PARDAL v. PORTUGAL

Primă secțiune decizia nr. 35589/11 Antonio PARDAL împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și Søren Prebensen, secretar adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererea depusă la 30 mai 2011, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 23 mai 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl António Pardal, este un național portughez, care s-a născut în 1930 și trăiește la Lisabona. Guvernul Portughez („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. da Graça Carvalho, Procuror general Adjunct. Solicitarea a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale în fața Curții penale de la Lisabona (procedură internă nr. 757/97.4JGLSB). După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 23 mai 2014, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Je soussignée M . M. F. da Graça Carvalho, procureur général adjacent, clare que le gouvernement portugais offre de verser à M. António Pardal, la somme de EUR 2.600,00 (deux mille six cents euros) couvrant tout préjudice moral, et la somme de EUR 500,00 (cinq cent euros) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la recherche sous le n 35589/11, portant sur le délai raisonnable. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’ article 37 § 1 c) de la Convention. Le Paiement vaudra règlement finitif de la cause. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Prin scrisoarea din 24 iunie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere că compensația propusă este inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 200; în ceea ce privește Portugalia a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro v. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației unilaterale ale Guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Søren Prebensen Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct secretar interimar

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 35589/11

Antonio PARDAL

against Portugal

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4

November 2014 as a Committee composed of:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

judges,

and Søren Prebensen,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 May 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 May 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr António Pardal, is a Portuguese national, who was born in 1930 and lives in Lisbon.

The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. F. da Graça Carvalho, Deputy Attorney-General.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of criminal proceedings before the Lisbon Criminal Court (domestic proceedings no. 757/97.4JGLSB).

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 23 May 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“Je soussignée M

me

. M. F. da Graça Carvalho, procureur général adjoint, déclare que le gouvernement portugais offre de verser à M. António Pardal, la somme de EUR

2.600,00 (deux mille six cents euros) couvrant tout préjudice moral, et la somme de EUR 500,00 (cinq cent euros) couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n

o

35589/11, portant sur le délai raisonnable.

Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.”

By a letter of 24 June 2014, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the compensation proposed was unacceptably low.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005 and

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 200; regarding Portugal see

Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal

, no. 33729/06, 10

June 2008).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Søren Prebensen

Mirjana Lazarova Trajkovska

Acting Deputy Registrar

President