A AND B v. CROATIA

Comunicat la 23 septembrie 2015 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 7144/15 A și B împotriva Croației depusă la 3 februarie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, A și B, sunt resortisanți croați. Președintele Secției și-a acordat cererea de identitate a acestora să nu fie divulgată publicului (art. 47 § 4) și pentru confidențialitatea dosarului (art. 33 § 1 din Regulamentul Curții). Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dna Bojić, un avocat care practică în Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Potrivit primului reclamant, A, la o dată neespecificată în iunie 2014 fiica ei B, al doilea reclamant, apoi de cinci ani, se juca cu genitalurile ei în fața ei și i-a spus că se jucase așa cu tatăl ei, C, în fiecare seară înainte de a merge la culcare. La 11 iunie 2014 A numit „Telefonul Brave”, o linie de ajutor pentru copii. Pe sfaturile lor, în ziua următoare a numit Policlinia pentru Protecția Copii în X (denumită în continuare „Polyclinica”), în care a fost programată o programare pentru 20 iunie 2014. La 14 iunie 2014 când B a fost cu mătușa ei mamă, ea i-a cerut să „atingă [și] acolo jos” și a spus mătușa „tată a fost joacă cu [ea] pentru a atinge [ea] pe genitale cu mâinile sale, ceea ce [ea] a spus [i] bunici paterni și [ea] bunic a strigat la [su] tată. B, de asemenea, a spus mătușa ei că C a fost cântat cântec pentru ea. Versetele cânturilor aveau conținut erotic. La 16 iunie 2014 A a participat la secția de poliție Y pentru a raporta că C abuzând sexual copilul lor, B, de cinci ani. A a fost intervievat de un ofițer de poliție. Potrivit raportului, A a declarat că aproximativ doi ani și jumătate înainte și-a găsit fiica dezbrăcată de la talie la genunchi într-un pat cu partenerul ei, C, care dormea. Fața C a fost aproape de genitalurile copilului. Un l-a trezit și l-a întrebat de ce B era gol. C a răspuns că probabil și-a luat hainele în timp ce dormea. Întrucât nu au existat alte semne suspecte în comportamentul lui B sau C atunci, A nu a luat nici o acțiune. Totuși, în primăvara anului 2014, când A, B și sora lui A au fost în public, B a luat brusc o femeie pe care nu o cunoștea de genitalurile ei. Pe atunci C avea grijă de B cea mai mare parte a timpului. De asemenea, pe 14 iunie 2014 A a lăsat B cu cealaltă soră. Când s-a întors după aproximativ o oră, sora ei i-a spus că B a spus că C a fost „atingând [ea] acolo jos”, și că ea a auzit B cântând câteva cântece despre „un buniș intrând într-o gaură”. B a spus că i-a spus bunicilor ei paternali toate acestea, și că bunicul ei a „s-a pus la bătaie să nu mai facă astfel de lucruri”. În aceeași zi poliția a intervievat D și E, frații A. D a confirmat acuzațiile A, și a declarat că a înregistrat unele dintre comportamentul și declarațiile B pe telefonul mobil. E a declarat că într-o zi la sfârșitul lunii iunie 2014 B a început să se comporte agresiv față de el, a vrut să-l sărute pe gură și a încercat să-și atingă genitalele. El a spus D despre asta. În aceeași zi, tatăl lui C a raportat la Centrul de Protecție Y că A a fost „emoțional și fizic abuzul B”. La 17 iunie 2014, poliția a intervievat un pediatru care a tratat B. Ea a spus că în 16 iunie 2014 A s-a apropiat de ea foarte supărată și a vrut să discute despre posibilul abuz sexual asupra B de către tatăl ei, C. Medicul a spus că C a avut grijă de B majoritatea timpului, și că atunci când are nevoie de asistență medicală, el a fost cel care a adus-o să o vadă. Medicul a descris B ca fiind un copil comunicativ, strălucitor și inteligent și a spus că ea nu a observat nici un semn de abuz. În aceeași zi poliția a intervievat doi profesori din grădinița B au fost la care au participat. Amândoi au descris-o ca fiind un copil normal, comunicativ. Nici unul dintre ei nu a observat nici un semn de abuz. În aceeași zi, prima reclamantă a raportat, de asemenea, presupusul abuz sexual de B de către C la Centrul Y de Protecție Socială. Un raport a fost elaborat și în aceeași zi transmis poliției Y. La 2 iulie B a fost văzut de un ginecologist. Nu au fost observate semne de penetrare sexuală sau un prejudiciu. La 4 iulie 2014, o echipă multidisciplinară din Polyclinic a emis un raport pe B, care nu menționează datele pe care le-a văzut nici unul dintre specialiști. Potrivit primului reclamant, în fiecare ocazie B a fost examinată sau observată de echipa multidisciplinară, atât ea, cât și C au fost prezente. Partea relevantă a raportului spune: „În timpul examinării, fata nu a arătat semne clare de a fi abuzată sexual. Fata nu a descris situații contextuale caracteristice și răspunsul ei afectiv nu corespundea la conținutul exprimat verbal. Există elemente care indică presiune de către mama și posibilitatea de a induce nu poate fi exclusă, ceea ce prezintă un risc de abuz emoțional. Evaluarea posibilului comportament necorespunzător al tatălui este agravată de climatul familial al luptelor, relația dintre părinții, informațiile heteroamnești obținute, diferitele informații furnizate de părinți, precum și mama fiind copleșită de propria ei experiență și neîncredere față de tatăl fetei. ... Se recomandă ca fata să beneficieze de supraveghere susținută asupra dezvoltării sale suplimentare. [Se recomandă, de asemenea] ca părinții să participe la consiliere și ca asistența să fie furnizată familiei prin supraveghere asupra îngrijirii părinților pentru a asigura că fata crește într-un mediu sigur și stabil.” La 11 august 2014, poliția Y a interogat-o pe C. El a refuzat orice abuz sexual asupra B și a susținut că A a fost pedepsirea fizică a ei, despre care a depus o plângere penală. La 13 august 2014, Curtea Municipală Y a emis o măsură preliminară care permite A să „exercite toate drepturile parentale” peste B, datorită acuzațiilor de abuz sexual de către tatăl ei, C. La 20 august poliția Y a intervievat părinții, mătușa și cumnatul C. Părinții nu au fost martori nici un incident de abuz sexual B, dar ambele au descris incidentele de abuz fizic B. Mătușa și cumnatul C au auzit de la A despre presupusul abuz sexual B de către C, dar nu au fost martor nici un astfel de incident. La 22 august 2014, poliția Y a confiscat un bățâi USB de la C. La 25 august 2014, mama lui A s-a adresat poliției Y și a exprimat îngrijorarile sale cu privire la o întâlnire între B și C, ordonată de Centrul Y de Protecție Socială pentru 28 august 2014. Ea a declarat că, la menționarea întâlnirii cu C, B s-a aruncat la sol și a început să plângă și să fie agresiv față de jucăriile, animalele și rudele sale. Ea a raportat, de asemenea, comportamentul B extrem de sexual. La 27 august 2014, Centrul Y Welfare a aplicat o măsură de „superviziune cu privire la îngrijirea părintelui” în ceea ce privește atât A cât și C. La 5 septembrie, Centrul Y Welfare și-a trimis raportul cu privire la reclamanții și C la Curtea Municipală de Y. Acesta a sugerat ca, deocamdată, îngrijirea B să fie acordată A. La 19 septembrie 2014, Curtea Municipală Y a dat custodia B mamei copilului A și a ordonat ca contactul dintre C și B să aibă loc între orele 16:00 și 18:00 în fiecare marți. La 6 octombrie 2014, poliția Y a intervievat babysitter-ul B, care a descris incidentele de comportament sexual de către B. Pe 10 noiembrie 2014 B a fost văzut de un psihiatru, Z.K. Partea relevantă a raportului ei, elaborată în aceeași zi, spune: „În desenul familiei sale, tatăl este descris ca fiind rău și făcând lucruri pe care nu ar trebui să le facă. Ea spune că tatăl și-a luat hainele și a prins-o în urmă și genitale în trei ocazii, că i-a spus să nu o facă, dar el a răspuns întotdeauna că nu-i pasă. Ea spune, de asemenea, că tata o să o sărute pe gură, dar a încetat să o facă. Ea spune că nu a avut experiențe similare cu altcineva. Mama spune că fata se comportă într-o manieră extrem de sexuală, încearcă să-i sărute pe alți oameni pe gură (lei nanni, mamă și unchiul). Mama spune că fata vrea să atingă alți oameni în spatele, își introduce degetele în lenjerie și apoi în gura altor oameni și că ea și-a introdus degetul în rectul pisicii ei. Fata refuză să-și amintească de toate astea. ... În timpul examinării, fata a încercat să facă un contact nepotrivit cu doctorul care scrie raportul. Ea a încetat să se joace cu jucării și s-a apropiat de el din spate, a încercat să-și țină mâna superioară și să se aplece capul împotriva acestuia. Acest comportament este considerat nepotrivit în situația reală. ...” La 17 noiembrie 2014 avocatul A a cerut Procurorului de Stat Z să comite un raport de experți criminaliști pe B. La 1 decembrie 2014 B a fost văzut de un psiholog, Z.G., din policlina A.B.R.. Concluziile raportului ei, elaborat în aceeași zi, citește: „1. Copilul exprimă lipsa de distanță și de apropiere erotică cu persoanele pe care nu le cunoaște. Pe baza joacării și desenelor ei și a informațiilor furnizate de ambii părinți, s-ar putea concluziona că copilul exprimă un interes prematur pentru sexualitate care se repetă în mod constant, astfel încât nu poate fi văzut ca un comportament adecvat pentru vârsta copilului, dar ca un comportament care indică [existanța] traumatisme. Este clar că copilul este neglijat emoțional și social din cauza conflictului sever dintre părinți pe o perioadă mai lungă, neglijarea este atât de severă încât ambii părinți sunt responsabili de ea. Este dificil de spus în ce măsură și în ce mod o astfel de abordare a părintelui a contribuit la comportamentul observat al copilului, adică interesul ei prematur și intens în sexualitate și comportamentul ei sexual. 3. Prin urmare, consider că copilul, în afară de a fi neglijat pe plan educațional și emoțional, a fost expus și la conținutul nepotrivit și/sau la comportamentul unui adult cu connotații sexuale. 4. La momentul examinării, copilul nu a fost testabil, astfel încât tehnicile proiective care ar putea explica mai bine influența părinților asupra comportamentului observat nu ar fi putut fi aplicate. 5. Înainte de a decide care părinte este mai bine plasat pentru a avea custodia copilului, trebuie efectuată o evaluare a capacității lor. 6. Copilul ar trebui cu siguranță [recepție] tratament intensiv, astfel încât să diminue sau să îndepărteze obstacolele din sfera emoțională și socială.” La 31 decembrie 2014, biroul procurorului de stat Z a informat A și avocatul ei că cazul a fost închis. Partea relevantă a scrisorii trimise le citește: „... după o evaluare atentă a documentației ..., chiar dacă s-a concluzionat cu certitudine că copilul B prezintă un comportament erotic necorespunzător pentru vârsta ei, nu s-au stabilit fapte și circumstanțe care ar indica în mod clar că cauza acestui comportament este abuzul sexual asupra copilului B de către suspectul C. Întrucât, în acest caz, nu s-a stabilit o îndoială rezonabilă că C a abuzat sexual copilul B sau că comportamentul său a constituit orice alt act penal care să poată fi urmărit de stat, nu există, prin urmare, nicio bază pentru ca Procurorul de Stat să proceseze [cazul] mai departe.” La 30 ianuarie 2015, Procurorul de Stat Z a emis o decizie oficială de a nu fi urmărit. Decizia descrie în detaliu toate dovezile colectate și partea sa de încheiere, în măsura în care este relevantă, citi: „Pe baza acuzațiilor conținute în plângerea penală, documentația obținută în timpul anchetei și [care] depusă de reclamant ... a fost stabilit că nu au existat nici semne de răni vechi sau proaspete asupra corpului și genitale copilului B ... că copilul B prezintă un interes prematur pentru sexualitate și comportament erotic nepotrivit pentru vârsta ei, și că ambii părinți ar trebui să primească tratamentul psihoterapeutic adecvat. Faptul că copilul B prezintă un interes prematur pentru sexualitate și comportament erotic nepotrivit pentru vârsta ei a fost stabilit în interviuri cu reclamantul A, [bunicii materne a copilului, frații A] D și E, și prin opiniile oferite de experți din diferite instituții ... Cu toate acestea, chiar dacă raportul A.B.R. Policlinic ... arată că copilul a fost expus la conținutul necorespunzător și/sau la comportamentul unui adult cu connotații sexuale, faptul este că nici una dintre cele patru instituții care au tratat anterior copilul, inclusiv policlinul A.B.R., a stabilit că cauza acestui comportament erotic ... este abuz sexual de către tatăl ei C. Raportul echipei multidisciplinare ... indică că nu există semne clare de abuz sexual. Pe de altă parte, elementele care arătau presiune de către mama au fost prezente. Acest lucru nu a putut exclude posibilitatea de a inducerea fetei ... care reprezintă abuzul emoțional. În plus, elementele de presiune de către mama pe copil au fost observate de alte experți ... S-a stabilit că comportamentul mamei, care este bine informat despre modul în care copiii abuzați sexual sunt tratați și monitorizați, a condus copilul la declarații care erau adesea contradictorii sau false, motiv pentru care nu mai este posibil să obțină o declarație veritabilă de la copil.” Decizia concluzionează apoi că, ținând cont de toate faptele și circumstanțele, nu a fost posibil să concluzioneze că C a comis orice infracțiune penală responsabilă de acuzații asistate de stat. Reclamanții au primit, de asemenea, instrucțiuni cu privire la posibilitatea de a depune în termen de opt zile o cerere de anchetă la judecătorul de investigare al instanței de judecată competente. Reclamanții au respectat instrucțiunile la 26 februarie 2015 și au depus o cerere unui judecător de anchetă al Tribunalului județului Z, care urmărește să fie deschisă o anchetă în legătură cu acuzațiile de abuz sexual al celui de-al doilea reclamant de către tatăl ei. De asemenea, au depus o plângere constituțională împotriva hotărârii procurorului de stat Z din 30 ianuarie 2015. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 3, 8 și 13 din Convenție că autoritățile naționale nu au răspuns în mod corespunzător la acuzațiile de abuz sexual al celui de-al doilea reclamant de către tatăl ei și că nu au niciun remediu eficace în acest sens. Având în vedere obligațiile procedurale ale statului în temeiul articolelor 3 și 8 din convenție, a fost modul în care mecanismele de drept penal au fost aplicate în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea acestor două articole ale convenției? Mecanismele prevăzute de legea croată privind protecția copiilor împotriva abuzului sexual sunt efective în sensul articolelor 3 și 8 din Convenție, luate singure și coroborate cu art. 13? Autoritățile de stat au respectat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție în ceea ce privește constatările experților în cauză că cel de-al doilea reclamant a fost neglijat în mod grav și a avut probleme de comportament grave? În special, consilierea relevantă, astfel cum a fost recomandată de echipa de experți în raportul lor din 4 iulie 2014, a fost furnizat copilului și părinților? Dacă este cazul, guvernul este invitat să prezinte toate dovezile relevante privind experții implicați în acest consiliere, frecvența și conținutul acestuia, precum și rapoarte privind progresele sale.

Communicated on 23 September 2015

SECOND SECTION

Application no. 7144/15

A and B against Croatia

lodged on 3 February 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicants, A and B, are Croatian nationals. The President of the Section granted their request for their identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4) and for confidentiality of the case file (Rule 33 § 1 of the Rules of Court). The applicants are represented before the Court by Ms

I.

Bojić, a lawyer practising in Zagreb.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

According to the first applicant, A, on an unspecified date in June 2014 her daughter B, the second applicant, then five years old, was playing with her genitals in front of her and told her that she had been playing like that with her father, C, every evening before going to bed.

On 11 June 2014 A called “the Brave Telephone”, a children’s helpline. On their advice, the following day she called the Polyclinic for the Protection of Children in X (hereinafter “the Polyclinic”), where an appointment was scheduled for 20 June 2014.

On 14 June 2014 when B was with her maternal aunt, she asked her to “touch [herself] down there” and told the aunt “daddy has been playing with [her] so as to touch [her] on the genitals with his hands, which [she] told [her] paternal grandparents and [her] grandfather shouted at [her] father”. B also told her aunt that C had been singing songs to her. The lyrics of the songs had erotic content.

On 16 June 2014 A attended the Y Police Station to report that C had been sexually abusing their child, B, aged five. A was interviewed by a police officer. According to the report, A said that about two and half years previously she had found her daughter naked from the waist to the knees in a bed with her partner, C, who was asleep. C’s face had been close to the child’s genitals. A had woken him up and asked him why B was naked. C had replied that she had probably taken her clothes off while he had been asleep. Since there had been no other suspicious signs in B or C’s behaviour at the time, A had not taken any action. However, in the spring of 2014, when A, B, and A’s sister had been out in public, B had suddenly grabbed a woman she did not know by her genitals. Around then C had been taking care of B most of the time. Also, on 14 June 2014 A had left B with her other sister. When she had returned after about an hour, her sister had told her that B had said that C had been “touching [her] down there”, and that she had heard B singing some songs about “a bunny entering a hole”. B had said that she had told her paternal grandparents all this, and that her grandfather had “yelled at daddy not to do things like that any more”.

On the same day the police interviewed D and E, A’s siblings. D confirmed A’s allegations, and said that she had recorded some of B’s behaviour and statements on her mobile telephone.

E said that one day at the end of June 2014 B had started to behave aggressively towards him, had wanted to kiss him on the mouth and had tried to touch his genitals. He had told D about it.

On the same day, C’s father reported to the Y Welfare Centre that A had been “emotionally and physically abusing B”.

On 17 June 2014 the police interviewed a paediatrician who had treated B. She said that on 16 June 2014 A had approached her very upset and had wanted to discuss the possible sexual abuse of B by her father, C. The doctor said that C had been taking care of B most of the time, and that when she needed medical assistance, he had been the one who had brought her to see her. The doctor described B as a communicative, bright and intelligent child and said that she had not noticed any signs of any kind of abuse.

On the same day the police interviewed two teachers in the kindergarten B had been attending. They both described her as a normal, communicative child. Neither of them had noticed any signs of abuse.

On the same day the first applicant also reported the alleged sexual abuse of B by C to the Y Social Welfare Centre. A report was drawn up and on the same day forwarded to the Y Police.

On 2 July B was seen by a gynaecologist. No signs of sexual penetration or an injury were observed.

On 4 July 2014 a multidisciplinary team from the Polyclinic issued a report on B, which does not state the dates she was seen by any of the specialists. According to the first applicant, on each occasion B was examined or observed by the multidisciplinary team, both she and C were present. The relevant part of the report reads:

“During the examination, the girl did not show clear signs of being sexually abused. The girl did not describe contextually characteristic situations and her affective response did not correspond to the verbally expressed content. There are elements which indicate pressure by the mother and the possibility of inducement cannot be excluded, which presents a risk of emotional abuse.

The assessment of the father’s possible inappropriate behaviour is aggravated by the family climate of fighting, the relationship between the parents, the heteroamnestic information obtained, the different information given by the parents, as well as the mother being overwhelmed by her own experience and mistrust towards the girl’s father.

...

It is recommended that the girl receives supportive supervision over her further development. [It is also recommended] that the parents take part in counselling and that assistance be provided to the family through supervision over parental care to ensure the girl grows up in a safe and stable environment.”

On 11 August 2014 the Y police interviewed C. He denied any sexual abuse of B and alleged that A had been physically punishing her, about which he had lodged a criminal complaint.

On 13 August 2014 the Y Municipal Court issued a preliminary measure allowing A to “exercise all parental rights” over B, owing to the allegations of sexual abuse by her father, C.

On 20 August the Y police interviewed C’s parents, aunt and brother-in-law. The parents had not witnessed any incidents of C sexually abusing B, but both described incidents of A physically abusing B. The aunt and brother-in-law had heard from A about the alleged sexual abuse of B by C, but had not witnessed any incidents of that kind.

On 22 August 2014 the Y police confiscated a USB stick from C.

On 25 August 2014 A’s mother approached the Y police and expressed her concerns about a meeting between B and C, ordered by the Y Social Welfare Centre for 28 August 2014. She said that at the mention of the meeting with C, B had thrown herself to the ground and started crying and being aggressive towards her toys, pets and relatives. She also reported B’s overtly sexual behaviour.

On 27 August 2014 the Y Welfare Centre applied a “supervision over parental care” measure in respect of both A and C.

On 5 September the Y Welfare Centre sent its report on the applicants and C to the Y Municipal Court. It suggested that for the time being care of B be granted to A.

On 19 September 2014 the Y Municipal Court gave custody of B to the child’s mother A and ordered that contact between C and B take place between 4 and 6 p.m. every Tuesday.

On 6 October 2014 the Y police interviewed B’s babysitter, who described incidents of sexual behaviour by B.

On 10 November 2014 B was seen by a psychiatrist, Z.K. The relevant part of her report, drawn up on the same day, reads:

“... In the drawing of her family, the father is described as mean and doing things that he should not. She says that the father took her clothes off and pinched her behind and genitals on three occasions, that she told him not to do it, but he had always replied that he did not care. She also says that daddy used to kiss her on the mouth but has stopped doing it. She says that she has not had similar experiences with anyone else. The mother says that the girl behaves in an overtly sexual manner, tries to kiss other people on the mouth (her nannies, mother and uncle). The mother says that the girl wants to touch other people on the behind, inserts her fingers in her underwear and then into other people’s mouths and that she had inserted her finger into her cat’s rectum. The girl denies remembering any of this.

...

During examination the girl attempted to make inappropriate contact with the doctor writing the report. She stopped playing with toys and approached him from behind, tried to hold his upper arm and leant her head against it. This behaviour is regarded as inappropriate in the actual situation.

...”

On 17 November 2014 A’s lawyer asked the Z State Attorney’s Office to commission a forensic expert report on B.

On 1 December 2014 B was seen by a psychologist, Z.G., of the A.B.R. Polyclinic. The conclusions of her report, drawn up on the same day, read:

“1. The child expresses a lack of distance and erotic closeness with people she does not know. On the basis of her playing and drawings and the information given by both parents, it could be concluded that the child expresses a premature interest in sexuality which is repeated constantly, so it cannot be seen as behaviour appropriate for [the child’s] age, but as behaviour which indicates [the existence of] trauma.

On 31 December 2014 the Z State Attorney’s Office informed A and her lawyer that the case was closed. The relevant part of the letter sent to them reads:

“... after careful assessment of the ... documentation ..., even though it has been concluded with certainty that child B shows erotic behaviour inappropriate for her age, no facts and circumstances have been established which would clearly indicate that the cause of this behaviour is the sexual abuse of child B by the suspect C.

Since in this case reasonable doubt has not been established that C has sexually abused child B, or that his behaviour amounted to any other criminal act liable to State-assisted prosecution, there is therefore no basis for the State Attorney’s Office to process [the case] further.”

On 30 January 2015 the Z State Attorney’s Office issued a formal decision not to prosecute. The decision describes in detail all the evidence gathered and its concluding part, in so far as relevant, reads:

“On the basis of the allegations contained in the criminal complaint, the documentation obtained during the enquiry and [that] submitted by the complainant ... it has been established that there were no signs of either old or fresh injuries on child B’s body and genitals ... that child B shows a premature interest in sexuality and erotic behaviour inappropriate for her age, and that both parents should receive the appropriate psychotherapeutic treatment. The fact that child B shows a premature interest in sexuality and erotic behaviour inappropriate for her age has been established in interviews with complainant A, [the child’s maternal grandmother, A’s siblings] D and E, and by the opinions given by experts of various institutions ... However, even though the A.B.R. Polyclinic’s report ... shows that the child was exposed to inappropriate content and/or conduct by an adult with sexual connotations, the fact is that none of the four institutions which had previously treated the child, including the A.B.R. Polyclinic, has established that the cause of this erotic behaviour ... is sexual abuse by her father C. The report by the Polyclinic’s multidisciplinary team ... indicates that there are no clear signs of sexual abuse. On the other hand, elements showing pressure by the mother were present. This could not exclude the possibility of the girl’s inducement ... which represents emotional abuse. Furthermore, elements of pressure by the mother on the child were observed by other experts ... It has been established that the conduct of the mother, who is well informed about the manner in which sexually abused children are treated and monitored, led the child to give statements which were often contradictory or untrue, which is why it is no longer possible to obtain a truthful statement from the child.”

The decision then concludes that, taking into account all the facts and circumstances, it was not possible to conclude that C had committed any criminal offence liable to State-assisted prosecution.

The applicants were also instructed of the possibility to lodge within eight days a request for an investigation with a competent county court’s investigation judge.

The applicants complied with the instruction on 26 February 2015 and submitted a request to an investigation judge of the Z County Court seeking to have an investigation opened in connection with the allegations of sexual abuse of the second applicant by her father.

They also lodged a constitutional complaint against the decision of the Z State Attorney’s Office of 30 January 2015. It was declared inadmissible by the Constitutional Court on 28 April 2015 on the ground that the impugned decision did not amount to an act by which “a competent court has decided on the merits about a right or an obligation of the applicants or a criminal charge against them”.

COMPLAINTS

The applicants complain under Articles 3, 8 and 13 of the Convention that the national authorities have not properly responded to the allegations of sexual abuse of the second applicant by her father, and that they have no effective remedy in this regard.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the State’s procedural obligations under Articles 3 and 8 of the Convention, was the manner in which the criminal law mechanisms were applied in the present case by the domestic authorities in breach of these two Articles of the Convention?

2.

Are the mechanisms provided by Croatian law on child protection from sexual abuse effective for the purposes of Article 3 and 8 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 13?

3.

Have the State authorities complied with their positive obligations under Article 8 of the Convention in respect of the findings of the relevant experts that the second applicant had been seriously neglected and had serious behavioural problems? In particular, has the relevant counselling, as recommended by the team of experts in their report of 4 July 2014, been provided to the child and the parents? If so, the Government are invited to submit all relevant evidence concerning the experts involved in such counselling, its frequency and content as well as reports on its progress.