CASE OF NIȚULESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)
CASE OF NIȚULESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1964 și locuiește în Moreni. La 17 iulie 2000, R.C.A. a fost angajat ca inspector de către Consiliul Municipal Moreni pe recomandarea reclamantului și a altor persoane, G.A. Ea a avut un contract pentru o perioadă limitată de timp, și anume trei luni, care a fost prelungit pentru încă trei luni. Pentru a obține un contract permanent, ea a participat la un concurs organizat de Consiliul Municipal în februarie 2001. A reușit, fiind singura candidată. După câteva luni, atmosfera de la locul de muncă a devenit tensă. R.C.A. a fost în curs de probă în noul său post și, prin urmare, a fost monitorizat și ținut sub strânsă control. Potrivit declarațiilor R.C.A., ea a fost persecută de superiorii ei și chiar hartuită sexual de primar. Prin urmare, ea solicită protecția reclamantului, la care se presupune că a dat 1000 de mărci germane (DEM). Potrivit declarației reclamantului, banii au fost acordati ca împrumut, fără o dată prealabilă a rambursării în vara anului 2001. De asemenea, reclamantul a afirmat că un alt coleg, C.M., a împrumutat bani de la R.C.A., iar practicile de împrumutare a banilor erau comune în locul de muncă. Declarațiile reclamantului au fost confirmate de colegul ei, care a fost auzit ca martor în fața instanței. La 24 ianuarie 2002 R.C.A. a denunțat reclamantul la poliție pentru influență peddling. Ea a susținut că reclamantul i-a cerut 1000 DEM pentru a convinge primarul să-i dea o poziție permanentă în cadrul Consiliului Municipal. 10. La 29 ianuarie 2002 R.C.A. a obținut autorizarea biroului procurorului atașat de Curtea de Apel Ploiești pentru a înregistra conversații între ea și reclamanta. După aceea, toate discuțiile care au avut loc între reclamant și ei înșiși între 29 ianuarie și 2 februarie 2002 au fost înregistrate. Înregistrarea a fost efectuată folosind două dispozitive de înregistrare, unul aparținând R.C.A. și celălalt către un ofițer de poliție. 11. În urma unei cereri de către R.C.A. pentru returnarea banilor, reclamantul și R.C.A. s-au întâlnit la 2 februarie 2002 într-o prăjitură aproape de casa reclamantului. Reclamantul a declarat că ea a fost însoțită de un coleg, D.C. Potrivit versiunii R.C.A., reclamantul era singur, în timp ce ea însăși a fost însoțită de soțul și fratele ei, care a așteptat în afara magazinului de torturi. Reclamantul a predat R.C.A. 400 de dolari americani (USD) (echivalentul de 1000 DEM). 12. La 4 aprilie 2002, a fost inițiată o anchetă penală împotriva reclamantului cu privire la acuzația de influență a trăsăturii. 13. La 12 iunie 2002 R.C.A. a fost invitat la biroul procurorului atașat de Curtea județului Dâmbovița pentru a clarifica înregistrările. După o discuție despre transcripcionele conversațiilor, ea a spus că are durere de cap și a plecat, promițând să se întoarcă în aceeași zi. Cu toate acestea, nu s-a întors niciodată să continue discuția cu procurorul. Acest lucru a fost menționat în dosarul ședinței redactate de procuror. 14. La 24 septembrie 2002, Divizia Ploiești a Direcției Naționale de Anticorrupție a hotărât să întrerupă ancheta împotriva reclamantului din cauza lipsei actului reus al infracțiunii. 15. La 9 decembrie 2002, procurorul șef a decis să redeschidă ancheta penală împotriva reclamantului. El a remarcat că ancheta a fost incompletă și că există mai multe aspecte care trebuie clarificate în legătură cu acuzațiile împotriva reclamantului. El a ordonat, de asemenea, o anchetă preliminară împotriva primarului Moreni. 16. La 27 martie 2003 R.C.A. A întrebat procurorul șef cu privire la progresul anchetei. Ea a exprimat îngrijorare cu privire la integritatea transcripcionelor înregistrărilor, deoarece ea a remarcat că părțile conversațiilor au fost șterse. 17. Dosarul a fost prezentat reclamantului la 5 iunie 2003. minutul de certificare a conversațiilor înregistrate a fost redactat după, la 13 iunie 2003. 18. Prin un proiect de lege de inculpare din 20 iunie 2003, biroul procurorului a angajat reclamantul pentru judecată cu o acuzație de influență care a încălcat art. 257 § 1 din Codul Penal din România și articolele 1 a) și 6 din Legea nr. 78/2000. Prin aceeași decizie procurorul a decis să nu deschidă o anchetă penală împotriva primarului, fără a da motive. 19. Mai multe audieri au fost desfășurate în fața Tribunalului județului Dâmbovița. 20. Potrivit unei declarații de martor formulate de primarul Moreni în fața instanței județului la 4 noiembrie 2003, R.C.A. era cunoscută ca o persoană care și-a înregistrat conversațiile private la locul de muncă, despre care mulți colegi s-au plâns. Un aspect similar a fost dezvăluit de un alt martor, G.A. Ea a declarat că R.C.A. și-a schimbat comportamentul la locul de muncă după ce a obținut un contract permanent. Ca G.A. a fost persoana care a recomandat R.C.A. pentru slujbă, alți angajați i-au informat că R.C.A. i-a părăsit biroul în timpul orelor de muncă. G.A. a încercat să-l sfătuiască pe R.C.A. pentru a schimba comportamentul ei; ea a remarcat că aceasta din urmă a fost înregistrarea conversației lor. 21. La 16 decembrie 2003, instanța a acordat o cerere a reclamantului de un raport tehnic privind conținutul înregistrărilor. La 4 ianuarie 2004, avocatul reclamantului a cerut să vadă autorizația de înregistrare a conversațiilor și minutul redactat al ocaziei în care R.C.A. Am predat înregistrările. De asemenea, ea a depus o cerere scrisă pentru o evaluare expertă a autenticității și integrității înregistrărilor. 22. La 4 februarie 2004, Institutul Național pentru Avizele Forensice de Expert, care se ocupă de pregătirea raportului, a solicitat instanței să-i trimită toate echipamentele tehnice folosite pentru înregistrarea casetelor audio. 23. La 30 martie 2003 R.C.A. a prezentat note scrise prin care ea a informat instanța că, la 12 iunie 2002, a refuzat să confirme că transcriptionele conversațiilor înregistrate prezentate de procuror corespundeau înregistrărilor efectuate de ea (a se vedea punctul 17 de mai sus). 24. La 11 mai 2004, instanța a impus o amendă R.C.A. întrucât ea a refuzat să furnizeze instanței casete și echipamentele originale utilizate pentru înregistrarea reclamantului. 25. Ca R.C.A. a refuzat să participe la audieri sau să depună casete originale, două ordine pentru ca ea să fie adusă înaintea instanței au fost eliberate de instanța județului. 26. Prin o hotărâre dictată la 2 iulie 2004, Curtea județului Dâmbovița a achitat reclamantul din cauza faptului că elementele necesare pentru infracțiune nu au fost prezente. 27. Curtea județului a susținut că versiunea evenimentelor R.C.A. a fost susținută numai de mărturia soțului și fratelui ei și de conversațiile înregistrate, ale căror autenticitate și integritate nu au putut fi stabilite de un expert, în principal din cauza R.C.A. au refuzat să furnizeze expertului echipamentele tehnice utilizate pentru înregistrare. În plus, declarațiile R.C.A. conțin multe contradicții. În acest sens, tribunalul județului a declarat: „... cu toate că R.C.A. a declarat că banii au fost acordati reclamantului înaintea concurenței care urma să aibă loc la 6 februarie 2001, în timpul procedurii dinaintea instanței, ea a declarat că a fost dat mai târziu, după concurență, apoi și-a schimbat declarația anterioară numai atunci când a fost solicitată de procurorul care a participat la audiere în legătură cu logica unei astfel de acțiuni ... În concluzie, declarațiile menționate mai sus nu sunt confirmate de faptele sau circumstanțele rezultate din toate dovezile determinate în acest caz și nu pot fi confirmate prin înregistrarea audio a conversațiilor, deoarece acestea nu au fost executate în conformitate cu dispozițiile art. 911 sau cu Codul de Procedură Penală (în vigoare până la 1 ianuarie 2004, în conformitate cu Legea 281/2003) ... Spre deosebire de dispozițiile legale menționate mai sus, în dosar există trei minute, toate din 13 iunie 2003, care menționează doar că discuțiile dintre R.C.A. și acuzatul a fost autorizat în temeiul nr.502 la 29 ianuarie 2002 (deși transcriptionele din paginile 75-78 din dosar indică o dată anterioară, și anume 22 ianuarie 2002), și după ce casetele au fost auzite, s-a confirmat că conținutul lor a fost menționat în tranșele. În plus, în conformitate cu scrisoarea din 8 aprilie 2004 de la Departamentul de Poliție Dâmbovița și declarațiile R.C.A. și martorul B.M., înregistrarea conversațiilor a fost făcută de dispozitive aparținând R.C.A., care a prezentat înregistrări la organismul de anchetă penală făcute înainte de a face acuzațiile ei, și astfel înainte de a obține autorizarea de la procuror. În ciuda faptului că un raport legist intenționat să stabilească conținutul casetelor audio a fost comandat la cererea inculpatului ... nu s-a putut adăuga în fața instanței în absența echipamentelor tehnice (microfon și înregistrator de bandă) utilizate pentru înregistrarea caselor. Departamentul de Poliție Dâmbovița a declarat în scrisoarea menționată anterior că dispozitivul de înregistrare al ofițerului de poliție a fost pierdut, iar celălalt a fost în posesia R.C.A., care a refuzat să-l predea.” 28. Oficiul procurorului a apelat împotriva hotărârii dictate de Curtea județului Dâmbovița. Acesta a susținut că vina reclamantului a fost demonstrată prin declarațiile acuzatorului, R.C.A., și confirmată prin înregistrările audio ale conversațiilor dintre R.C.A. și reclamantul. 29. La 14 octombrie 2004, Curtea de Apel din Ploiești a ordonat un raport tehnic de experți privind autenticitatea sau altfel a înregistrărilor de bandă. La ședința din 7 martie 2005, instanța a revocat acest ordin din cauza că „R.C.A. nu mai are originalele casete audio”. 30. La 15 martie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul din cauza faptului că reclamantul nu a putut fi condamnat pe baza înregistrărilor obținute în încălcarea dispozițiilor juridice aplicabile. Acesta a remarcat faptul că procurorul nu a observat dispozițiile legale referitoare la atestarea autenticității înregistrărilor și a considerat că nu au fost respectate procedurile corecte de contact telefonic. În ceea ce privește declarațiile R.C.A. Curtea de Apel a ajuns la aceeași concluzie cu instanța de primă instanță. Aceasta a susținut că majoritatea declarațiilor ei au fost contradictorii și au fost confirmate numai de soțul și fratele ei. Cu toate acestea, declarația reclamantului că a primit banii de la R.C.A. ca împrumut a fost confirmat de declarațiile altor patru colegi. Doi dintre ei au declarat că au auzit R.C.A. amenințarea reclamantului că va susține că banii acordati ca împrumut sunt, de fapt, o mită. 31. Avocatul privind punctele de drept prezentate de procuror a fost permis de Curtea Înaltă de Casare și Justiție la 14 octombrie 2005. Această instanță a anulat hotărârile primelor două instanțe interne și a condamnat reclamantul de influență peddling, condamnând-o la doi ani de închisoare, suspendat, cu garanție. Fără a auzi dovezi direct de la solicitant, R.C.A. sau orice martor, instanța a ajuns la concluzia că declarațiile R.C.A. nu au fost contradictorii și că, de fapt, declarațiile reclamantei au fost confirmate numai de mărturia unui martor, C.M., coleg al reclamantului și unul dintre persoanele care au persecut și R.C.A. 32. Acesta a bazat în principal decizia sa pe declarațiile R.C.A., mărturia soțului și fratele R.C.A. și casetele audio care conțin conversațiile dintre R.C.A. și reclamantul.