PIMENTEL DIAS SERRALHEIRO v. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
PIMENTEL DIAS SERRALHEIRO v. PORTUGAL (CtEDO, 2013)
DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 17153/12 Alberto PIMENTEL DIAS SERRALHEIRO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Seçkin Erel, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 19 martie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 18 februarie 2013 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Alberto Pimentel Dias Serralheiro, este un național portughez, care s-a născut în 1953 și locuiește în S. Martinho de Árvore. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. J. F. Alves, un avocat practicant la Matosinhos. Guvernul Portughez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. de Graça Carvalho, asistent general-Attorney. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile în fața Curții de Coimbra, în urma unei concedieri neloiale, care a durat patru ani și șapte luni începând cu 9 februarie 2007-5 ianuarie 2012, data deciziei interne finale (Curtea Supremă de Justiție). Cererea reclamantului în fața instanței portugheze se referă la nedreptatea concedierii sale și la plata consecutivă a unei compensații. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii sale civile în fața Curții de Muncă din Coimbra, care a durat aproape cinci ani de la 9 februarie 2007 la 5 mai 2012. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 februarie 2013, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: “Je soussignée, M. M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjunct, clare que le gouvernement portugais ofera de verser à M. Alberto Pimentel Dias Serralheiro, la somme de 1 300 euro couvrant tout préjudice moral et la somme de 1 000 euro couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n 17153/12, portant sur le la raisonable. Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Apartament de reglement dans ledit savoir le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce qu’il y a eu încălcarea l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Reclamantul a fost notificat cu privire la această declarație, dar nu i-a răspuns. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; în ceea ce privește Portugalia, a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). În baza articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de echitatea procedurii și de încălcarea dreptului său la o soluție eficace. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze aceste acuzații, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Aceasta parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 literele (b) și 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să lovească partea cererii privind plângerea de lungă durată din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Declară restul cererii inadmisibil. {signature_p_1} Seçkin Erel Dragoljub Popovi