CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 65580/10 Y.A. împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 1 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Paul Mahoney, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 noiembrie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Y.A., este un național irakian, care s-a născut în 1978. Curtea nu a fost notificată adresei sale actuale. Președintele a acordat reclamantului solicitării de identitate să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4) din 23 august 2011. El a fost reprezentat în fața Curții de către McGill & Co Sollicitors, o firmă de avocati care practică în Glasgow. Guvernul Regatului Unit (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Paul McKell, al Oficiului de Externe și Commonwealth. Circumstanțele cazului Reclamantul a sosit în Regatul Unit la 25 februarie 2008 și a depus o cerere de azil în aceeași zi. El a afirmat că a fost persecutat în Basra, în sudul Irakului, pentru că era un creștin caldean. Autoritățile interne au acceptat credibilitatea contului reclamantului, în special faptul că el a fost un creștin caldeu și că el a fugit din Irak fiind prezentat cu un ultimatum de membrii unui grup armat că el ar trebui fie să se convertească în Islam sau să părăsească orașul Basra. De asemenea, ei au acceptat faptul că reclamantul nu ar putea reveni la Basra și că nu ar fi posibil să se mute la nivel intern în zona controlată de Guvernul Regional Kurd din Irak. Cu toate acestea, autoritățile interne nu au acceptat faptul că există un model sistematic și consecvent de maltratare a creștinilor în Irak și au considerat că reclamantul ar putea transfera în condiții de siguranță „în Bagdad sau în altă parte în Irak”. La 8 decembrie 2010, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a stabilit instrucțiuni de înlăturare pentru ca reclamantul să fie returnat în Irak la 17 decembrie 2010. La 15 decembrie 2010, Curtea Înaltă a refuzat o cerere de ajutor provizoriu pentru oprirea îndepărtării reclamantului în Irak. La 16 decembrie 2010, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, președintele interimar al Secțiunii a hotărât, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, să indique guvernului Regatului Unit că este de dorit, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții, să nu îndepărteze reclamantul în Irak. Cererea a fost comunicată guvernului Regatului Unit pentru observații la 30 august 2011. printre altele , faptul că dovezile nu au stabilit că gradul de violență indiscriminată care a avut loc în Irak a ajuns la un prag suficient de ridicat pentru a arăta că civilii care au revenit acolo vor avea un risc real de a fi supuși acestei amenințări numai din cauza prezenței lor acolo. La 9 octombrie 2014, reclamantul a informat Curtea că a prezentat secretarului de stat noi rapoarte la 5 septembrie 2014. Basul acestor repoziții se referă la riscul pentru el la întoarcerea în Irak, emanând atât din situația generală de securitate, cât și din cauza credinței sale creștine. 10. La 30 iunie 2015, Curtea a primit un fax din partea reclamantului care a afirmat că nu mai dorește să își mențină cererea, deoarece i s-a acordat statutul de refugiat în Regatul Unit. Curtea constată că reclamantul a primit statutul de refugiat în Regatul Unit. În aceste circumstanțe, problema a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul nu dorește să continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. 12. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se excludă aplicarea din lista cazurilor și, prin urmare, să se întrerupă aplicarea articolului 39 în acest caz. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 septembrie 2015, Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului
Application no. 65580/10
Y.A.
against the United Kingdom
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1
September 2015 as a Committee composed of:
Nona Tsotsoria,
President,
Paul Mahoney,
Faris Vehabović,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 8 November 2010,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Y.A., is an Iraqi national, who was born in 1978. The Court has not been notified of his current address. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4) on 23 August 2011. He was represented before the Court by McGill & Co Solicitors, a firm of solicitors practising in Glasgow.
2.
The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Paul McKell, of the Foreign and Commonwealth Office.
The circumstances of the case
3.
The applicant arrived in the United Kingdom on 25 February 2008 and made an application for asylum the same day. He claimed that he had been persecuted in Basra, in southern Iraq, because he was a Chaldean Christian.
4.
The domestic authorities accepted the credibility of the applicant’s account, notably that he was a Chaldean Christian and that he had fled from Iraq having been presented with an ultimatum by members of an armed group that he should either convert to Islam or leave the city of Basra. They also accepted that the applicant could not return to Basra and that it would not be possible for him to internally relocate to the Kurdish Regional Government controlled area of Iraq. However, the domestic authorities did not accept that there was a systematic and consistent pattern of mistreatment of Christians in Iraq and considered that the applicant could safely relocate “to Baghdad or elsewhere in Iraq”.
5.
On 8 December 2010, the Secretary of State for the Home Department set removal directions for the applicant to be returned to Iraq on 17
December 2010.
6.
On 15 December 2010, the High Court refused an application for interim relief to stop the applicant’s removal to Iraq.
7.
On 16 December 2010 the Acting President of the Section decided, under Rule 39 of the Rules of Court, to indicate to the United Kingdom Government that it was desirable, in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court, not to remove the applicant to Iraq.
8.
The application was communicated to the United Kingdom Government for observations on 30 August 2011. It was subsequently adjourned pending domestic consideration of a new Country Guidance case dealing with the specific issue of risk upon return to Iraq based on the general level of violence in that country. Those proceedings concluded on 15
July 2014 with the domestic authorities holding,
inter alia
, that the evidence did not establish that the degree of indiscriminate violence taking place in Iraq had reached a sufficiently high threshold to show that civilians returned there would face a real risk of being subject to that threat solely on account of their presence there.
9.
On 9 October 2014 the applicant advised the Court that he had submitted fresh representations to the Secretary of State on 5
September 2014. The basis of those representations concerned the risk to him upon return to Iraq emanating from both the general security situation and on account of his Christian faith.
10.
On 30 June 2015 the Court received a facsimile from the applicant stating that he no longer wished to pursue his application as he had been granted refugee status in the United Kingdom.
11.
The Court notes that the applicant has been granted refugee status in the United Kingdom. In these circumstances, the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. The Court also notes that the applicant does not wish to pursue the application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. In accordance with Article
37 § 1
in fine
, the Court further finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
12.
In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list of cases and, consequently, to discontinue the application of Rule 39 in the present case.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Done in English and notified in writing on 24 September 2015.
Fatoș Aracı
Nona Tsotsoria
Deputy Registrar
President