BUKVIĆ AND JANKOVIĆ v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BUKVIĆ AND JANKOVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2015)
DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Adresă nr. 9990/12 și 76373/14 Semiha BUKVI îi confruntă pe Serbia și Vesna JANKOVII împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 29 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Branko Lubarda, Mārtiδš Mits, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 8 februarie 2012 și, respectiv, 6 iulie 2012, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamanții, dna Semiha Bukvić și dna Vesna Janković sunt resortisanți sârbi, născuți în 1968 și, respectiv, în 1969 și trăiesc în Novi Pazar. Ele au fost reprezentate în fața Curții de dna R. Paljevac Emrović și, respectiv, dna I. Kalić, ambele avocați practicant la Novi Pazar. Guvernul sârb (denumit în continuare „Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna V. Rodić. În baza articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții s-au plângut în favoarea neexecuției hotărârilor finale (Curtea Universitară din Novi Pazar din 3 noiembrie 1997, 9 decembrie 2004, 1 aprilie 2006 și 17 ianuarie 2007) exprimate în favoarea lor împotriva unei societăți sociale/Statale (Raška Holding Kompanija – u restrukturiranju Între 3 ianuarie 2015 și 17 aprilie 2015, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a plăti fiecare dintre acestea 2.000 EUR (2 mii de euro) mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care aceste sume nu au fost plătite în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în deciziile interne în cauză în prezent, mai puțin sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestor decizii, plus costurile procedurii interne de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazurilor pe care le solicită Curtea Europeană a Drepturilor Omului. DREPTUL Curții consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor factuală și juridică similară. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 octombrie 2015. Marialena Tsirli Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului