Aubert Mendes de Morais împotriva Portugaliei

Primă secțiune decizia nr. 59116/12 Ângelo AUBERT MENDES DE MORAIS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 22 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul secțiunii adjuncte, având în vedere cererea depusă la 7 septembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 11 mai 2015, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Ângelo Aubert Mendes de Morais, este un național francez și portughez, care s-a născut în 1960 și trăiește în Cascais (Portugal).

Guvernul portughez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procurorul General Adjunct. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat și care a durat șaisprezece ani, înainte de trei nivele de competență. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 11 mai 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée, M. da Graça Carvalho, Procurateur général adjacent, clare que le gouvernement portugies offre de verser à M. Ângelo Aubert Mendes de Morais, la somme de 13.000,00 (treize mille euros) couvrant tout préjudice moral et la somme de 500,00 (cinq cent euros) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la recherche enregistrée sous le no 59116/12, portant sur le delai Raisonable. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de notificare de la decision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le Paiement vaudra règlement finitif de la causa.

Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Reclamantul nu a răspuns la propunerea Guvernului. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro v. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008 . având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele atribuite în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 15 octombrie 2015, André Wampach.

Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 59116/12 Ângelo AUBERT MENDES DE MORAIS against Portugal The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22 September 2015 as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 September 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 May 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ângelo Aubert Mendes de Morais, is a French and Portuguese national, who was born in 1960 and lives in Cascais (Portugal). The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. F. da Graça Carvalho, Deputy Attorney-General. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings in which he was involved and that lasted sixteen years, before three levels of jurisdiction. The application had been communicated to the Government . THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 11 May 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “Je soussignée, M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. Ângelo Aubert Mendes de Morais, la somme de 13.000,00 (treize mille euros) couvrant tout préjudice moral et la somme de 500,00 (cinq cent euros) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le nº 59116/12, portant sur le délai raisonnable. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.” The applicant failed to reply to the Government’s proposal. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; regarding Portugal see Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal , no. 33729/06, 10 June 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that,

should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 15 October 2015. André Wampach Elisabeth Steiner Deputy Registrar President