CASE OF STIBILJ v. SLOVENIA

Reclamanții, fiica și mama, s-au născut în 1949 și, respectiv, 1921, și trăiesc în Ajdovščina. La 2 februarie 1989, Comisia de consolidare a terenurilor municipale Ajdovščina (denumită în continuare „Comisia”) a adoptat un program de consolidare a terenurilor privind, printre altele, terenurile deținute de predecesorul legal al primului reclamant și o bucată de teren separat deținută de cel de-al doilea reclamant. La 4 martie 1989, predecesorul juridic al primului reclamant și al doilea reclamant au apelat împotriva deciziei Comisiei în fața Autorității slovene de examinare și de cartografiere („autoritatea”), argumentând că nu au fost compensate corespunzător pentru parcele deținute de Comisie și care au fost transferate la programul de consolidare a terenurilor. La 6 noiembrie 1990, Comisia a modificat programul de consolidare a terenurilor prin atribuirea celui de-al doilea reclamant o altă parcelă de terenuri. Al doilea reclamant a apelat împotriva deciziei. La 21 decembrie 1990, predecesorul primului reclamant a depus un recurs pentru nerespectarea faptului că Autoritatea nu a adoptat o decizie în termenul stabilit. 10. La 1 februarie 1991, Autoritatea a acordat apelul predecesorului legal al primului reclamant, respingând cazul Comisiei pentru a fi examinat în continuare. Autoritatea a constatat că partea operativă a deciziei nu era clară și că Comisia nu a aplicat legea. 11. La 28 iunie 1994, Convenția a devenit operațională în ceea ce privește Slovenia. 12. La 16 noiembrie 1994, Autoritatea a acordat apelul celui de-al doilea reclamant împotriva deciziei din 6 noiembrie 1990, constatand că partea operativă a deciziei nu era în conformitate cu raționamentul său. Cazul a fost trimis Comisiei pentru a fi examinat în continuare. 13. La 15 decembrie 1994, 15 martie 1996, 24 aprilie 1996 și 20 februarie 1997, primul predecesor al reclamantului și al doilea reclamant au depus în fața Comisiei propuneri informale, cerând accelerarea procedurii. 14. La 10 aprilie 1997 – Comisia nu a efectuat o examinare suplimentară a cauzelor lor – predecesorul juridic al primului reclamant și al doilea reclamant fiecare a depus un recurs separat la Ministerul Agriculturii, Forestierei și Alimentelor („Ministul”) susținând că Comisia nu a adoptat o decizie în termenul stabilit. În plus, la 30 iunie 1997, amândoi au apelat la Minister pentru a accelera rezoluția deciziilor lor respective de consolidare a terenurilor. 15. La 25 septembrie 1997 – Ministerul nu a răspuns la apelul lor – predecesorul legal al primului reclamant și al doilea reclamant au introdus o acțiune în fața Curții de Administrație pentru incapacitatea Ministerului de a adopta o decizie în termenul stabilit. 16. La 24 septembrie 1999, Curtea Administrativă a permis acțiunile respective și a ordonat Ministerului să decidă cu privire la chestiunea în cauză în termen de treizeci de zile de la data în care hotărârea sa a devenit finală. 17. Între timp, la 16 august 1999, Unitatea Administrativă Ajdovščina (denumită anterior Comisia, denumită în continuare „Unitatea Administrativă”), care a dobândit competența de a decide în materie de consolidare a terenurilor, a adoptat noi decizii privind terenurile în cauză. 18. La 23 septembrie 1999, predecesorul legal al primului reclamant și al doilea reclamant au apelat în fața Ministerului împotriva acestor decizii. 19. La 25 august 2000, apelurile lor au fost permise de Ministerul, care le-a atribuit din nou diferite parcele de teren pentru a le compensa pentru pierderea parcelelor lor originale. 20. La 10 noiembrie 2000, predecesorul legal al primului reclamant și al doilea reclamant au introdus acțiuni de reexaminare judiciară (acțiunea administrativă) în fața Curții administrative împotriva hotărârilor Ministerului din 25 august 2000, din motivele că Ministerul nu a luat în considerare în mod corespunzător criteriile aplicabile programului de consolidare a terenurilor și a încălcat astfel dreptul la egalitate în fața legii. 21. La 23 ianuarie 2001, predecesorul legal al primului reclamant a murit și primul reclamant a moștenit o parte din terenul său, inclusiv parcele supuse procedurii de consolidare a terenurilor. Apoi a intervenit în proces ca moștenitor. 22. La 11 aprilie 2003 și, respectiv, 9 mai 2003, Curtea Administrativă a permis reclamanților acțiunile de reexaminare judiciară și a anulat hotărârile Ministerului din 25 august 2000 din cauza faptului că reclamanții nu au fost familiarizați cu avizul expert pe care Ministerul și-a bazat hotărârile și că nu au fost furnizate motive pentru concedierea obiecțiilor privind distribuția terenurilor. Curtea Administrativă a trimis cazurile Ministerului pentru a fi examinate în continuare. 23. La 15 mai 2007, Ministerul a adoptat noi decizii privind distribuția terenurilor în ceea ce privește primul și al doilea reclamant. 24. La 17 iunie 2007, reclamanții au introdus o altă acțiune de revizuire judiciară (acțiunea administrativă) împotriva noilor hotărâri în fața Curții administrative. 25. La 11 februarie 2008 și 3 martie 2009, reclamanții au depus o propunere informală în fața Curții administrative pentru a accelera rezoluția acțiunii lor. 26. La 19 iunie 2009 și, respectiv, 23 octombrie 2009, Curtea de Administrație a permis primele și a doua acțiuni de reexaminare judiciară, anulând hotărârile Ministerului din 15 mai 2007, și a trimis din nou cauzele Ministerului pentru a fi examinate în continuare. 27. La 23 noiembrie 2009 și 10 mai 2010, prima și a doua solicitanți au depus în fața Ministerului propuneri informale, solicitând accelerarea procedurii. În plus, au fost depuse în fața Ministerului trei alte propuneri similare de către primul reclamant la 27 august 2012, 4 decembrie 2012 și 27 ianuarie 2013. 28. La 5 aprilie 2013, Ministerul a emis o decizie de anulare a deciziei Unitului Administrativ din 16 august 1999 (a se vedea punctul 17 de mai sus) și a trimis cauzele. 29. La 20 mai 2014 și 2 iunie 2014, unitatea administrativă a programat audieri orale pentru 12 iunie 2014 și, respectiv, 19 iunie 2014. Înainte de audiere, prima reclamantă a informat Unitatea Administrativă că nu a putut participa la audiere din cauza unui tratament medical și că al doilea reclamant nu a putut participa deoarece a fost grav bolnavă și în pat. 30. La 28 august 2014, Unitatea Administrativă a organizat o audiere orală cu privire la cazurile reclamanților. Cercetarea terenurilor și experții în agricultură au fost desemnați pentru a lua în considerare cererile primului reclamant cu privire la terenuri și un expert în agricultură a fost desemnat în legătură cu cererile celui de-al doilea reclamant. 31. Procedura de consolidare a terenurilor era încă în așteptare la data ultimei comunicări ale Guvernului cu Curtea.