ANDERSEN c. GRÈCE

Comunicat la 2 septembrie 2015 Prima secțiune Cerere nr. 42660/11 Ilyas ANDERSEN împotriva Greciei introdusă la 5 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Ilyas Andersen, este un resortisant norvegian născut în 1960 și rezident în Malmö. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul K. Tsitselikis, avocat în baroul din Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat la 18 septembrie 2008 de către poliția municipalității Menemeni. O dubă nemarcată care nu avea nici un semn distinctiv de poliție s-a apropiat de el și patru polițiști în civil au ieșit din ea, l-au lăsat și l-au pus cu forța în vehicul. În interiorul acestuia se aflau, de asemenea, H.C. și A.M., resortisanți albanezi și, respectiv, bulgari, al căror prim comunicat în greacă cu polițiștii. Reclamantul a fost adus de poliție în subsolul unei incinte unde a fost bătut de un grup de polițiști, care a fost lovit în față și în picioare. El a primit, de asemenea, lovituri de baston pe genunchiul drept și pe glezne. Reclamantul a protestat la polițiști în limba engleză, spunând că nu înțelegea motivul pentru care a fost bătut. Polițiștii nu au încetat să-l bată decât atunci când a început să plângă din cauza șocului și a durerii. Unul dintre polițiști i-a spus reclamantului în engleză că H.C. i-ar fi informat cu privire la limba greacă și, din acest motiv, aceștia au început să-l lovească din nou cu bastonul până când le-a vorbit în limba lor. La un moment dat, polițiștii l-au întrebat pe reclamant pașaportul său. Când au aflat că el era de naționalitate norvegiană, ei au încetat să-l mai bată și să-l hărțuiască și l-au transferat împreună cu H.C. și A.M. La secția de poliție din Dendropotamos, după ce au fost interogați cu H.C., poliția și poliția au depus mărturie la autoritățile poliției din Dendropotamos. A doua zi, reclamantul și A.M. s-au prezentat în fața procurorului în apropierea tribunalului corecțional din Salonic, care a dispus să se prezinte imediat în fața tribunalului respectiv al șefului infracțiunilor de furt și de neascultare. Reclamantul a declarat că, în ciuda cererilor sale explicite adresate autorităților polițienești, nu a putut beneficia de asistență din partea unui avocat până la prezentarea sa în fața procurorului competent. La 19 septembrie 2008, reclamantul și A.M. au prezentat în fața tribunalului corecțional din Salonic și, în urma solicitării acestora, Tribunalul de Justiție din Salonic a fost amânat până la 23 septembrie 2008. În urma acestei proceduri nu reiese din dosar. La 19 septembrie 2008 și ca urmare a amânării ședinței, reclamantul a fost examinat la spitalul public G. Gennimatas. În conformitate cu certificatul medical nr. 12zz/08 al acestui spital, acesta prezenta vânătăi și leziuni la picioare. La întoarcerea sa în Suedia, reclamantul a fost, de asemenea, examinat în spitalul Södervärn din Malmö. Potrivit unui certificat medical, datat 24 februarie 2099 și eliberat de acest spital, reclamantul avea o umflătură la cap și avea o sensibilitate la atingere la picioare și încheieturi. Conform aceluiași certificat, aceste semne de violență fizică ar putea fi rezultatul incidentului în cauză al cărui reclamant pretindea că este victima. La 28 mai 2009, ofițerul de poliție competent încheie ancheta administrativă privind incidentul în cauză, considerând că nici o răspundere nu putea fi imputată polițiștilor implicați. În special, el a acceptat mărturiile polițiștilor implicați, conform cărora reclamantul ar fi căzut cu un zid în încercarea sa de a fugi de arestarea sa. În plus, polițiștii au depus mărturie că arestarea reclamantului nu s-a desfășurat cu blândețe, și că au trebuit să folosească forța cu el, cel mult o zgârietură. Între timp, la 16 decembrie 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva K.K. și Al. M., și anume polițiștii care au presupus că au comis acte de violență, abuz de putere, tortură și încălcare a dreptului de autor. La 10 octombrie 2010, procurorul districtual din Salonic a depus plângerea la arhivă (ordonanța nr. 178/2010). În temeiul ordonanței nr. 1/2011, notificată reclamantului la 25 ianuarie 2011, procurorul din apropierea tribunalului de apel a conchis ordonanța nr. 178/2010. În special, acesta a considerat că mărturiile polițiștilor în cauză erau bine întemeiate cu privire la originea rănilor reclamantului: aceștia au susținut că reclamantul a căzut de pe un perete înalt de 2,5 metri în timpul arestării. Dreptul intern relevant la art. 137A din Codul Penal dispune Un funcționar sau un militar ale cărui obligații includ urmărirea penală, interogarea sau anchetarea infracțiunilor sau a infracțiunilor disciplinare, fie executarea sancțiunilor, fie custodia sau supravegherea deținuților este pedepsită cu o pedeapsă de reculegere în cazul în care este supusă torturii, în exercitarea funcțiilor sale, o persoană aflată sub autoritatea sa, în scopul (a) extorcarea de la ea sau de la o terță parte, o mărturie, o informație sau o declarație prin care aceasta ar respinge sau ar adera la o ideologie politică sau de altă natură ; (b) să-l pedepsească; (c) să o intimideze pe ea sau pe o terță parte. (...) (2) Tortura constă (...) în orice inpoliție sistematică a unei dureri fizice acute, a unei epuizări fizice care pune în pericol sănătatea unei persoane sau a unei suferințe mentale de natură să provoace o leziune psihologică severă, precum și orice utilizare ilegală a substanțelor chimice, a drogurilor sau a altor mijloace naturale sau artificiale în scopul de a înăbuși voința victimei. (3) Leziunile corporale, la adresa sănătății, exercitarea unei violențe fizice sau psihologice ilegale și orice altă încălcare gravă a demnității umane (...) sunt pedepsite cu o pedeapsă de închisoare de cel puțin trei ani (...). Sunt considerate încălcări ale demnității umane în special (...) : (a) utilizarea detectorului de minciuni, (b) punerea în izolare prelungită, (c) o încălcare gravă a demnității sexuale. Instanțele au posibilitatea de a impune o pedeapsă mai ușoară în caz de circumstanțe atenuante. În cazul art. 137A.3, aceste pedepse pot fi mai mici de trei ani de închisoare și pot avea un efect suspensiv, dacă autorul de lacului nu are nici un interes judiciar. GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare substanțială și procedurală a acestei dispoziții din cauza violenței fizice a cărei victimă ar fi comis-o polițiștii implicați și a obligației autorităților administrative și judiciare de a efectua o anchetă completă, corectă și imparțială asupra incidentului în cauză. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, torturii sau/și tratamentelor inumane sau degradante din cauza atitudinii față de acesta din partea agenților statului implicați Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante, ancheta desfășurată în acest caz atât de autoritățile administrative, cât și de instanțele judiciare competente a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție

Communiquée le 2 septembre 2015

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

42660/11

Ilyas ANDERSEN

contre la Grèce

introduite le 5 July 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ilyas Andersen, est un ressortissant norvégien né en 1960 et résidant à Malmö. Il est représenté devant la Cour par M

e

K. Tsitselikis, avocat au barreau de Thessalonique.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant fut arrêté le 18 septembre 2008 par la police de la municipalité de Menemeni. Un van banalisé qui n’était muni d’aucun signe distinctif de police s’approcha de lui et quatre policiers en civil en sortirent, l’immobilisèrent et le mirent par la force dans le véhicule. À l’intérieur de celui-ci se trouvaient aussi H.C. et A.M., ressortissants albanais et bulgare respectivement, dont le premier communiquait en grec avec les policiers.

Le requérant fut amené par les policiers dans le sous-sol d’un commissariat où il fut tabassé par un groupe de policiers, recevant des coups de pieds et de poing au visage et aux pieds. Il reçut aussi des coups de matraque sur le genou droite et les chevilles. Le requérant protesta auprès des policiers en anglais, leur disant qu’il ne comprenait pas la raison de son passage à tabac. Les policiers ne cessèrent de le frapper que lorsqu’il se mit à pleurer en raison du choc et de la douleur ressentis. L’un des policiers dit au requérant en anglais que H.C. les aurait informés qu’il parlait grec et, pour cette raison, ceux-ci recommencèrent à lui infliger des coups de matraque jusqu’à ce qu’il leur parle dans leur langue.

À un certain moment, les policiers demandèrent au requérant son passeport. Lorsqu’ils s’aperçurent qu’il était de nationalité norvégienne, ils s’arrêtèrent de le frapper et de le harceler et le transférèrent, avec H.C et A.M. au commissariat de police de Dendropotamos. Après s’être entretenus avec H.C., les policiers et ce dernier firent leurs dépositions auprès les autorités de la police de Dendropotamos.

Le lendemain, le requérant et A.M. se présentèrent devant le procureur près le tribunal correctionnel de Thessalonique qui ordonna leur comparution immédiate devant ledit tribunal du chef des délits de vol et de désobéissance. Le requérant allègue que, malgré ses demandes explicites auprès des autorités policières, il ne put bénéficier de l’assistance d’un avocat jusqu’à sa comparution devant le procureur compétent.

Le 19 septembre 2008, le requérant et A.M. comparurent devant le tribunal correctionnel de Thessalonique et, suite à leur demande, l’audience de l’affaire fut ajournée pour le 23 septembre 2008. La suite de cette procédure ne ressort pas du dossier.

Le 19 septembre 2008, et suite à l’ajournement de l’audience, le requérant fut examiné à l’hôpital public «

G. Gennimatas

». Selon le certificat médical n

o

12358/08 de cet hôpital, il présentait des ecchymoses et des lésions aux pieds. À son retour en Suède, le requérant fut aussi examiné dans l’hôpital de Södervärn à Malmö. Selon un certificat médical, daté du 24 février 2099 et délivré par cet hôpital, le requérant avait une bosse sur la tête et présentait une sensibilité au toucher des jambes et des poignets. Selon le même certificat, ces signes de violence physique, pourraient être le résultat de l’incident en cause dont le requérant affirmait être la victime.

Le 28 mai 2009, l’agent de police compétent conclut l’enquête administrative sur l’incident en cause en considérant qu’aucune responsabilité ne pouvait être imputée aux policiers impliqués. En particulier, il accepta les témoignages des policiers impliqués, selon lesquels le requérant aurait chuté d’un mur dans sa tentative de fuir son arrestation. De plus, les policiers avaient témoigné que l’arrestation du requérant ne se déroula pas en douceur, et qu’ils durent employer la force avec lui, provoquant «

au plus, une égratignure

».

Entre-temps, le 16 décembre 2008, le requérant avait porté plainte contre K.K. et Al. M., à savoir les policiers qui étaient les auteurs présumés des actes précités, pour coups et blessures volontaires, abus de pouvoir, torture et manquement au pouvoir. Le 10 octobre 2010, le procureur près le tribunal correctionnel de Thessalonique, mit la plainte aux archives (ordonnance n

o

178/2010). En vertu de l’ordonnance n

o

1/2011, notifiée au requérant le 25 janvier 2011, le procureur près la cour d’appel confirma l’ordonnance n

o

178/2010. En particulier, il considéra que les témoignages des policiers concernés étaient bien fondés quant à l’origine des blessures du requérant

: ceux-ci avaient soutenu que le requérant était tombé d’un mur haut de 2,5

mètres lors de son arrestation.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 137A du code pénal dispose

:

«

; b) de le «

punir

»

; c) de l’intimider, elle ou un tiers.

(...)

: a) l’usage de détecteur de mensonges, b) la mise en isolement prolongé, c) une atteinte sérieuse à la dignité sexuelle.

»

Les tribunaux ont la possibilité d’imposer une peine plus douce en cas de circonstances atténuantes. Dans le cas de l’article 137A.3, ces peines peuvent être inférieures à trois ans d’emprisonnement et avoir un effet suspensif, si l’auteur de l’infraction n’a pas d’antécédents judiciaires.

GRIEF

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte du volet substantiel et procédural de cette disposition en raison des violences physiques dont il aurait été la victime, commises par les policiers impliqués et de l’omission des autorités administratives et judiciaires de mener une enquête complète, juste et impartiale sur l’incident en cause.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à la torture ou/et à des traitements inhumains ou dégradants en raison de l’attitude à son égard de la part des agents de l’État impliqués

?

2.

Eu égard à la protection procédurale contre la torture et les traitements inhumains ou dégradants, l’enquête menée en l’espèce tant par les autorités administratives que par les instances judiciaires compétentes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention

?