AUBERT MENDES DE MORAIS v. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AUBERT MENDES DE MORAIS v. PORTUGAL (CtEDO, 2015)
Primă secțiune decizia nr. 59116/12 Ângelo AUBERT MENDES DE MORAIS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 22 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul secțiunii adjuncte, având în vedere cererea depusă la 7 septembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 11 mai 2015, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Ângelo Aubert Mendes de Morais, este un național francez și portughez, care s-a născut în 1960 și trăiește în Cascais (Portugal). Guvernul portughez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procurorul General Adjunct. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat și care a durat șaisprezece ani, înainte de trei nivele de competență. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 11 mai 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée, M. da Graça Carvalho, Procurateur général adjacent, clare que le gouvernement portugies offre de verser à M. Ângelo Aubert Mendes de Morais, la somme de 13.000,00 (treize mille euros) couvrant tout préjudice moral et la somme de 500,00 (cinq cent euros) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la recherche enregistrée sous le no 59116/12, portant sur le delai Raisonable. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de notificare de la decision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le Paiement vaudra règlement finitif de la causa. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu încălcarea de l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Reclamantul nu a răspuns la propunerea Guvernului. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro v. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008 . având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele atribuite în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 15 octombrie 2015, André Wampach. Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului