Lymanets împotriva Ucrainei

Comunicat la 7 septembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 9462/12 Leonid Sergiyovych LYMANETS împotriva Ucrainei depusă la 23 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Leonid Sergiyovych Lymanets, este un național ucrainean, care s-a născut în 1989 și rezidă în Vysoka Pich. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 mai 2009 reclamantul a fost abordat de trei ofițeri de poliție, N., I. și K., în timp ce joacă cărți cu V. și O., cunoștințe sale, în apropierea casei unde locuia, și a întrebat dacă el știa ceva despre furturi de mașini care au avut loc în zonă. După cum reclamantul a refuzat, ofițerii i-a instruit să le urmeze la masina lor pentru o conversație.

În timp ce reclamantul lua loc în mașină, tatăl său a ieșit din casă și a întrebat ce se petrece. Ofițerii de poliție i-au spus că trebuie să vorbească cu reclamantul și să părăsească locul. Pe drum spre secția de poliție, ofițerii au oprit mașina într-o pădure, i-au luat pe reclamant și i-au cerut informații cu privire la activitatea ei presupusă. În timp ce reclamantul a protestat, ei au inflicat aproximativ zece lovituri cu târcoale pe diferite părți ale corpului său și, în cele din urmă, au continuat drumul lor la secția de poliție. După ce au sosit la secția de poliție, ofițerii au adus reclamantul la birou nr. 25 unde l-au lovit față la podea. și eu. au fost răsucirea brațele reclamantului, în timp ce N. Au continuat să ceară reclamantului să mărturisească implicarea sa în activitate criminală.

În timp ce reclamantul a protestat, l-au pus pe un scaun și V. l-a lovit cu piciorul în piept. Înfometându-se în continuare de răul tratament, reclamantul a semnat o declarație redactată de poliție, recunoaștend că a fost arestat pentru că a fost beat în public și jurând la pasageri. La 18 mai 2009, un judecător al Curții de district Zhytomyrskyy a condamnat reclamantul de hooliganism mic și l-a condamnat la arestare administrativă de trei zile. În aceeași dată, reclamantul a fost adus la Biroul de Expert Forensic din regiunea Zhytomyrskyy, unde a fost certificat ca nu are nici o leziune. De asemenea, în aceeași dată, mama reclamantului, acționând în numele fiuului ei reținut, s-a plâns procurorului din districtul Zhytomyrskyy că fiul ei a fost reținut arbitrar și că a fost refuzată de către poliție să-l vadă.

De asemenea, ea a remarcat că, cu câteva săptămâni înainte de arestarea reclamantului, investigatorul J. a solicitat o mită de la ea pentru a nu investiga dacă fiul ei a fost implicat în furt de echipamente informatice de la consiliul de sat în martie 2009. La 19 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din detenție, care a îndeplinit condamnarea în întregime. El nu a apelat împotriva condamnării sale. La 21 mai 2009. 2009 reclamantul a luat o programare la spitalul clinic regional Zhytomyr, unde s-a plâns că ofițerii de poliție l-au bătut și a fost diagnosticat că suferind de contuzie de țesuturi cerebrale și toracice moale. În iunie 2009, reclamantul a fost interogat de către procurorul în legătură cu acuzațiile mamei sale cu privire la arestarea sa ilegală și a descris evenimentele menționate mai sus.

Reclamantul a susținut, de asemenea, că expertul legist nu l-a examinat și a făcut referire la concluziile Spitalului Regional din 21 mai 2009 ca a coroborat observațiile sale privind leziunile. Tatăl reclamantului, V. și O., au confirmat declarațiile reclamantului în măsura în care se referă la circumstanțele arestării sale. Ofițerii de poliție I., K. și N., au, de asemenea, interogat în legătură cu acuzațiile reclamantului privind comportamentul lor ilegal, și-au refuzat acuzațiile. Ei au susținut că în timpul patrulării lor din 16 mai 2009 au văzut reclamantul într-un stat evident beat, jurând și dezorganizarea pasătorilor neidentificați-de. Întrucât el nu a reacționat în mod corespunzător la remarcile verbale ale ofițerilor, l-au arestat în scopul de a întrerupe comportamentul dezordonat și l-au adus la secția de poliție, unde au documentat infracțiunile.

La secția de poliție, reclamantul a recunoscut în mod voluntar în scris că a beat 300 de grame de vodcă și că s-a angajat în conduită publică dezordonată, astfel încât ofițerii de poliție nu au aranjat ca testul de alcool să fie efectuat. La 22 iunie 2009, Procurorul de district a depus un protest împotriva condamnării reclamantului, în care el a remarcat că nu există nici o dovadă că reclamantul a comis infracțiunile de hooliganism mici la 16 mai 2009. 2009, Curtea Regională de Apel Zhytomyr („Curtea de Apel”) a respins acest protest, după ce a remarcat, în special, că reclamantul nu s-a folosit de ocazie de a aduce un recurs obișnuit împotriva condamnării sale în termenul de zece zile și că nu a prezentat o audiție privind protestul procurorului.

La 26 iunie 2009, reclamantul a depus o plângere penală oficială împotriva celor trei ofițeri de poliție implicați de el în a fi arestat, deținut și maltratat ilegal. La 30 iunie 2009, Procurorul de district a refuzat să intenteze proceduri penale pentru a investiga acuzațiile reclamantului împotriva ofițerilor de poliție. În decizia relevantă, în special, s-a observat că nu au fost detectate leziuni în timpul evaluării experților reclamantului din 18 mai 2009, că a recunoscut că a comis infracțiunea în cauză la momentul arestării sale și că nu a recurs împotriva condamnării sale de către o instanță competentă. În aceste circumstanțe, declarațiile de martori furnizate de astfel de martori implicați, precum familia și prietenii reclamantului, în sprijinul sobrietății și al comportamentului său corespunzător, fiind singurele dovezi care susțin acuzațiile reclamantului, nu au fost suficiente pentru a suspiciuna rezonabilă că o infracțiune a fost comisă.

În plus, biroul procurorului s-a referit la o declarație a lui L., care a susținut că, fiind reținut la secția de poliție la 16 mai 2009, el a împărtășit o celulă cu alți deținuți, inclusiv un tânăr evident destul de beat. La 14 septembrie 2009, Biroul Procurorului Regional a anulat această decizie și a trimis cazul de anchetă suplimentară, după ce le-a instruit pe cercetătorii să examineze în special dosarul de judecată relevant pentru condamnarea reclamantului și să interogheze secretarul instanței. La 21 septembrie 2009, Procurorul de district a luat o nouă decizie de a nu iniția proceduri penale, în care s-a referit la aceleași motive ca înainte și a remarcat, în plus, că nu s-a ținut cont de audierea, deoarece nu există o astfel de obligație în drept.

În ianuarie 2010, reclamantul a fost arestat și reținut pe baza suspiciunilor de a fi jefuit și bătut M.Sh. și ulterior inculpat de această crimă, precum și de furtul de echipamente informatice de la consiliul de sat în martie 2009. La 24 noiembrie 2010, Curtea de district Zhytomyrskyy a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la opt ani de închisoare. În urma apelurilor nefruntate, această hotărâre a devenit finală. În noiembrie 2010, mama reclamantului a primit o copie a deciziei din 21 septembrie 2009 de a nu înființa proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție, pe care a apelat împotriva acesteia în interesul fiului ei reținut. La 16 martie 2011, Curtea de district Bogunskyy a permis apelul mamei reclamantului și a ordonat ancheta suplimentară a plângerilor reclamantului împotriva ofițerilor de poliție.

În special, a remarcat că acțiunea anterioară în scopul verificării acuzațiilor reclamantului era insuficientă și că nu toate instrucțiunile biroului procurorului au fost îndeplinite. La 4 iulie 2011, biroul procurorului a luat o nouă decizie de a nu iniția proceduri penale, referindu-se în esență la aceleași dovezi și argumente ca și în decizia sa anterioară. La 21 martie 2012, Curtea de District Bogunskyy a anulat această decizie, după ce a constatat că aceasta nu conține nicio dovadă care să dovedească că au fost luate măsuri suplimentare după anularea deciziei anterioare similare. La 27 august 2012, s-a luat o nouă decizie de a nu institui o procedură penală în care, în plus față de motivele citate anterior, a fost făcută o trimitere la declarațiile expertului legist, care a afirmat că concluziile evaluării din 18 mai 2009 se referă, într-adevăr, la reclamantul și era corect.

La 12 noiembrie 2013, Curtea Bogunskyy a anulat această decizie, după ce a remarcat, în special, că nu s-a efectuat nicio evaluare la diagnosticul reclamantului stabilit la Spitalul Regional la 21 mai 2009. La 3 decembrie 2013, Curtea de Apel a respins recursul procurorului împotriva acestei decizii. La o dată neespecificată a fost deschisă o procedură penală. La 30 iulie 2014, Oficiul Procurorului Regional a luat decizia de a închide aceste proceduri pentru lipsă de dovezi că o infracțiune a fost comisă se referă, în esență, la aceleași motive ca și în deciziile sale anterioare. La 21 octombrie 2014, Curtea de District Bogunskyy a refuzat să examineze recursul mamei reclamantului împotriva acestei hotărâri, după ce a constatat că a pierdut termenul aplicabil și că, în orice caz, ar trebui depuse argumentele sale la Curtea de District Korolyovskiy.

La 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel a respins recursul mamei reclamantului. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, că în mai 2009, el a fost maltratat de către poliție în vederea obținerii de declarații auto-incriminante de la el. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că autoritățile de stat nu au efectuat o investigație eficace a plângerilor sale și că căutarea unui remediu s-a dovedit a fi ineficace. Reclamantul a fost supus unui tratament necorespunzător de către ofițerii de poliție în încălcarea articolului 3 din Convenție în mai 2009? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor necorespunzătoare (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV), a fost efectuată ancheta privind acuzațiile reclamantului de tratament nerespectat de art. 3 din Convenția?

Communicated on 7 September 2015

FIFTH SECTION

Application no. 9462/12 Leonid Sergiyovych LYMANETS against Ukraine lodged on 23 January 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Leonid Sergiyovych Lymanets, is a Ukrainian national, who was born in 1989 and resides in Vysoka Pich. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 16 May 2009 the applicant was approached by three police officers, N., I. and K., while playing cards with V. and O., his acquaintances, near the house where he lived, and inquired whether he knew anything concerning car thefts that had taken place in the area. As the applicant declined it, the officers instructed him to follow them to their car for a conversation. While the applicant was taking a seat in the car, his father came out of the house and inquired what was going on. The police officers told him that they needed to talk to the applicant and left the site.

On the way to the police station, the officers stopped the car in a forest, took the applicant out and demanded information concerning his purported criminal activity. As the applicant protested, they inflicted about ten blows with truncheons on various parts of his body and eventually continued their way to the police station. Having arrived at the police station, the officers brought the applicant to office no. 25 where they knocked him face down to the floor. V. and I. were twisting the applicant’s arms, while N. sat on his buttocks and twisted his legs towards his spine. They continued demanding the applicant to confess to his involvement in criminal activity. As the applicant protested, they put him on a chair and V. kicked him with his leg in the chest.

Fearing further ill-treatment, the applicant signed a statement drafted by the police, acknowledging that he was arrested for being drunk in public and swearing at the passers-by. On 18 May 2009 a judge of the Zhytomyrskyy District Court convicted the applicant of petty hooliganism and sentenced him to three days’ administrative arrest. On the same date the applicant was brought to the Zhytomyrskyy Region Forensic Expert Bureau, where he was certified as having no injuries. Also on the same date the applicant’s mother, acting on behalf of her detained son, complained to the Zhytomyrskyy District Prosecutor that her son had been arbitrarily detained and that she had been refused by the police to see him.

She also noted that several weeks before the applicant’s arrest, investigator J. had solicited a bribe from her for not investigating whether her son had been involved in theft of computer equipment from the village council in March 2009. On 19 May 2009 the applicant was released from detention, having served his sentence in full. He did not appeal against his conviction. On 21 May 2009 the applicant took an appointment at the Zhytomyr Regional Clinical Hospital, where he complained that the police officers had beaten him and was diagnosed as suffering from contusion of soft cerebral and chest tissues. In June 2009 the applicant was questioned by the prosecutor’s office in connection with his mother’s allegations of his unlawful arrest and described the events as set out above.

The applicant also submitted that the forensic expert had in fact never examined him and referred to the Regional Hospital’s findings of 21 May 2009 as corroborating his submissions concerning the injuries. The applicant’s father, V. and O. corroborated the applicant’s statements insofar as they related to the circumstances of his arrest. The police officers I., K. and N., also questioned in connection with the applicant’s allegations of their unlawful conduct, denied his accusations. They submitted that during their patrol on 16 May 2009 they saw the applicant in an obviously drunk state, swearing and deranging unidentified passers-by. As he had not properly reacted at the officers’ verbal remarks, they had arrested him with a view to interrupting his disorderly behaviour and brought him to the police station, where they had documented the offence.

At the police station the applicant had voluntarily acknowledged in writing to having drunk 300 grams of vodka and having engaged in disorderly public conduct so the police officers had not arranged for the alcohol level test to be carried out. On 22 June 2009 the District Prosecutor lodged a protest against the applicant’s conviction, in which he noted that there was no evidence whatsoever that the applicant had committed the petty hooliganism offence on 16 May 2009. Subsequently, on 17 July 2009, the Zhytomyr Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”) rejected this protest, having noted, in particular, that the applicant had not availed himself of an opportunity to bring an ordinary appeal against his conviction within the ten-day statutory time-limit and that he had not shown up for the hearing concerning the prosecutor’s protest.

On 26 June 2009 the applicant lodged a formal criminal complaint against the three police officers implicated by him in having unlawfully arrested, detained, and ill-treated him. On 30 June 2009 the District Prosecutor’s Office refused to institute criminal proceedings to investigate the applicant’s allegations against the police officers. In the relevant decision it was noted, in particular, that no injuries had been detected during the applicant’s expert assessment of 18 May 2009, that he had acknowledged having committed the offence at issue at the time of his arrest and that he had not appealed against his conviction by a competent court. In these circumstances, witness statements given by such engaged witnesses as the applicant’s family and friends in support of his sobriety and proper conduct, being the only evidence in support of the applicant’s allegations, were insufficient to raise a reasonable suspicion that a crime had been committed.

In addition, the prosecutor’s office referred to a statement by L., who submitted that, having been detained at the police station on 16 May 2009, he had shared a cell with several other detainees including a young man obviously quite drunk. On 14 September 2009 the Regional Prosecutor’s Office quashed this decision and remitted the case for additional inquiry, having instructed the inquirers, in particular, to examine the court record relevant to the applicant’s conviction and to question the court secretary. On 21 September 2009 the District Prosecutor’s Office took a fresh decision not to institute criminal proceedings, in which it referred to the same grounds as before and noted, additionally, that no record had been kept of the hearing, as there was no such obligation in law.

In January 2010 the applicant was arrested and detained on remand on suspicion of having robbed and beaten M.Sh. and subsequently indicted of this crime as well as of the theft of computer equipment from the village council in March 2009. On 24 November 2010 the Zhytomyrskyy District Court convicted the applicant as charged and sentenced him to eight years’ imprisonment. Following unsuccessful appeals, this judgment became final. In November 2010 the applicant’s mother received a copy of the decision of 21 September 2009 not to institute criminal proceedings against the police officers, which she appealed against it in the interests of her detained son. On 16 March 2011 the Bogunskyy District Court allowed the applicant’s mother’s appeal and ordered further investigation of the applicant’s complaints against the police officers.

It noted, in particular, that the previous action with a view to verify the applicant’s allegations was insufficient and that not all instructions of the prosecutor’s office had been fulfilled. On 4 July 2011 the prosecutor’s office took a fresh decision not to institute criminal proceedings, referring to essentially the same evidence and arguments as in its previous decision. On 21 March 2012 the Bogunskyy District Court quashed this decision, having found that it contained no evidence whatsoever that any additional actions had been taken after the previous similar decision had been quashed. On 27 August 2012 a new decision not to institute criminal proceedings was taken in which, in addition to the grounds cited previously, a reference was made to the statements by the forensic expert, who asserted that the conclusions of the assessment of 18 May 2009 concerned, indeed, the applicant and had been correct.

On 12 November 2013 the Bogunskyy Court quashed this decision, having noted, in particular, that no assessment had been given to the applicant’s diagnoses established at the Regional Hospital on 21 May 2009. On 3 December 2013 the Court of Appeal dismissed the prosecutor’s office’s appeal against this decision. On an unspecified date criminal proceedings were opened. On 30 July 2014 the Regional Prosecutor’s Office took a decision to close these proceedings for want of evidence that a crime had been committed referring in it to essentially the same grounds as in its previous decisions. On 21 October 2014 the Bogunskyy District Court refused to examine the applicant’s mother’s appeal against this decision, having found that she missed the applicable time-limit and that in any event her submissions had to be lodged with the Korolyovskiy District Court.

On 6 November 2014 the Court of Appeal dismissed the applicant’s mother’s appeal. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that in May 2009 he had been ill-treated by the police with a view to obtain self-incriminating statements from him. He also complains under Article 13 of the Convention that the State authorities failed to carry out an effective investigation of his complaints and his search of a remedy proved to be ineffective.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant subjected to ill-treatment by the police officers in breach of Article 3 of the Convention in May 2009? 2. Having regard to the procedural protection from ill-treatment (see Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, § 131, ECHR 2000-IV), was the investigation conducted into the applicant’s allegations of ill-treatment in breach of Article 3 of the Convention?