CtEDO 27.08.2015 Auto

KOZLOVSKA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
27.08.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOZLOVSKA v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 27 august 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 52212/13 Nina Ivanivna KOZLOVSKA împotriva Ucrainei depusă la 10 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Nina Ivanivna Kozlovska, este un național ucrainean, născut în 1962 și locuiește în Kryvyy Rig. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M.I. Panchenko, avocat practicant în Kryvyy Rig. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de 30 aprilie 2010, reclamantul a fost contabilul principal al Y., o companie minieră majoră. La 30 aprilie 2010, în urma unei dispute corporative, conducerea societății s-a schimbat și fostul CEO al său, dl B., a fost respins. Potrivit reclamantului, la 8 mai 2010, în jurul ora 19:00, soțul și fiica ei au fost prinși de poliție și adus la secția de poliție Kryvyy Rig. Reclamantul susține că, pe parcursul sediului ei la secția de poliție, ea a fost presată de poliție pentru a o forța să depună mărturie care ar avea tendința de a incrimina fosta administrație a companiei. În special, susține că a fost interogată fără întrerupere de către ofițeri de poliție de la momentul în care a fost adusă la secție la 8 mai 2010 până la ora 6 dimineața la 9 mai 2010. Potrivit ei, în acest timp nu a fost permisă să se odihnească sau să doarmă, nu a fost dat nici apă, nici mâncare, nu a fost permisă să ia medicamente pentru starea de inimă și astm. Reclamantul afirmă că, din cauza acestui tratament, căldura constantă și lipsa de aer proaspăt a simțit durere, a avut un neregulă de astm, a simțit frică, umilință și disperare. Potrivit ei, acest lucru a dus-o să încerce să se sinucidă pe la ora 6 dimineața, la 9 mai 2010, sărind de la o fereastră de etaj al treilea a unei toalete la secția de poliție. Sinuciderea ei a fost, potrivit ei, împiedicată doar din cauza intervenției fiicei sale. Într-o dată neespecificată soțul reclamantului a scris deputatului Parlamentului O. plângând de tratamentul presupus de poliție asupra reclamantului și a membrilor familiei sale. La 29 iunie 2010 O. a scris Oficiului Procurorului din regiunea Dnipropetrovsk („DRPO”) descriind acuzațiile reclamantului cu privire la detenția și tratamentul ei la secția de poliție Kryvyy Rig la 8 și 9 mai 2010. El a cerut DRPO să efectueze anchete de preinvestire în acuzații și, în cazul în care acestea sunt confirmate, să instituie proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție în cauză pentru închiderea falsă, abuzul de putere și compulsiunea ilegală de a depune mărturie. La 16 iulie 2010, Procurorul Kryvyy Rig („KRPO”) a refuzat să instituie proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție pentru lipsa unei proceduri de poliție corpus delicti și deputat informat al Parlamentului O. din această decizie. În decizia sa, KRPO a constatat că la 8 mai 2010, la ora 20:00 poliția a primit informații că un act de extorcare a fost comis în ceea ce privește compania Y. și a fost instituit proceduri penale în acest sens. Un grup investigativ de mai mulți ofițeri de poliție a fost format, condus de ofițer Ts. La 9 mai 2010, la ora 10:00 a.m., reclamantul a fost recunoscut ca parte agravată în cadrul procedurii penale. Apoi a fost interogată în calitatea partidului agreat și a depus mărturie, din propria ei liber arbitru și fără nici o constrângere, că la 6 și 7 mai 2010 a fost răpită de străini și a fost forțată să semneze anumite documente privind transferul de fonduri din conturile companiei Y., unele dintre acestea au fost semnate și de B. Reclamantul a părăsit biroul Ts. la ora 7.00. la 9 mai 2010. În cursul interviului ei de noapte, reclamantul nu a indicat că ea trebuie să ia orice medicamente, a primit apă la cerere, și nu a fost presionată în nici un fel. KRPO a continuat să remarce că secția de poliție în cauză nu a avut loc pentru arestări și, din acest motiv, detenția reclamantului la secție ar fi fost imposibilă. Decizia KRPO a fost bazată în principal pe rezultatele interviurilor cu ofițerii de poliție. KRPO a remarcat că reclamantul nu a putut fi intervievat de când a fost într-un spital. La 27 iulie 2010, DRPO a anulat decizia KRPO și a trimis materialele KRPO cu instrucțiuni de a efectua o altă rundă de anchete pre-investiții. În cursul noului turn de anchete KRPO a fost instruită să efectueze o serie de acțiuni suplimentare, în special pentru a examina înregistrările secției de poliție pentru a verifica prezența reclamantului și a membrilor familiei sale la secție și pentru a interoga reclamantul. La 7 august 2010, KRPO a refuzat să inițieze proceduri penale din aceleași motive ca și în decizia sa din 16 iulie 2010 și, în plus, a remarcat că nu a fost posibilă examinarea jurnalului persoanelor aduse la secția de poliție, deoarece secția nu are loc pentru arestări. KRPO a trimis o copie a deciziei DRPO cere ca DRPO să informeze Parlamentul O. în legătură cu decizia. Potrivit reclamantului, la 2 ianuarie 2011, ea a fost informată prin post cu privire la decizia din 7 august 2010. La 7 februarie 2011, ea a apelat. La 24 martie 2011 Curtea de district Kryvyy Rig Tsentralno-Miskyy („Tribunalul de district”) a anulat decizia KRPO și a trimis materialele KRPO pentru o examinare suplimentară. Curtea a reținut, în special, faptul că KRPO nu a examinat jurnalul de intrare al secției de poliție, să stabilească exact când și în cazul în care reclamantul și membrii familiei sale au fost intervievați și dacă drepturile lor au fost explicate. La 16 aprilie 2011, KRPO a refuzat să inițieze proceduri penale și a informat DRPO cu privire la această decizie. Pe lângă a repeta concluziile sale stabilite în decizia sa din 16 iulie 2010, KRPO a declarat că nu exista nici un dosar de intrare a reclamantului, soțul și fiica ei în jurnalul de intrare al secției de poliție pentru datele relevante. La 20 septembrie 2011, Curtea de District a anulat decizia KRPO și a trimis materialele KRPO pentru o examinare suplimentară. Curtea a susținut că KRPO nu a respectat hotărârea anterioară a instanței, în special nu a stabilit când și în cazul în care reclamantul și membrii familiei sale au fost intervievați și dacă drepturile lor au fost explicate lor, pe motivele la care au fost aduse și păstrate la secția de poliție. La 2 decembrie 2011, KRPO a refuzat din nou să inițieze proceduri penale pentru motive similare celor prezentate în deciziile sale anterioare, adăugând, de asemenea, că reclamantul a fost intervievat în birourile de poliție în conformitate cu Constituția și Codul de Procedință Penală. KRPO a informat DRPO cu privire la decizia sa. La 25 iunie 2012, Curtea de District a anulat decizia KRPO și a trimis materialele KRPO pentru o examinare suplimentară, declarând că KRPO nu a respectat hotărârea instanței din 20 septembrie 2011. La 9 septembrie 2012, KRPO a refuzat să inițieze proceduri penale din aceleași motive ca și în decizia sa din 2 decembrie 2011 și a informat DRPO cu privire la această decizie. La 20 noiembrie 2012 a intrat în vigoare noul Cod de Procedură Penală. În loc de a iniția proceduri penale, prevede inițierea anchetei prin intermediul unei inscrieri în Registrul Unificat de Investigații Pre-Triale. La 25 ianuarie 2013, Curtea de District a anulat decizia KRPO din 9 Septembrie 2012 și au trimis materialele KRPO pentru o examinare suplimentară, declarând că KRPO nu s-a conformat cu cele două hotărâri anterioare ale instanței. La 14 februarie 2013, KRPO, în conformitate cu hotărârea Curții de District din 25 ianuarie 2013, a înscris în Registrul Unificat de Investigații Pre-Triale în ceea ce privește trei ofițeri de poliție, inclusiv T., cu suspiciune că au depășit autoritatea lor. La 15 februarie 2013, KRPO a întrerupt ancheta a deschis în ziua anterioară pentru lipsa unui corpus delicti în acțiunile ofițerilor de poliție. Prin raționare, KRPO a repetat concluziile prezentate în deciziile sale anterioare de a refuza inițiarea procedurilor penale. La 18 iulie 2013, Curtea de District a anulat decizia KRPO și a remis cazul pentru anchetă suplimentară. Curtea a afirmat că KRPO nu s-a conformat cu hotărârile sale din 20 septembrie 2011, 25 iunie 2012 și 25 ianuarie 2013. La 2 septembrie 2013, KRPO a întrerupt din nou ancheta. Nicio copie a acestei decizii nu a fost furnizată Curtei. La 8 iulie 2014, Curtea de District a anulat decizia KRPO și a remis cauzele pentru anchetă suplimentară, susținând că KRPO nu a respectat hotărârile instanței din 20 septembrie 2011, 25 iunie 2012 și 18 iulie 2013. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supusă torturei în custodie de poliție și că plângerile sale în acest sens nu au fost investigate în mod corespunzător. De asemenea, în temeiul articolului 5 se plânge că a fost adusă și păstrată la secția de poliție ilegal. Cu privire la aceleași fapte, reclamantul invocă și art. 5 § 5. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 5 1 din Convenție? În special, plângerea depusă de deputatul Parlamentului O. cu privire la cazul reclamantului și participarea reclamantului la procedura privind această plângere constituie un remediu eficace în sensul prezentei dispoziții? Reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului § 1 din Convenție? Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea Soare și alții c. România, nr. 24329/02, § 222, 22 februarie 2011)? Având în vedere protecția procedurală împotriva torturei, tratamente inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție în ceea ce privește perioada între ora 19:00, 8 mai 2010 și ora 19:00, la data de 9 mai 2010? Reclamantul are dreptul efectiv și executor la compensare pentru presupusa sa detenție în contravenție la articolul § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă