros) couvrant tout préjudice moral, et la somme de 500,00 (cinq cents euros) couvrant les frais et dépens, au titre de la requidée sous le 46610/13. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’article 6 § 1 de la Convenție.” Prin scrisoarea din 8 iunie 2016, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.
De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA SP. Z O.O.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro v. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008). 12. având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Trigo Saraiva c. Portugalia (dec.), nr. 28381/12, 28 ianuarie 2014), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,
nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
Adoptată în engleză și notificată în scris la 22 septembrie 2016. Andrea Tamietti Iulia Motoc Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 46610/13 Carlos António CAETANO DE BARROS against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 August 2016 as a Committee composed of: Iulia Motoc, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 July 2013, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 17 February 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Carlos António Caetano de Barros, is a Portuguese national, who was born in 1947 and lives in Amora.
The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. F. da Graça Carvalho, Deputy Attorney General.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings to which he was a party and which, upon communication, had already lasted five years and six months for one level of jurisdiction. According to the last information received by the Court on 16 June 2016, the proceedings had meanwhile ended with a final judgment given by the Almada Family Court.
On 16 November 2015 the application had been communicated to the Government . THE LAW
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 17 February 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “Je soussignée M me . M. F. da Graça Carvalho, procureur générale adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à Carlos António Caetano de Barros, la somme de 3.900,00 euros (trois mille deux neuf cents euros) couvrant tout préjudice moral, et la somme de 500,00 (cinq cents euros) couvrant les frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n o 46610/13. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.”
By a letter of 8 June 2016, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA SP. Z O.O. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; regarding Portugal see Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal , no. 33729/06, 10 June 2008).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see, for example, Trigo Saraiva v. Portugal (dec.), no. 28381/12, 28 January 2014) – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 22 September 2016. Andrea Tamietti Iulia Motoc Deputy Registrar President