Pimentel Dias Serralheiro împotriva Portugaliei

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 17153/12 Alberto PIMENTEL DIAS SERRALHEIRO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Seçkin Erel, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 19 martie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 18 februarie 2013 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Alberto Pimentel Dias Serralheiro, este un național portughez, care s-a născut în 1953 și locuiește în S. Martinho de Árvore.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. J. F. Alves, un avocat practicant la Matosinhos. Guvernul Portughez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. F. de Graça Carvalho, asistent general-Attorney. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile în fața Curții de Coimbra, în urma unei concedieri neloiale, care a durat patru ani și șapte luni începând cu 9 februarie 2007-5 ianuarie 2012, data deciziei interne finale (Curtea Supremă de Justiție). Cererea reclamantului în fața instanței portugheze se referă la nedreptatea concedierii sale și la plata consecutivă a unei compensații. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii sale civile în fața Curții de Muncă din Coimbra, care a durat aproape cinci ani de la 9 februarie 2007 la 5 mai 2012. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din convenție.

După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 februarie 2013, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: “Je soussignée, M. M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjunct, clare que le gouvernement portugais ofera de verser à M. Alberto Pimentel Dias Serralheiro, la somme de 1 300 euro couvrant tout préjudice moral et la somme de 1 000 euro couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n 17153/12, portant sur le la raisonable.

Ces sommes seront exonere de toute taxa éventulement applicable et seront payantes dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Apartament de reglement dans ledit savoir le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce qu’il y a eu încălcarea l’art. 6 § 1 de la Convenție.” Reclamantul a fost notificat cu privire la această declarație, dar nu i-a răspuns.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Portugaliei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; în ceea ce privește Portugalia, a se vedea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , nr. 33729/06, 10 iunie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). În baza articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de echitatea procedurii și de încălcarea dreptului său la o soluție eficace. Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze aceste acuzații, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Aceasta parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 literele (b) și 4 din Convenția.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să lovească partea cererii privind plângerea de lungă durată din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Declară restul cererii inadmisibil. {signature_p_1} Seçkin Erel Dragoljub Popovi

SECOND SECTION

DECISION Application no. 17153/12 Alberto PIMENTEL DIAS SERRALHEIRO against Portugal The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1 st October 2013 as a Committee composed of: Dragoljub Popović, president, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judges, and Seçkin Erel, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 19 March 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on the 18 February 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases. Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Alberto Pimentel Dias Serralheiro, is a Portuguese national, who was born in 1953 and lives in S. Martinho de Árvore. He was represented before the Court by Mr J. J. F. Alves, a lawyer practising in Matosinhos. The Portuguese Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms. M. F. de Graça Carvalho, Assistant General-Attorney. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of his civil procedure before the Court of Coimbra following an unfair dismissal, which lasted four years and seven months from 9 February 2007 to 5 January 2012, date of the final domestic decision (Supreme Court of Justice). The applicant’s claim before the Portuguese court concerned the unfairness of his dismissal and the consequent payment of a compensation.

The part of the application concerning the length of proceedings was communicated to the Government . THE LAW The applicant complained about the length of his civil proceedings before the Labour Court of Coimbra, which lasted almost five years from the 9 February 2007 to 5 May 2012. He relied on Article 6 § 1 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 18 February 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “Je soussignée, M me M. F. da Graça Carvalho, Procureur général adjointe, déclare que le gouvernement portugais offer de verser à M. Alberto Pimentel Dias Serralheiro, la somme de 1 300 euros couvrant tout préjudice moral et la somme de 1 000 euros couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n o 17153/12, portant sur le délai raisonnable. Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.

A défaut de règlement dans ledit délai le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. ” The applicant was notified of this declaration but did not submit any reply to it. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary issue) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Portugal, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; regarding Portugal, see Martins Castro and Alves Correia de Castro v. Portugal , no. 33729/06, 10 June 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that,

should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). Relying on articles 6 § 1 and 13 of the Convention, the applicant also complained about the fairness of the proceedings and the violation of his right to an effective remedy. In the light of all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine these allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with article 35 §§ 3 (b) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the part of the application regarding the length complaint out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the application inadmissible. {signature_p_1} Seçkin Erel Dragoljub Popoviċ Acting Deputy Registrar President