Comunicat la 6 octombrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 7738/15 Vladimir GRIBINCEA împotriva României depusă la 2 februarie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladimir Gribincea, este un cetățen român care s-a născut în 1961 și este în prezent condamnat la închisoarea Iași. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a suferit din 1996 de schizofrenia paranoică. A fost arestat în 2004 după ce a mărturisit uciderea fostei sale soții. Reclamantul a suferit o evaluare psihiatrică în timpul procedurii penale. În acel moment a fost diagnosticat cu un „stat depresiv contextual” ( la 18 aprilie 2005, Curtea județului Iași a constatat că atunci când a comis infracțiunile pe care le-a rămas în posesie de capacitatea sa de a face hotărâri corecte. Prin urmare, acesta l-a condamnat că și-a ucis premeditativ fosta soție, în timp ce a fost condamnat la 18 ani de închisoare. În consecință, decizia de mai sus adoptată de Curtea județului a devenit finală. Solicitări de ședere a executării pe motive medicale În 2011 reclamantul a solicitat o suspendare a executării condamnării sale pe motiv de boală gravă. O examinare medicală legistică a stabilit că starea medicală, inclusiv schizofrenia, ar putea fi tratată în spitalele de închisoare. Pe baza acestor recomandări, Curtea județului Iași și-a respins cererea. În 2013 a căutat din nou o ședere de executare a condamnării la închisoare. El a cerut să fie admis la o instituție psihiatrică. El a explicat că el nu a vrut să fie trimis sub pază de la închisoare la un spital psihiatric pentru a fi tratat, deoarece astfel de situație ar presupune că a fost ținut în secluzie completă (deoarece el nu ar fi putut să părăsească camera sa de spital). La cererea instanței, au fost emise mai multe avize medicale în cadrul procedurii de către Institutul Național Minovici “Mina Minovici” pentru Medicină Forense. Raportul a fost pus la dispoziția instanței la 17 decembrie 2013. Experții au rezumat condiția reclamantului după cum urmează: [Patologia psihiatrica a reclamantului, care aparține în categoria celor mai severe boli psihiatrice, este caracterizată de faze acute urmate de fazele de remisie (aceasta din urmă nu este mai mult decât remisiuni de intensitate diferită, dar nu o redresare completă în sensul acestui termen) de lungime și frecvență imprevizibilă, care necesită tratament individualizat complex – nu doar prescrierea medicamentului – pentru a atinge ... Remisie practic continuă ..., la care mediul penitenciar nu este potrivit.” Din acest motiv, experții au considerat că reclamantul nu ar trebui să fie păstrat în închisoare, ci mai degrabă transferat într-un centru medical adecvat. Ei au menționat art. 114 din Codul Penal („CC”) care prevede admiterea la un centru medical în ordinea unui procuror sau a unei instanțe. De asemenea, ei au exprimat rezerve cu privire la diagnosticul stabilit în timpul procesului penal împotriva reclamantului, care, în opinia lor, ar fi trebuit să fie supus unui alt examen de experți pentru a permite o mai bună evaluare a gradului de responsabilitate penală al reclamantului la data crimei. Administrația Națională a Penitenciarului („PAN”) a informat instanța că sistemul penitenciar nu poate furniza decât un paznic celor care au fost ordonați de către o instanță să facă obiectul unui tratament medical în temeiul articolului 113 din CC. În opinia NPA, admiterea la un “spital psihiatric”, astfel cum se prevede la art. 114 din CC, înseamnă spitale psihice în cadrul Ministerului Sănătății, dar a explicat că NPA nu a putut oferi un gardian permanent pentru astfel de committal: „Sistemul penitenciarului are șase spitale de închisoare, dintre care trei au unități psihiatrice. Aceste unități primesc prizonieri pentru diagnostic, tratament sau reevaluare specializată, dar nu sunt menționate ca unități de detenție în care deținuții ar putea fi ... condamnați la închisoare. Această situație rezultă din contractele semnate cu Agenția de Asigurări de Sănătate (Casa de Asigurări de Sănătate) ), prin care durata șederii în aceste facilități este limitată. Având în vedere concluziile evaluării psihiatrice – care impune [reclamantul] ... să fie admis într-un spital specializat aparținând Ministerului Sănătății și nu la NPA, deoarece șederea ar putea fi pentru o perioadă nedefinită – [PAN] nu poate asigura [tratamentul reclamantului] sub escortă permanentă într-un loc aparținând Ministerului Sănătății.” NPA a explicat, de asemenea, că ar putea oferi paza pentru transportul către spitalele civile pentru tratament și șederi pentru perioade determinate. La 31 ianuarie 2014, instanța a respins cererea reclamantului. Acesta a reiterat că executarea condamnării ar putea fi întreruptă dacă s-au îndeplinit două condiții: (i) prizonierul a suferit de o boală gravă incompatibilă cu condițiile de detenție și (ii) eliberarea sa nu constituie o amenințare pentru ordinea publică. Examinarea situației reclamantului, instanța a considerat că a suferit de o boală gravă, dar că ar putea fi tratat în închisoare. Cu privire la acest punct, Curtea a subliniat faptul că experții medicali nu au recomandat o ședere a executării, ci mai degrabă admiterea sa într-un centru specializat, pe care Curtea a recunoscut-o însemna un spital civil. NPA avea atât obligația, cât și mijloacele de asigurare a unui gardian permanent. Curtea a explicat că, în măsura în care reclamantul a fost deja condamnat și condamnat la închisoare, nu mai poate beneficia de dispozițiile articolului 114 din CC. Având în vedere a doua cerință de suspendare a executării, Curtea a observat că reclamantul nu a putut fi eliberat din închisoare, deoarece a constituit o amenințare pentru ordinea publică, astfel cum se menționează în raportul expert. Curtea a remarcat că autoritățile de administrație a închisoarei în care a fost reținută reclamantul au obligația de a se asigura că are asistență medicală adecvată, dar a considerat că nu poate impune astfel de măsuri autorităților de închidere. De asemenea, reclamantul s-a plâns că adevărata sa stare de sănătate nu a fost luată în considerare în procedura penală împotriva acestuia. Curtea a considerat că nu are competența de a examina această plângere și a recomandat reclamantului să utilizeze remediile legale de la dispoziția sa. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 31 ianuarie 2014. Într-o decizie finală adoptată la 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Iași a respins recursul și a susținut astfel hotărârea de mai sus. Potrivit reclamantului, el a realizat doar după începerea detenției sale că boala psihiatrică nu a fost luată în considerare în timpul procesului penal împotriva acestuia. Prin urmare, la 5 iunie 2014, el a solicitat o revizuire a deciziei din 2005. Cererea sa a fost respinsă la 7 august 2014 de Curtea județului Iași, din cauza faptului că nemulțumirea reclamantului în ceea ce privește modul în care dovezile forense (de exemplu raportul psihiatru) au fost interpretate de către instanțe nu constituie un motiv valabil pentru redeschiderea procedurii. Hotărârea Curții de Apel a fost susținută de o decizie finală din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Iași. La 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel a revenit reclamantului petiția depusă de el pentru un recurs la puncte de drept, din cauza faptului că nu a fost depusă prin intermediul birourilor unui avocat autorizat să apară la Curtea Înaltă de Casă și Justiție. Condiții de detenție Reclamantul a remarcat că a fost plasat într-o închisoare de securitate maximă. Co-detenenii lui au încercat să-l coopteze în activitățile lor, și s-a simțit terorizat de atmosfera. Incapacitatea sa de a comunica cu alții cauzată de boala sa a provocat motive agresive de la co-detenenți. El a trebuit să se ocupe de stres, zgomot, fum de țigară și conflict, care a pus o tulpină psihologică și fizică semnificativă asupra lui. El nu a primit un tratament medical adecvat pentru boala mentală și tratamentul pe care a primit-o i-a cauzat leziuni la ficat. Legea relevantă Exceptele din Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor și a standardelor internaționale privind detenția deținuților bolnavi sunt citate în Gheorghe Predescu c. România , nr. 19696/10, §§ 29-33, 25 februarie 2014. COMPLAINTS Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 3 din Convenție, că ar fi trebuit să fie plasat într-o instituție mentală, în loc să fie condamnat și condamnat la o perioadă de închisoare. În temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, el se plânge că nu are posibilitatea de a obține reprezentare juridică pentru cererea de revizuire a acestuia. În baza articolului 14 din Convenție, reclamantul se plânge că a primit o sentință mult mai grea decât alții care au comis infracțiuni similare și care au suferit de aceeași boală mentală. Condițiile de detenție ale reclamantului sunt compatibile cu cerințele de la art. 3 din Convenție? În special: (a) este sănătatea reclamantului compatibile cu condițiile de detenție? (b) a fost luată în considerare în mod corespunzător boala mentală a reclamantului pentru a determina modul de execuție a sentinței sale? (c) Există vreun mijloc legal de transfer a unei persoane cu o boală mentală, cum ar fi reclamantul de la închisoare la un centru psihiatric adecvat? A beneficiat reclamantul de asistență medicală adecvată în detenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa cu privire la compatibilitatea statului său de sănătate cu condițiile de detenție, conform articolului 13 din Convenție? Guvernul este invitat să trimită o copie a dosarului medical al reclamantului.
Communicated on 6 October 2015
Application no. 7738/15
Vladimir GRIBINCEA
against Romania
lodged on 2 February 2015
The applicant, Mr Vladimir Gribincea, is a Romanian national who was born in 1961 and is currently serving a prison sentence in Iași Prison.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant has suffered since 1996 from paranoid schizophrenia.
He was arrested in 2004 after having confessed to the murder of his former wife. The applicant underwent a psychiatric evaluation during the criminal proceedings. At that time he was diagnosed with a “contextual depressive state” (
stare depresivă situațională
). On 18
April 2005 the Iași County Court found that when committing the crime he had remained in possession of his ability to make sound judgments. It therefore convicted him of having premeditatedly killed his former wife while under the influence of alcohol. He was sentenced to eighteen years in prison.
The applicant did not appeal. Consequently, the above decision adopted by the County Court became final.
1.
Requests for a stay of execution on medical grounds
In 2011 the applicant requested a stay of execution of his sentence on the ground of serious illness. A forensic medical examination established that his medical condition, including the schizophrenia, could be treated in prison hospitals. On 3 January 2012, on the basis of these recommendations, the Iași County Court dismissed his request.
In 2013 he again sought a stay of execution of his prison sentence. He asked to be admitted to a psychiatric institution. He explained that he did not want to be sent under guard from prison to a psychiatric hospital for treatment, because such situation would entail his being held in complete seclusion (as he would not be able to leave his hospital room).
At the court’s request, several medical opinions were issued during the proceedings by the “Mina Minovici” National Institute for Forensic Medicine. The report was made available to the court on 17 December 2013. The experts summarised the applicant’s condition as follows:
“[The applicant’s] psychiatric pathology, which belongs in the category of the most severe psychiatric illnesses, is characterised by acute phases followed by remission phases (the latter being no more than remissions of differing intensity, but not a full recovery within the meaning of this term) of unpredictable length and frequency, which require complex individualised treatment – not merely the prescribing of medicine – in order to attain ... virtually continuous remission ..., to which the prison environment is not suitable.”
For this reason, the experts considered that the applicant should not be kept in prison but rather transferred to an adequate medical facility. They referred to Article 114 of the Criminal Code (“the CC”) which provides for admission to a medical facility on the order of a prosecutor or court. They also expressed reservations as to the diagnosis established during the criminal trial against the applicant, who, in their view, should have been subject to another expert examination in order to allow for a better assessment of the applicant’s degree of criminal responsibility at the date of the crime.
The National Prison Administration (“the NPA”) informed the court that the prison system could only provide a guard to those who had been ordered by a court to undergo medical treatment under Article 113 of the CC. In the NPA’s view, admission to a “psychiatric hospital”, as provided for by Article 114 of the CC, means psychiatric hospitals within the Ministry of Health system, but it explained that the NPA could not offer a permanent guard for such committal:
“The penitentiary system has six prison hospitals, three of them having psychiatric facilities. These units receive prisoners for diagnosis, treatment or specialised re-evaluation, but are not meant as detention facilities in which prisoners could serve ... their prison sentence. This situation follows from the contracts signed with the Health Insurance Agency (
Casa de Asigurări de Sănătate
), whereby the length of a stay in these facilities is limited. In the light of the conclusions of the psychiatric evaluation – which required that [the applicant] ... be admitted to a specialised hospital belonging to the Ministry of Health and not to the NPA, as the stay might be for an indefinite period of time – [the NPA] cannot ensure [the applicant’s] treatment under permanent escort in a facility belonging to the Ministry of Health.”
The NPA further explained that it could offer guard for transport to civilian hospitals for treatment and stays for determined periods of time.
On 31 January 2014 the court dismissed the applicant’s request. It reiterated that the execution of the sentence could be interrupted if two conditions were met: (i) the prisoner suffered from a serious illness that was incompatible with detention conditions and (ii) his release did not constitute a threat to public order. Examining the applicant’s situation, the court considered that he suffered from a serious illness, but that he could be treated in prison. On this point, the court emphasised that the medical experts had not recommended a stay of execution, but rather his admission to a specialised facility, which the court acknowledged meant a civilian hospital. The NPA had both the obligation and the means to ensure a permanent guard. The court explained that, in so far as the applicant had already been convicted and sentenced to a prison term, he could no longer benefit from the provisions of Article
114 of the CC. Considering the second requirement for a stay of execution, the court observed that the applicant could not be released from prison, because he constituted a threat to the public order, as outlined in the expert report.
The court noted that the administration authorities of the prison in which the applicant was held had an obligation to ensure that he received adequate medical care, but considered that it could not impose such measures on those prison authorities.
The applicant also complained that his true state of health had not been taken into account in the criminal proceedings against him. The court considered that it did not have jurisdiction to examine this complaint and advised the applicant to use the legal remedies at his disposal.
The applicant appealed against the judgment of 31 January 2014. In a final decision adopted on 1 April 2014, the Iași Court of Appeal dismissed the appeal and thus upheld the above judgment.
2.
Request for a revision of the 2005 decision
According to the applicant, he only realised after the start of his detention that his psychiatric illness had not been taken into account during the criminal trial against him. Therefore, on 5 June 2014 he sought a revision of the 2005 decision. His request was dismissed on 7 August 2014 by the Iași County Court on the ground that the applicant’s dissatisfaction concerning the manner in which forensic evidence (namely the psychiatric report) had been interpreted by the courts did not constitute a valid ground for reopening the proceedings. The County Court’s decision was upheld by a final decision of 16 September 2014 of the Iași Court of Appeal.
On 10 November 2014 the Court of Appeal returned to the applicant the petition lodged by him for an appeal on points of law, on the ground that it had not been lodged through the offices of a lawyer authorised to appear before the High Court of Cassation and Justice.
3.
Conditions of detention
The applicant notes that he was placed in a maximum security prison. His co-detainees tried to co-opt him in their activities, and he felt terrorised by the atmosphere. His inability to communicate with others caused by his illness elicited aggressive reactions from co-detainees. He had to deal with stress, noise, cigarette smoke, and conflict, which placed significant psychological and physical strain on him. He did not receive adequate medical treatment for his mental illness and the treatment he did receive caused damage to his liver.
B.
Relevant law
Excerpts from Law no. 275/2006 on the execution of sentences and of the international standards concerning the detention of mentally-ill prisoners are cited in
Gheorghe Predescu v. Romania
, no. 19696/10, §§ 29-33, 25
February 2014.
The applicant complains, under Article 3 of the Convention, that he should have been placed in a mental institution, rather than being convicted and sentenced to a prison term. He further complains that such detention is detrimental to his mental state.
Under Article 6 § 3 (c) of the Convention, he complains that he did not have the possibility of obtaining legal representation for his request for revision.
Relying on Article 14 of the Convention, the applicant complains that he received a much harsher sentence than others who committed similar crimes and who suffered from the same mental illness.
1.
Are the conditions of the applicant’s detention compatible with the requirements of Article 3 of the Convention?
In particular:
(a)
is the applicant’s health compatible with detention conditions?
(b)
was the applicant’s mental illness properly taken into account in determining the manner of the execution of his sentence?
(c)
is there any legal means for transferring a person with a mental illness such as the applicant’s from prison to an adequate psychiatric facility?
2.
Has the applicant benefited from adequate medical care in detention?
3.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint concerning the compatibility of his state of health with the detention conditions, as required by Article
13 of the Convention?
The Government are invited to send a copy of the applicant’s prison medical record.