CtEDO 24.02.2015 Auto

CASE OF NUHOVIĆ AND KURTANOVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
24.02.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Enforcement proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NUHOVIĆ AND KURTANOVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A treia secțiune CAUZĂ DE NUHOVI ȘI KURTANOVI ÎN V. SERBIA (Cererea nr. 57252/13) JUDGMENT STRASBOURG 24 februarie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nuhović și Kurtanović c. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 3 februarie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 57252/13) împotriva Republicii Serbia depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți sârbi, dl Adem Nuhović, dna Enisa Kurtanović, dl Rafet Nuhović și dna Selma Nuhović („reclamanții”), la 5 iunie 2013. Reclamanții au fost reprezentați de dl E. Fetahović, avocat practicant la Novi Pazar. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. La 6 octombrie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. Guvernul a contestat examinarea cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernului, Curtea o respinge. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1947, 1981, 1982 și 1988 respectiv și trăiesc în Novi Pazar. Soția și mama reclamanților, dna Fatima Nuhović, a fost angajată de „Raška” Viskozna predionica DOO Novi Pazar (denumit în continuare „debitorul”), care era, la momentul respectiv, o companie cuprinsă în principal din capital social. La 13 iulie 2004, Curtea Municipală ( Opštinski sud ) din Novi Pazar a ordonat debitorului să plătească doamnei Fatima Nuhović un anumit sumă din cauza achizițiilor salariale și a contribuțiilor de asigurare socială, plus costurile procedurii civile. Până la 7 februarie 2006, această hotărâre a devenit atât finală, cât și executabilă. La 3 aprilie 2006, la cererea dnei Nuhović în acest sens, Curtea Municipală din Novi Pazar a ordonat executarea hotărârii din 13 iulie 2004 prin intermediul unui transfer bancar și a ordonat debitorului să plătească dnei Nuhović costurile de executare. La 25 decembrie 2011 dna Fatima Nuhović a murit. Acțiunea de moștenire a fost inițiată la scurt timp după aceea în fața Tribunalului de Primă Instanță Novi Pazar. Aceste proceduri sunt încă în așteptare. 10. La 25 octombrie 2013, Curtea Comercială (Trgovinski sud ) în Kraljevo a deschis proceduri de insolvență în ceea ce privește debitorul (St. 17/2013). La 5 ianuarie 2014, reclamanții și-au prezentat cererile de plată a sumei ordonate prin hotărârea din 13 iulie 2004. Procedura de insolvență este încă în așteptare. II. STATUL DE DIRECȚIE DOMESTIC RELEVANTĂ al debitorului 11. Legea internă privind statutul societăților sociale/de stat și procedura de insolvență este descrisă în cazul Marčić și alții c. Serbia c. , nr. 17556/05, § 29, 30 octombrie 2007; Kačapor și alții c. Serbia , nos. 2269/06 și alții , §§ 68-76, 15 ianuarie 2008; Adamović c. Serbia , nr. 41703/06 , §§ 17-21, 2 octombrie 2012; și Sokolov și alții c. Serbia (dec.), nr. 30859/10, § 20, 14 ianuarie 2014. Legea de heriție 1995 ( Zakon o nasle Secțiunea 9 a prezentei Legi prevede că văduva/mulțimea și descendenții directi aparțin primului ordin al moștenitorilor. 13. Secțiunea 39 din prezenta Lege prevede că văduva/mulțimea și descendenții directi sunt moștenitorii obligatori. 14. În conformitate cu art. 212 din această Lege, proprietatea unui decedat este transferată prin lege moștenitorilor săi în momentul morții. DREPTUL ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 15. Reclamanții se plângeau de neexecutarea hotărârii finale a instanței dictate în favoarea soției și mamei lor întârziete. Dispozițiile relevante ale articolelor 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea 16. Guvernul a susținut că cererea ar trebui declarată inadmisibilă pentru lipsa locus standi Hotărârea în cauză a fost adoptată în fața faledului Fatima Nuhović, iar reclamanții nu au fost încă recunoscuți explicit ca moștenitori ai ei de către instanța de moștenire. În opinia lor, a fost necesar să aștepte rezultatul procedurii de moștenire pentru a determina dacă există un testament scris, sau dacă există motive care exclude drepturile de moștenire ale anumitor moștenitori, sau dacă moștenitorii au acceptat moștenirea și cât de mult fiecare moștenitor a fost de moștenire. 17. Reclamanții nu sunt de acord. 18. Curtea a acceptat anterior faptul că rudele îndepărtate ale reclamanților difuși ar putea menține cereri cu plângeri cu privire la diferite aspecte ale articolului 6 din Convenție, cu condiția ca acestea să aibă un interes suficient în acest sens (a se vedea Raimondo c. Italia , 22 februarie 1994, Serie A nr. 281 Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003; Mihailov c. Bulgaria (dec.), nr. 52367/99, 9 septembrie 2004; Stojkovic „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” , nr. 14818/02, § 26, 8 noiembrie 2007; și Grosz c. Franța (dec.), nr. 14717/06, 16 iunie În cazurile în care reclamanta este o relație apropiată a unei victime directe și depune cererii Curții după moartea victimei directe, Curtea a recunoscut, de asemenea, statutul unei astfel de reclamante în cazul în care s-au îndeplinit următoarele criterii: transferabilitatea dreptului, interesul legitim și efectul direct asupra drepturilor patrimoniale (a se vedea Sanles Sanles c. Spania) (dec.), nr. 48335/99, ECHR 2000 XI; Marie-Louise Loyen și Bruneel c. Franța , nr. 55929/00 , §§ 28-29, 5 iulie 2005; și Ressegatti c. Elveția , nr. 17671/02, § 25, 13 iulie 2006). 19. În acest caz, Curtea constată că reclamanții, văduvă și copii, sunt rudele cele mai apropiate ale divorțului Fatima Nuhović. Acestea aparțin primului ordin al moștenitorilor, precum și al moștenitorilor obligatori ai defuntului Fatima Nuhović. Curtea constată în continuare că cererea, fără îndoială, se referă la drepturile transferabile, că reclamanții au un „interes special definit pecuniar” în procedura în cauză (a se vedea mutatis mutandis Marčić și alții , citat mai sus, § 39) și că presupusa încălcare a articolului 6 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ar putea avea un efect direct asupra drepturilor patrimoniale ale reclamanților. 20. Având în vedere toate cele menționate mai sus, precum și legislația internă relevantă (a se vedea punctele 15-17 de mai sus), Curtea constată că reclamanții trebuie să facă obiectul cererii lor. Astfel, dacă Curtea găsește o încălcare a Convenției, orice sumă acordată va fi plătită proprietății decedaților, deoarece procedura de moștenire este încă în așteptare. 21. Întrucât cererea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, nici inadmisibilă din alte motive, trebuie declarată admisibilă. 6 din Convenția și/sau art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele ridicate în acest caz (a se vedea R. Kačapor și alții , citat mai sus §§ 115-116 și § 120; Crnišanin și alții v. Serbia , nos. 35835/05 și seq. §§ 123-124 și § 133-134, 13 ianuarie 2009). 24. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de asemenea, în cazul în cauză. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 26. Reclamanții au susținut că statul este ordonat să plătească, din fondurile proprii, datoria hotărârii, plus costurile procedurii de executare, 4.800 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1.467 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 27. Guvernul a contestat aceste cereri. 28. Având în vedere încălcările constatate în acest caz și jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții , citate mai sus §§ 123-26; și Crnišanin și alții , citat mai sus, § 139, Curtea consideră că guvernul ar trebui să plătească sumele atribuite în hotărârea internă finală din 13 iulie 2004 (a se vedea punctul 7 mai sus), precum și costurile stabilite ale procedurii de executare (a se vedea punctul 8 mai sus), mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe această bază, în proprietatea fatima Nuhović târziu (a se vedea punctul 20 mai sus). 29. În plus, Curtea consideră că reclamanții au suferit o pierdere morală din cauza încălcărilor convenției constatate în acest caz. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, astfel cum se prevede la art. 41 din Convenție, Curtea consideră că este rezonabil și echitabil atribuirea de 2.000 de euro la proprietatea Fátima Nuhović de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile (a se vedea Stošić Serbia , nr. 64931/10 , §§ 66 și 67, 1 octombrie 2013). Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească proprietatea de la Fatima Nuhović, din fondurile proprii și în termen de trei luni, sumele atribuite în hotărârea internă finală din 13 iulie 2004, precum și costurile stabilite ale procedurii de executare, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe această bază; (b) statul pârât trebuie să plătească proprietatea de către Fatima Nuhović, în aceeași perioadă, 2000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește daunele, costurile și cheltuielile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 februarie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă