CtEDO 15.09.2015 AI

X c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
15.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
X c. BELGIQUE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Cerere nr 13116/15

X

împotriva Belgiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), întrunită la 15 septembrie 2015 în comitet alcătuit din:

Helen Keller, președintă,

Paul Lemmens,

Egidijus Kūris,

judecători,

și de Abel Campos, grefier adjunct de secțiune,

Având în vedere cererea menționată mai sus introdusă la 9 martie 2015,

După deliberare, pronunță decizia următoare:

1.

Reclamantul, X, este cetățean belgian născut în 1961 și actuali deținut la penitenciarul Verviers. A fost reprezentat în fața Curții de Dna J.‑P. Reynders, avocat la Blegny, și Dna L. Misson, avocat la Liège. Președinta camerei a hotărât acordarea din oficiu a anonimității părții reclamante (art. 47 § 3 din regulamentul Curții).

A.

Circumstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, după cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

3.

La 13 noiembrie 2007, echipa centrului psihosocial medical de Verviers adresează o scrisoare secțiunii tinerilor a parchetului lângă tribunalul de primă instanță din Verviers raportând confidențele pe care o educatoare din liceul regal P. le primise de la Y, născută în 1993. De fapt, la 9 noiembrie 2007, Y relatase educatoarei că întreținea, de doi ani, relații sexuale cu reclamantul, partenerul mamei sale.

4.

Parchetul deschise o urmărire penală. O audiere video-filmată a lui Y a fost efectuată la 13 noiembrie 2007 și ministerul public sesiază un judecător de instrucție pentru a desemna, în cadrul unei proceduri de « mini-instrucție », doctorul R.-Q., medic legist, pentru efectuarea unui examen ginecologic al lui Y. Examenul a avut loc la 13 februarie 2008. Cu toate acestea, la acea ocazie, Y negase să fi avut vreodată o relație sexuală cu reclamantul. În cursul audierii ulterioare de poliție, reclamantul contestase mereu repreșiunile formulate împotriva sa.

5.

La 5 octombrie 2009, reclamantul a fost citat să se prezinte în fața tribunalului de primă instanță din Verviers pentru a fi judecat că, între 4 ianuarie 2005 și 8 mai 2008, a comis un viol și agresiuni la pudoare asupra persoanei lui Y, cu circumstanța agravantă că reclamantul avea autoritate asupra victimei și coabitade obișnuit sau ocazional cu aceasta.

6.

În cursul procedurii în fața tribunalului, reclamantul continuă să conteste acuzațiile și depozitasepe la ședința din 5 februarie 2010 scrisori ale lui Y în care nega formal că întreținuse vreodată relații sexuale cu reclamantul, precum și o scrisoare a mamei lui Y indicând că fiica sa fusese mereu o mintitoare și manipulantă.

7.

Printr-o sentință din 5 martie 2010, tribunalul de primă instanță din Verviers, neprivind-se suficient clarificat de elementele dosarului penal, desemnapu un expert pentru efectuarea unei analize psihologice a lui Y.

8.

Printr-o sentință din 15 octombrie 2010, tribunalul desemnapu un colegiu de experți în locul expertului desemnat anterior, cu misiunea, printre altele, de a « comenta versiunile diferite pe care [Y] le dă faptelor, în special privind credibilitatea lor. » Referindu-se la sentința din 5 martie 2010, tribunalul indica că această expertiză ar urma să fie executată pe cale contradictorie.

9.

Printr-o scrisoare din 31 ianuarie 2011, avocatul reclamantului informa colegiul de experți că interesele clientului său ar fi apărate, în cadrul acestei expertize, de doctorul B.R. Atrase atenția experților asupra obligației lor de a-și îndeplini misiunea procedând contradictoriu.

10.

La prima întrunire a colegiului de experți la 3 august 2011, doctorul B.R. a fost informat despre modul în care colegiul urma să procedeze. Cei trei experți formând colegiul instituit de tribunal l-au întâlnit pe Y respectiv la 4, 9 și 10 august 2011, fără prezența doctorului B.R.

11.

La 26 august 2011, preliminariile raportului de expertiză au fost trimise reclamantului, cu cererea de a-și comunica observații până la 7 septembrie 2011. În raportul final depus la data de 15 septembrie 2011, colegiul de experți atesta « nivelul înalt de credibilitate » al alegațiilor formulate de Y inițial și la 7 mai 2008, în cursul unei audieri de poliție.

12.

La ședința din 16 decembrie 2011, apărarea reclamantului susținea că colegiul de experți nu avea cunoștință de scrisorile lui Y depuse la ședința din 5 februarie 2010. Printr-o sentință din 23 decembrie 2011, tribunalul invitape procurorul Regelui să comunice aceste piese colegiului de experți și cerupe colegiului « să indice, complementar raportului de examen mental deja depus, dacă ca urmare documentelor care i [se vor] comunica, estimează-ar trebui să aducă modificări raportului și în caz dacă depune o notă complementară ».

13.

Printr-o scrisoare din 10 ianuarie 2012, avocatul reclamantului reamintise din nou colegiului de experți necesitatea procedurii pe cale contradictorie.

14.

Colegiul de experți nu procedă la o nouă audiere a lui Y, dar lua cunoștință de documente comunicate și, fără a transmite preliminarii, trimite la data de 26 ianuarie 2012 un raport complementar tribunalului, estimând că scrisorile comunicate « [conțineau] exact ceea ce tânăra femeie [depusese] la [întâlnirile] din 2011 » și « [nu aduceau] nimic care [ar putea] modifica concluziile [examinării] 2011 ». Pentru a ajunge la această concluzie, colegiul de experți constatapu că « scrisorile [ale lui Y] se [înscrieau] total în procesul de retractare care [fusese] descris în raportul de expertiză colegial », că « a doua scrisoare redactată – începutul 2008 fără îndoială – [nu era] în absolut nimic text spontan al unui adolescent de [vârsta lui Y], fie în formă, fie în subiecte tratate », că « diferența existând între scrisorile inițiale (spontane) și această scrisoare [indica] clar că ultima [fusese] inspirată de o terță parte, punând în ordine argumentele ștang expuse în primele », și că « scrisoarea mamei [Y] și cele două procese-verbale [ale reclamantului] [nu ridicau] nicio reflecție din partea colegiului în afară de faptul că comportamentele și relațiile cu sexul opus descrise de mama [Y] traduceau o erotizare și sexualizare precoce analizată în raportul de expertiză ».

15.

Devant tribunal, reclamantul se plângea că raportul complementar fusese redactat fără ca o nouă întrunire a colegiului de experți să aibă loc și fără ca Y să fie audiat pentru a se explica cu privire la conținutul scrisorilor. Concluzionase că « nimic [nu fusese] făcut pe cale contradictorie deoarece experții [nu făcuseră] decât să-și exprime un aviz complementar fără a urma nici o demersă de căutare comună sau reflecție ». Ceruse achitarea sa.

16.

Printr-o sentință din 20 aprilie 2012, tribunalul condamnapu reclamantul la cinci ani de închisoare, dintre care jumătate cu suspendare. Pentru a motiva declarația de vinovăție, tribunalul releva descrierea precisă și detaliată a faptelor efectuată de Y la audirea video-filmată realizată la 13 noiembrie 2007, constatarea doctorului R.-Q. că existase o concordanță destul de remarcabilă între declarațiile lui Y colectate la audirea video-filmată și declarațiile pe care le fusese făcut educatoarei liceului regal P., concluziile aceluiași medic că elementele dosarului era « foarte suspicioase ale realității unei confruntări a fetei la o problemă de agresiuni sexuale repetate », constatarea expertului psiholog în raportul din 6 ianuarie 2009 că versiunea foarte detaliată a faptelor furnizată de Y la audirea video-filmată corespundea îndeaproape descrierii pe care o fusese adus educatoarei instituției sale de învățământ, explicațiile furnizate de acest expert-psiholog precum și de colegiul de experți pentru retractarea acuzațiilor de Y, constatarea colegiului de experți că declarațiile inițiale și cele efectuate în mai 2008 de Y prezentau un nivel ridicat de credibilitate și că Y prezenta urme rezultând din abuzurile suferite, și finalmente declarațiile proprii ale reclamantului. Tribunalul nu se pronunță altfel privind caracterul contradictoriu sau nu al raportului complementar ordonat de sentința din 23 decembrie 2011.

17.

Reclamantul apelasepe sentința din 20 aprilie 2012.

18.

Printr-o hotărâre din 13 martie 2014, curtea de apel din Liege respingepe mijlocul reclamantului derivat din încălcarea principiului contradictoriu în acești termeni:

« De fapt, expertiza rezultând în primul raport s-a desfășurat contradictoriu și completarea de expertiză realizată de acest colegiu de experți a dat naștere unui raport dateddat 26 ianuarie 2012 din care rezultă că la examinarea piese transmise după raportul anterior, acești experți nu găsiseră necesar nici să revadă [Y], nici în consecință să cheme consilierul tehnic al acuzatului care era el însuși la originea acestor ultime documente furnizate experților; elementele (constatări, interpretări și concluzii) reamintite de experți în acest ultim raport fuseseră deja, anterior raportului anterior, supuse contradicției, constatările privind a doua scrisoare de [Y] se înscriu în ansamblul elementelor remarcat în raportul lor inițial; acest raport complementar, semnat de cei trei experți, este bine finalizarea unei decizii concertate. »

19.

Curtea de apel consideră de alte parte că chestiunile supuse experților nu se confundau cu chestiunea de rezolvat de ea, dar permiteau în principal evaluarea relevanței declarațiilor lui Y. Curtea de apel condamnapu reclamantul la cinci ani de închisoare fermă. Pentru a concluziona vinovăția sa, se referă la motivele primilor judecători completând mai ales prin conținutul mesajelor trimise de reclamant Y precum și « tulburarea evident a fetei, observată de educatori, în mai 2008 când [reclamantul] [voia] cu siguranță intrar în contact cu ea, i [telefona] pretinzând a fi unu din profesori și se [prezenta] lângă centru unde era [plasată] (...). »

20.

În cadrul calea sa de atac în casație, reclamantul se plângea de neregularitate a « raportului de expertiză complementar » pentru că a fost stabilit în încălcarea principiului contradictoriu garantat de art. 6 § 1 din Convenție, și reprochape curții de apel de a nu fi răspuns criticilor pe care le fusese formulat în această privință.

21.

Printr-o hotărâre din 10 septembrie 2014, Curtea de Casație respingsepe calea de atac a reclamantului. Considerape următoarele:

« După ce inițial încredințase unui colegiu o expertiză contradictorie în cadrul judecării acțiunii publice, tribunalul de judecată criminală îl încărcasepe apoi, după depunerea raportului, cu o misiune complementară. Mijlocul susține că expertiza rezultând în raportul subsecvent, datat 26 ianuarie 2012, nu respectasepe dispozițiile codului judiciar reglementând expertiza și anume art. 976.

Primul alineat al acestei dispoziții impune expertului, la finalizarea lucrurilor, trimiterea parților și consilierilor lor constatărilor și concluziilor provizorii, pentru a le permite să-și formuleze observații.

Această formalitate nu este prescrisă sub pedeapsă cu nulitate și judecătorul penal apreciază de fapt dacă, în mod ireparabil, omisiunea sa viciasepu drepturile apărării, violasepu regula contradicției pe care o implică sau încalcasepu dreptul la proces echitabil.

După constatarea că expertiza se desfășurase contradictoriu până la primul raport, curtea de apel considerape că, dacă raportul complementar fusese stabilit după depunerea de piese noi, se limitasepe la reamintirea acestora, de vreme ce toate elementele pe care aceste piese le conțineau fuseseră deja supuse contradicției înainte redactării primului raport. Judecătorii de apel observasepu, în plus, că ca urmare depunerii de piese, experții nu gasiseру necesar nici să revadă persoana supusă examinării lor nici să convoace consilierul tehnic al cererii din care proveneau exact piesele noi.

Astfel curtea de apel răspundsepe concluziilor cererii contestând regularitatea procedurii urmărite de colegiul de experți.

De vreme ce considerasepu că raportul criticat nu era decât completul raportului inițial, care depusese la finalizarea misiunii îndeplinite contradictoriu, și că acest al doilea raport nu aduce niciun element nou în raport anterior, judecătorii de apel motivasepu regulat și legal justificasepu decizia că omisiunea depunerii unui raport provizoriu înainte redactării raportului din 26 ianuarie 2012 nu viciază acesta. »

B.

Legea și practica internă relevante

22.

Printre dispozițiile codului judiciar relative la expertiză figurează art. 976 redactat după cum urmează:

« La finalizarea lucrului, expertul trimite citite judecătorului, părților și consilierilor lor, constatările, pe care le însoțeste deja cu un aviz provizoriu, cu excepția cazului în care nu fusese anterior determinat de judecător. Expertul fixează un termen rezonabil, ținând seama de natura litigiului, în care părțile trebuie să-și formuleze observații. Cu excepția unei decizii contrare judecătorului sau circumstanțe particulare referite de expert în avizul provizoriu, acest termen este de cel puțin cincisprezece zile.

Expertul primește observațiile părților și consilierilor lor tehnici înainte expirării acestui termen. Expertul nu ține cont de observații pe care le primește cu întârziere. Aceste observații pot fi puse deoparte din oficiu din dezbaterile de judecător.

Când după primirea observațiilor părților, expertul estimează că lucrări noi sunt indispensabile, o solicită autorizație de judecător în conformitate cu art. 973, § 2. »

23.

Printr-o hotărâre nr 24/97 din 30 aprilie 1997, Curtea de Arbitraj (actuala Curtă Constituțională) considerape dispozițiile codului judiciar relative la expertiză aplicabile tuturor expertizelor ordonate de judecătorul de fond în materie penală, dar că trebuia să fie puse deoparte dintre aceste dispoziții acelea a căror aplicare nu era compatibilă cu principiile dreptului penal, adică acelea referindu-se la acordul părților sau condiționând anumite efecte la inițiativa acestora. Prin urmare, chiar în materie penală, experții desemnați de judecătorul de fond trebuiau cel puțin convocați și auziți de părți, comunicare preliminarilor și acțiunea observațiilor acestora.

24.

Printr-o hotărâre din 8 februarie 2000 (Pas., 2000, nr 100), Curtea de Casație din partea sa considerape că atunci când expertiza ordonată de jurisdicția de judecată vizau aprecierea acțiunii publice ea însăși, aparținea judecătorului determinării modalităților, ținând seama drepturi apărării și cerințe acțiuni publice. În acest caz, obligațiile impuse expertului de codul judiciar de convocator de părți, dă lor cunoștință constatărilor și acționează observații, nu se aplicau. Expertiza trebuia ca urmare să aibă loc contradictoriu doar atâta timp cât și în măsura în care judecătorul impusese, în libel misiuni la expert încărcat misiunea, a o îndeplini contradictoriu.

25.

Printr-o hotărâre din 12 aprilie 2000 (Pas., 2000, nr 249), Curtea de Casație confirmape punct vedere în timp ce precizând care chiar în caz unde judecătorul impusese misiune expert asigure caracter contradictoriu de operații de expertiză, judecătorul expert apreciape ce măsură operație expertiză ar putea, din punct vedere tehnic, fi sau nu realizată în prezența o terță parte, cum consilier tehnic o parte.

26.

Invocând articolele 6 §§ 1 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge de a fi fost condamnat pe bază o expertiză realizată în încălcare al principiului contradictoriu.

27.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, se plânge faptul că condamnarea sa bazată pe apreciere crediblității discursuri victimei de experți, și deci un element care scapă control jurisdicții.

28.

Invocând mereu articolele 6 §§ 1 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge imposibilitate, toate stadiile procedurii, de a fi putut interoga sau face interogat victima.

1.

Privind caracterul contradictoriu al expertizei

29.

Reclamantul se plânge de a fi fost condamnat pe bază o « raport de expertiză complementar » non contradictoriu și invocă articolele 6 §§ 1 și 3 din Convenție. Curtea estimează acest griu trebuie examinat doar unghi art. 6 § 1, dispune părți relevante după cum urmează:

« Orice persoană dreptul ca cauza sa fie ascultată echitabil [...]. »

30.

Curtea reamintește unu din elementele unui proces echitabil sens art. 6 § 1 caracter contradictoriu acestuia: fiecare parte trebuie în principiu facultate nu doar de a face cunoscute elementele care sunt necesare prezentării apărării și succesului prețurile, dar de a lua cunoștință și de a discuta orice piesă sau observație prezentată judecătorului în vedere de a influența decizia « tribunal » (vezi, printre mult alții, Nideröst-Huber c. Elveția, hotărâre din 18 februarie 1997, Recueil arrête și decizii 1997-I, § 24, Cottin c. Belgia, nr 48386/99, § 29, 2 iunie 2005, și Janyr c. Republica Cehă, nr 42937/08, § 56, 31 octombrie 2013).

31.

Mai mult, Convenția nu reglementează regimul dovezilor ca atare. Aparține jurisdicții interne apreciere elementelor obținute de ele și relevanță aceora la care o parte dorește producție. Curtea totuși sarcina cercetare procedura considerată în ansamblu, inclusiv modul care doveza administrată, revistul caracter echitabil vrut de art. 6 § 1 (Mantovanelli c. Franța, 18 martie 1997, Recueil 1997-II, pp. 436-437, § 34, Elsholz c. Germania [GC], nr 25735/94, § 66, CEDH 2000-VIII, Cottin, precitată, § 30, și Schlumpf c. Elveția, nr 29002/06, § 51, 8 ianuarie 2009). La acest titlu, precizează respect contradicției, ca al altor garanții procedură consacrate de art. 6 § 1, vizează instanță devant « tribunal »; nu poate deci fi dedus din dispoziție un principiu general și abstract după care, când expert fost desemnat de un judecător, părți trebuie în toate cazuri facultate de a asista la înțelegi efectuat de prim sau de a primi comunicare piese pe care a luat în considerare. Esențial este că părți putea participa în mod adecvat procedura devant « tribunal » (Cottin, precitată, § 30).

32.

În prezenta cauză, nu este contestat de reclamant că putut formula devant jurisdicții de fond (tribunal de primă instanță și curt de apel) observații și critici atât privind raportul de expertiză bază din 15 septembrie 2011 cât și privind raportul complementar din 26 ianuarie 2012, și că procedura devant jurisdicții de fond deci respectat principiul contradictoriu.

33.

Cu toate acestea, posibilitate de a discuta un raport de expertiză devant jurisdicții judecării ar putea revela insuficientă de a comenta efectiv un element dovadă esențial dacă chestiune supusă experților ține o domeniu tehnic scapă cunoaștere judecători, sens că chiar dacă « tribunal » nu este legal legat de concluziile expertizei, aceasta trebuia influența de maniera preponderantă apreciere fapte și conferi opinia expert o greutate particulară (Cottin, precitată, § 31).

34.

În prezenta cauză, Curtea notează că colegiul de experți depusese un prim raport din 15 septembrie 2011 pe bază de preliminarii care fuseseră supuse contradicției de părți.

35.

Apoi, la cererea reclamantului, tribunalul de primă instanță din Verviers încarcape experții de a examina piese noi depuse de reclamant, de a indica dacă aceste piese trebuia conduc la modificări raportul lor inițial și, în afirmativ, de a depune o notă complementară. Curtea notează că tribunalul nu încarcapu experții de a reauzi Y.

36.

Într-o notă din 26 ianuarie 2012, după ce luasepe cunoștință de documente noi, colegiul de experți estimape că aceste documente confirmau ceea ce rezulta deja din declarațiile Y la întâlniri cu experții în 2011. Fără a proceda la o nouă audiere, colegiul concluzionasepe nu avea locul a modifica concluzii la care ajunsese în raportul din 15 septembrie 2011.

37.

Curtea estimează rezultă din conținut însuși raportul complementar din 26 ianuarie 2012 că acesta nu face urmare lucrări noi de expertiză propriu-zise, dar limitează a se referi la raportul inițial, a compara piese noi la constatări și concluzii raport inițial, și a concluziona nu are nimic în aceste piese care ar putea conduc o modificare aceste concluzii.

38.

În circonstanțele sale, Curtea estimează faptul nu a fost audiere nouă Y și reclamantul putut da experți, înainte depunerea raportul complementar, observații asupra concluzie pe care trase din piese noi, nu sufice pentru concluziona nu a avut un proces echitabil devant jurisdicții de fond. Dimpotrivă, la vederea jurisprudenței precitate, Curtea estimează posibilitate reclamantul de a discuta devant aceste jurisdicții raportul complementar era în prezenta cauză suficientă pentru respectul principiul contradictoriu.

39.

Ținând seama de ce precede, Curtea consideră griu derivat din încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție este manifest mal întemeiat sens art. 35 § 3 a) din Convenție, și trebuie respins în aplicare art. 35 § 4 din Convenție.

2.

Privind alte plângeri

40.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge faptul condamnare sa bazată pe singuri discursuri al copilului Y, la care experți estimat era credibil. Conform reclamantului, niciun element material nu venea conforta acuzație. Rezultă decizie jurisdicție penală este influențată de maniera preponderantă de apreciere elemente care scapă control judecători.

41.

Invocând articolele 6 §§ 1 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge de a nu fi putut interoga sau face interogat Y. Se plânge în același context imposibilitate consilier tehnic de a fi putut asista la audiere Y.

42.

Curtea observă aceste plângeri nu au fost formulate devant Curtea de Casație.

43.

Reclamantul nu epuizasepe deci căile de recurs interne sens art. 35 § 1 din Convenție, de sorta că această parte cerere trebuie respinsă conform art. 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară cererea inadmisibilă.

Făcut în limba franceză apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2015.

Abel Campos

Helen Keller

Grefier adjunct

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă