BOGUĆANIN v. SERBIA

Decizia nr. 76639/12 Begza BOGUδANIN împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 29 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Branko Lubarda, Mārtiδš Mits, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 noiembrie 2012, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Begza Bogućanin, a fost un național sârb, născut în 1955 și a trăit în Novi Pazar. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna R. Garibović, un avocat practicant la Novi Pazar. Reclamantul a murit în cursul procedurii în fața Curții. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea hotărârilor finale ale Curții Municipale Novi Pazar din 22 septembrie 2004 și 4 mai 2005 (modificată la 24 mai 2005) a acordat în favoarea ei, conform căreia o societate socială „Raška” Pamučna predionica DOO A fost ordonată să-i plătească anumite sume. Aceste hotărâri ale instanței rămân neexecute până în prezent. La 28 august 2013, cererea a fost comunicată guvernului. La 29 decembrie 2014, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a murit în cursul procedurii dinainte de Curte. În plus, reprezentantul a informat Curtea că văduva și fiica reclamantului, dl Sibo Bogućanin și dna Farisa Bogućanin, au fost declarate moștenitori și că au exprimat dorința de a continua cererea în locul ei. La 6 aprilie 2015 și 25 mai 2015, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora moștenitorii reclamantului au convenit să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi de către Guvern de a le plăti în comun 2.000 EUR (2 mii de euro), mai puțin orice sumă care ar fi putut fi deja plătită în acest sens la nivel intern, pentru a acoperi orice nerespectat prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în deciziile interne examinate în acest caz, mai puțin sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziilor respective, plus costurile procedurii interne de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cauzei pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. În primul rând, Curtea reiterează că, în cazurile în care un reclamant a murit în cursul procedurii, a luat în considerare anterior declarațiile moștenitorilor sau a membrilor familiei apropiate ale reclamantului care exprimă dorința de a continua procedura în fața acesteia (a se vedea, de exemplu, Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nos. 44574/98, 4513/98 și 48316/99, §§§ 189-192, 3 octombrie 2008; și Janowiec și alții c. Rusia [GC], nr. 55508/07 și 29520/09, § 98, CEDH 2013). În cazul instantaneu, Curtea este convinsă că atât dl Sibo Bogućanin, cât și doamna Farisa Bogućanin sunt rudele decedatului reclamant. Prin urmare, acceptă că pot continua cererea în locul reclamantului târziu. În plus, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată aplicarea din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 octombrie 2015. Marialena Tsirli Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 76639/12

Begza BOGUĆANIN

against Serbia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 29

September 2015 as a Committee composed of:

Valeriu Grițco,

President,

Branko Lubarda,

Mārtiņš Mits,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19 November 2012,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Begza Bogućanin, was a Serbian national, who was born in 1955 and lived in Novi Pazar. She was represented before the Court by Ms R. Garibović, a lawyer practising in Novi Pazar. The applicant died in the course of proceedings before the Court.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Rodić.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the respondent State’s failure to enforce the final court decisions of the Novi Pazar Municipal Court of 22 September 2004 and 4 May 2005 (as amended on 24

May 2005), rendered in her favour, according to which a socially-owned company

“Raška” Pamučna predionica DOO

was ordered to pay her certain sums. These court decisions remain unenforced to the present day.

On 28 August 2013 the application was communicated to the Government.

On 29 December 2014 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had died in the course of proceedings before the Court. In addition, the representative informed the Court that the applicant’s widower and daughter, Mr Sibo Bogućanin and Ms Farisa Bogućanin, had been declared as her heirs and that they had expressed the wish to further pursue the application in her stead.

On 6 April 2015 and 25 May 2015 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant’s heirs agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them jointly 2,000 EUR (two thousand euros), less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level, to cover any non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into local currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable. This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government would pay, from their own funds, the sums awarded in the domestic decisions under consideration in the present case, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decisions, plus the costs of the domestic enforcement proceedings. These payments will constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights.

THE LAW

To begin with, the Court reiterates that in cases where an applicant had died in the course of the proceedings, it had previously taken into account the statements of the applicant’s heirs or close family members expressing the wish to pursue the proceedings before it (see, for example,

Kovačić

and

Others v. Slovenia

[GC], nos. 44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189-192, 3 October 2008; and

Janowiec and Others v. Russia

[GC], nos. 55508/07 and 29520/09, § 98, ECHR 2013).

In the instant case the Court is satisfied that both Mr Sibo Bogućanin and Ms Farisa Bogućanin are the next of kin of the deceased applicant. Accordingly, it accepts that they may pursue the application in the late applicant’s stead.

Furthermore, the Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 22 October 2015.

Marialena Tsirli

Valeriu Grițco

Deputy Registrar

President