AFFAIRE ORTHOLAND EISAGOGI-EMBORIA ORTHOPEDIKON EIDON & MICHANIMATON A.E. c. GRÈCE

AFFAIRE ORTHOLAND EISAGOGI-EMBORIA ORTHOPEDIKON EIDON & MICHANIMATON A.E. c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

În cauza Ortholand Eisagogi-Embopedikon Eidon & Michanimaton A.E. și în alte cazuri, în cauza Ortholand Eisagogi-Emboria Orthopedikon Eidon & Michanimton A.E. și altele, Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Linos-Aleksandr Sicilianos, judecători, și Andre Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 8 septembrie 2015, rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află patru (n 38795/11, 31295/12, 45216/12 și 45562/12) îndreptate împotriva Republicii Elene și a căror Curte a fost sesizată în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 31295/12 și 45216/12 au fost reprezentați de dl P. Miliarakis și, respectiv, de dl Lyridou, avocați în barou da'éta. Guvernul elen ( 38795/11, 45216/12 și 45562/12 au fost comunicate guvernului, iar cererile respective au fost declarate inadmisibile pentru surplus. La 28 august 2014, cauza privind durata procedurii referitoare la cererea nr. 31295/12, precum și cea referitoare la lipsa unei căi de atac efective în această privință au fost comunicate guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. ÎN FAVOAREA circumstanțelor din speță Lista reclamanților, precum și informațiile relevante privind procedurile în cauză figurează în anexele I și II. Reclamanții se plâng de durata procedurilor pe care le-au inițiat în fața instanțelor administrative. Reclamanții din cererea nr. 31295/12 se plâng, de asemenea, de lipsa unei căi de atac efective în această privință. Dreptul intern relevant Legea nr. 4055/2012, intitulată "Dreptul echitabil și durata rezonabilă" a intrat în vigoare la 2 aprilie 2012. Articolele 53-58 din legea menționată anterior introduc o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile ca urmare a prelungirii nejustificate a unei proceduri administrative. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurilor în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil Astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) declarația unilaterală a guvernului pârât și cererea de eliminare a cererii n 45562/12 al rolului în aplicarea articolului 37 din Convenție la 13 februarie 2015, guvernul a prezentat o declarație unilaterală privind cererea nr. 45562/12 și a invitat Curtea să elimine această cerere din rolul său în temeiul articolului 37 din Convenție. 10. Reclamantul a indicat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 12. Curtea amintește, de asemenea, că o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (fostul rege al Greciei și alții c. Grecia [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 În noiembrie 2002, Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui urmată atunci când un guvern încearcă să obțină eliminarea rolului unei acțiuni prin intermediul unei declarații unilaterale (Decev c. Republica Moldova (n , n 7365/05, § 18, 24 februarie 2009). 13. Curtea a examinat termenii declarației unilaterale a guvernului. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei și, în special, faptul că valoarea despăgubirii oferite este considerabil mai mică decât sumele acordate în cauze similare, Comisia consideră că declarația nu oferă o bază suficientă pentru a considera că nu se mai justifică continuarea examinării cauzei. 14. În concluzie, aceasta respinge cererea guvernului de a elimina cererea nr. 45562/12 din rolul în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție și, în consecință, va continua examinarea admisibilității și a fondului cauzei. Curtea constată că obiecțiunile nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia , n 50973/08, 21 decembrie 2010). 17. Curtea a abordat în repetate rânduri probleme similare celor adresate de prezentele cereri și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Vassilios Athanisiou și alte 18). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu observă niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezentele cauze, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 4055/2012. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil 19. Prin urmare, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Reclamanții în cererea nr. 31295/12, de asemenea, se plâng de faptul că în Grecia nu există nicio jurisdicție în care să se poată face o plângere cu privire la durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 21. Curtea constată că acest lucru nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 22. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 23. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Vas silios Athanasiou și alții c. Grecia, n 50973/08, § 34, 21 decembrie 2010, Glykantzi c. Grecia, n 40150/09, § 54, 30 octombrie 2012, Miche Curtea constată că, la 12 martie 2012, a fost publicată Legea nr. 4055/2012 privind legalitatea și durata rezonabilă a procedurii judiciare, care a intrat în vigoare la 2 aprilie 2012. Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu are efect [38]. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare; prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată anterior. 25. Prin urmare, a existat în speță o încălcare a articolului 13 din convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, absența în dreptul intern a unei căi de atac ar fi permis reclamanților să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. IV. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 27. Instanța nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. PE CES, CURTEA, LA L A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește cererea nr. 31295/12 în limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 1 octombrie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. André Wampach Khanlar Aghayev Adjunct Președinte ANEXA I la Cerere Data de introducere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Locul de reședință Începutul procedurii (în funcție de cauză) Durata totală Instanțe de jurisdicție Griefs invocată 38795/11 06/06/2011 1. ORTHOLAND EISAGOGI-EMBORIA ORTHOPEDIKON Eidon & MICHANIMATON A.E. 2. Nea Philadelphia 19/04/29/05/2009 Cinci ani și mai mult de o lună O instanță art. 6 31295/12 14/05/2012/2012 1. 4 Reclamanți, a se vedea anexa II 2. A se vedea anexa II 3. A se vedea anexa II 30/10/2003 20/03/2012 8 ani și aproximativ 5 luni O instanță Articolele 6 și 13 45216/12 07/07/2012 1. 9 Reclamanți, a se vedea anexa II 2. A se vedea anexa II 3. A se vedea anexa II 24/12/2002 13/06/2007 Patru ani și mai mult de cinci luni Două instanțe art. 6 45562/12 17/07/2012 1. Christos XENOPOULOS 2. 15/06/1933 3.A se vedea Atena 01/09/2001. 29/04/2011 Nouă ani și opt luni aproximativ Trei instanțe art. 6 ANEXA II Solicitanți în cererea nr. 31295/12 Xenofon KAVVADIAS născut la 30/10/1973, rezident la Corfu Marina KAVVADIA născut la 03/06/1947, rezident la Corfu Nikolaos KAVVADIAS născut la 24/02/1945, rezident la Corfu Vasilios KAVVADIAS născut la 13/09/1975, rezident la Corfu Requerants în cererea nr. 45216/12/12 Drosos ASIMAKOPOULOS născut la data de 23/07/1955, rezident în Cholargos Alexandra ALOGOGIANNI născut la data de 19/06/1964, rezident în Agia Paraskevi Footini Fili născut la data de 08/05/1955, rezident în Atena Eleni GIKA născut la data de 12/04/1950, rezident în Thouria Messenias Anastasia PLEXIDA născut la data de 01/01/1961, rezident în P. Faliro Despina RAGGOU născut la data de 16/08/1957, rezident în Atena Anna SERAFI-GAVAGIA născută la 20 septembrie 1952, rezidentă în Atena Elpida THEODOSIOU născută la 01 noiembrie 1964, rezidentă în Glyfada Maria TSORVA-RANTOU născută la 21.5.1957, rezidentă în Atena

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

ORTHOLAND EISAGOGI-EMBORIA ORTHOPEDIKON EIDON & MICHANIMATON A.E. ET AUTRES c. GRÈCE

(

Requêtes n

os

38795/11, 31295/12,

45216/12 et 45562/12)

ARRÊT

STRASBOURG

1er octobre 2015

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ortholand Eisagogi-Emboria Orthopedikon Eidon & Michanimaton A.E. et autres c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Khanlar Hajiyev,

président,

Julia Laffranque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 septembre 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouvent quatre requêtes (n

os

38795/11, 31295/12, 45216/12 et 45562/12) dirigées contre la République hellénique et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

») aux différentes dates indiquées dans le tableau joint en annexe I.

2.

Les requérants dans les requêtes n

os

31295/12 et 45216/12 ont été représentés respectivement par M

es

P. Miliarakis et M. Lyridou, avocats au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par M. M. Apessos, à l’époque Vice-Président du Conseil juridique de l’État.

3.

Le 6 octobre 2014, une partie du grief relatif à la durée des procédures concernant les requêtes n

os

38795/11, 45216/12 et 45562/12 a été communiquée au Gouvernement et lesdites requêtes ont été déclarées irrecevables pour le surplus. Le 28 août 2014, le grief relatif à la durée de la procédure concernant la requête n

o

31295/12, ainsi que celui relatif à l’absence d’un recours effectif à cet égard, ont été communiqués au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

La liste des requérants, ainsi que les informations pertinentes sur les procédures en cause figurent en annexes I et II.

5.

Les requérants se plaignent de la durée des procédures qu’ils ont engagées devant les juridictions administratives. Les requérants dans la requête n

o

31295/12

se plaignent aussi de l’absence d’un recours effectif à cet égard.

B.

Le droit interne pertinent

6.

La loi n

o

4055/2012, intitulée «

procès équitable et durée raisonnable

», est entrée en vigueur le 2 avril 2012. Les articles 53 à 58 de la loi précitée introduisent un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable causé par la prolongation injustifiée d’une procédure administrative. L’article 55 § 1 dispose:

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive. (...)

»

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

7.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8.

Les requérants allèguent que la durée des procédures litigieuses a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

la déclaration unilatérale du gouvernement défendeur et la demande de rayer la requête n

o

45562/12 du rôle en application de l’article 37 de la Convention

9.

Le 13 février 2015, le Gouvernement a présenté une déclaration unilatérale concernant la requête n

o

45562/12 et invité la Cour à rayer cette requête du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

10.

Le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale, mettant en cause le montant du dédommagement proposé par le Gouvernement.

11.

La Cour estime que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. Ce seront toutefois les circonstances particulières de la cause qui permettront de déterminer si la déclaration unilatérale offre une base suffisante pour que la Cour conclue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de l’affaire (voir

Tahsin

Acar c. Turquie

[GC], n

o

26307/95, § 75, CEDH 2004‑III

;

Melnic c.

République de Moldova

, n

o

6923/03, § 22, 14 novembre 2006).

12.

La Cour rappelle en outre qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation juridique de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (

Ex-roi de Grèce et autres c.

Grèce

[GC] (satisfaction équitable), n

o

25701/94, § 72, 28

novembre 2002). La Cour a décidé que la même approche devait être suivie lorsqu’un Gouvernement cherche à obtenir la radiation du rôle d’une requête par le biais d’une déclaration unilatérale (

Decev c. République de Moldova (n

o

2)

, n

o

7365/05, § 18, 24 février 2009).

13.

La Cour a examiné les termes de la déclaration unilatérale du Gouvernement. A la lumière des circonstances particulières de l’affaire et en particulier du fait que le montant du dédommagement offert est considérablement inférieur aux sommes octroyées dans des affaires similaires, elle est d’avis que la déclaration n’offre pas une base suffisante pour considérer qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de l’affaire.

14.

En conclusion, elle rejette la demande du Gouvernement tendant à la radiation de la requête n

o

45562/12 du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention et va en conséquence poursuivre l’examen de la recevabilité et du fond de l’affaire.

B.

Sur la recevabilité

15.

La Cour constate que les griefs ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.

C.

Sur le fond

16.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce

, n

o

50973/08, 21 décembre 2010).

17.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celles posées par les présentes requêtes et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Vassilios Athanasiou et autres

précité).

18.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne relève aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans les présentes affaires, qui se sont terminées six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n

o

4055/2012. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

19.

Partant, il y a eu en l’espèce violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

III.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

20.

Les requérants dans la requête n

o

31295/12, se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucune juridiction à laquelle l’on puisse s’adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

A.

Sur la recevabilité

21.

La Cour constate que ledit grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

22.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

23.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (voir

Vas

silios Athanasiou et autres c. Grèce

, n

o

50973/08, § 34, 21 décembre 2010,

Glykantzi c. Grèce

, n

o

40150/09, § 54, 30

octobre 2012,

Miche

lioudakis c. Grèce

, n

o

54447/10, § 51, 3 avril 2012, et les références qui s’y trouvent citées).

24.

La Cour note que le 12 mars 2012 a été publiée la loi n

o

4055/2012 portant sur l’équité et la durée raisonnable de la procédure judiciaire, qui est entrée en vigueur le 2 avril 2012. En vertu des articles 53 suiv. de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure administrative dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 6 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.

25.

Par conséquent, il y a eu en l’espèce violation de l’article 13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants de la requête n

o

31295/12 d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

26.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

27.

Les requérants n’ont présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cet effet. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de leur octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes

;

2.

Rejette

la déclaration unilatérale du Gouvernement et sa demande de radier la requête n

o

45562/12 du rôle ;

3.

Déclare

les requêtes recevables ;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

5.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention quant à la requête n

o

31295/12

;

Fait en français, puis communiqué par écrit le 1

er

octobre 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Greffier adjoint

Président

ANNEXE I

N

o

N

o

de Requête

Date d’introduction

Début de la procédure

Fin de la procédure

(restant à la cause)

Durée totale

Instances de juridiction

Griefs invoqués

1.

38795/11

06/06/2011

19/04/2004

29/05/2009

Cinq ans et plus d’un mois

Une instance

Article 6

2.

31295/12

14/05/2012

30/10/2003

20/03/2012

Huit ans et cinq mois environ

Une instance

Articles 6 et 13

3.

45216/12

07/07/2012

24/12/2002

13/06/2007

Quatre ans et plus de cinq mois

Deux instances

Article 6

4.

45562/12

17/07/2012

01/09/2001

29/04/2011

Neuf ans et huit mois environ

Trois instances

Article 6

ANNEXE II

Requérants dans la requête n

o

31295/12

Xenofon KAVVADIAS né le 30/10/1973, résidant à Corfou

Marina KAVVADIA née le 03/06/1947, résidant à Corfou

Nikolaos KAVVADIAS né le 24/02/1945, résidant à Corfou

Vasilios KAVVADIAS né le 13/09/1975, résidant à Corfou

Requérants dans la requête n

o

45216/12

Drosos ASIMAKOPOULOS né le 23/07/1955, résidant à Cholargos

Alexandra ALOGOGIANNI née le 19/06/1964, résidant à Agia Paraskevi

Fotini FILI née le 08/05/1955, résidant à Athènes

Eleni GIKA née le 12/04/1950, résidant à Thouria Messinias

Anastasia PLEXIDA née le 01/01/1961, résidant à P. Faliro

Despina RAGGOU née le 16/08/1957, résidant à Athènes

Anna SERAFI-GAVAGIA née le 20/09/1952, résidant à Athènes

Elpida THEODOSIOU née le 01/11/1964, résidant à Glyfada

Maria TSORVA-RANTOU née le 21/05/1957, résidant à Athènes