CtEDO 13.10.2015 Auto

CASE OF MEDŽLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRČKO AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

RESPONDENT
BIH
HOTĂRÂRE
13.10.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MEDŽLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRČKO AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

În mai 2003, reclamanții au scris o scrisoare supervizorului internațional pentru BD, Președintele Adunării BD și Guvernatorului BD privind numirea unui director al postului de radio public BD. Ei au făcut referire, în special, la candidatura M.S. pentru această poziție. M.S. a fost editorul de divertisment la radio public BD la momentul material. Partea relevantă a scrisorii se citește după cum urmează: „Recunoaștem și apreciem sprijinul tău și efortul pe care l-ai pus în crearea unui radio multietnic... Din nefericire, se pare că a existat o supraveghere majoră la începutul acestui proiect important. Panoul pentru selecția directorului [de radio] a fost creat în contravenție cu Statutul districtului Brčko. Acesta este compus din trei membri sârbi, un croat și un bosniac. Astfel, din nou, Statutul, care necesită reprezentarea proporțională a celor trei popore din instituțiile publice, a fost ignorat... Din nefericire, nimic nu a fost făcut pentru a corecta acest lucru. Informațiile neoficiale pe care le-am primit în sensul că doamna M.S. a fost propusă pentru poziția directorului radio de către membrii sârbi ai grupului... deși fostul regizor a fost bosniac, confirmă cele de mai sus. Această propunere este inacceptabilă, cu atât mai mult, deoarece se referă la o persoană care lipsește calitățile profesionale și morale pentru o astfel de poziție. Potrivit informațiilor pe care le-am primit... într-un interviu publicat în „NIN”, discutând despre distrugerea moscheilor din Brčko, dna M.S. a spus că musulmanii nu erau oameni, că ei nu aveau cultură și că, în consecință, distrugerea moscheilor nu putea fi văzută ca o distrugere a monumentelor culturale, ... pe sediul radioului ... Ea a făcut un punct de a scoate din perete (și a rupt în bucăți) calendarul cu programul serviciilor religioase în timpul lunii Ramadanului, ... pe sediul radioului a acoperit haina de arme din Bosnia și Herțegovina cu haina de arme din Republika Srpska, ca editorul programului de divertisment ea a interzis transmisia de sevdalinka susținând că acest tip de cântec nu avea valoare culturală sau muzicală. Credem cu fermitate că actele descrise mai sus dezqualifică absolut doamna M.S. ca candidat la poziția directorului Radio și Televiziune multietnică din districtul Brčko... Sperăm că vei acționa în consecință... În absența acțiunilor dvs., vom fi forțați să contactăm mass-media, precum și celelalte organisme naționale și internaționale competente.” 6. La scurt timp după aceea, scrisoarea a fost publicată în trei ziare zilnice diferite. La 29 mai 2003 M.S. a inițiat proceduri de difamare civilă împotriva reclamanților și a solicitat compensare cu 50 000 de mărci convertibile (BAM). M.S a susținut că ea a aflat despre conținutul scrisorii shortty după ce a fost trimis de către inculpați, dar că ea nu știa cine a dat-o la mass-media. După publicarea scrisorii, guvernatorul BD a anulat procedura de numire a unui director al postului public de radio. La 29 septembrie 2004, Tribunalul BD de Primă Instanță („Tribunul de Primă Instanță”) a respins cererea. Acesta a susținut că reclamanții nu ar putea fi responsabil pentru presupusa difamare deoarece nu au publicat scrisoarea în mass-media. Partea relevantă a hotărârii se citește după cum urmează: „Din scrisoarea acuzaților, este clar că a fost trimisă în mod privat guvernatorului, președintelui Adunării și Supervizorului districtului Brčko... și nu a fost trimisă la mass-media... [Obiectivul acestei scrisori nu a fost diseminarea de informații neverificate către public, ci aferent atenției autorităților competente la anumite aspecte și a permite acestora să tragă anumite concluzii privind verificarea acestor informații. După examinarea articolelor publicate în mass-media, instanța concluzionează că niciunul dintre acestea nu a fost publicat de către inculpați în acest caz.” 9. M.S. a recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel BD ("Curtea de Apelare"). La 16 mai 2005, Curtea de Apel a anulat hotărârea din 29 septembrie 2004 și a hotărât să organizeze o nouă ședință. 10. La 11 iulie 2007, după examinarea mai multor martori (inclusiv cei doi angajați ai radioului public BD de la care reclamanții au primit informațiile prezentate în scrisoarea lor), Curtea de apel a constatat că scrisoarea atacată conține unele prejudicii de valoare, dar și declarațiile faptelor care nu au fost bune și dăunătoare reputației M.S.’. Acesta a considerat că răspunderea pentru difamarea care urmează să fie stabilită în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Legea de difamare din 2003 nu a fost relevantă faptul că reclamanții nu au publicat scrisoarea. Curtea de Apel a ordonat reclamanților să informeze supraveghetorul internațional pentru BD, președintele Adunării BD și guvernatorul BD despre retragerea declarațiilor lor în termen de 15 zile, în lipsa sa de care au trebuit să plătească BAM 2.500 în daune M.S., împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală începând cu 11 iulie 2007. În plus, au fost ordonate să publice hotărârea pe propriile cheltuieli. 11. La 15 noiembrie 2007 M.S. A depus o cerere de executare a hotărârii de mai sus Tribunalului. Ea a propus, printre altele, ca instanța să transmită hotărârea din 11 iulie 2007 pentru publicare la cheltuielile reclamanților. 12. La 5 decembrie 2007, Tribunalul a emis o scrisoare de execuție. 13. La 12 decembrie 2007, reclamanții au plătit 2 825 BAM (aproximativ 1.445 euro (EUR)) prin executarea hotărârii din 11 iulie 2007. 14. La 27 martie 2009, Tribunalul a încheiat procedura de executare. 15. Între timp, la 15 octombrie 2007, reclamanții s-au plâns de încălcarea dreptului lor la libertatea de exprimare la Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina ("Curtea Constituțională"). 16. La 13 mai 2010, Curtea Constituțională a susținut că ingerința în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare a fost „necesară într-o societate democratică” și a concluzionat că nu a existat încălcarea articolului II/3.h) a Constituției Bosnia-Herzegovina și a articolului 10 din Convenție. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „34. La început, Curtea Constituțională remarcă că recurentele nu au negat că răspunderea lor pentru difamare se bazează pe Legea de difamare din 2003 și că, prin urmare, ingerința în dreptul [la libertate de exprimare] protejat de art. 10 din Convenția Europeană a fost prescrisă prin lege... 35. Hotărârea impușită a fost deliberată într-o procedură de difamare civilă inițiată de reclamant împotriva recurentelor... în conformitate cu aceasta, interferența a urmărit obiectivul legitim al protecției „reputației sau drepturilor altora”. 36. Ceea ce rămâne de stabilit este dacă interferența se plângea a fost „necesară într-o societate democratică”.... ... 38. Curtea Constituțională consideră că Curtea de Apel a stabilit fără îndoială că declarațiile factuale impugnate cu privire la M.S. au fost false și că apelanții au fost responsabili pentru difamare. Din observațiile celor doi martori, de la care recurentele au primit informațiile prezentate în scrisoarea [în ceea ce privește partea din scrisoarea în care s-a declarat că M.S. „a făcut un punct de îndepărtare din perete (și a rupt în bucăți) calendarul cu programul serviciilor religioase în timpul lunii Ramadan și ca redactor al programului de divertisment ea a interzis transmiterea sevdalinka susținând că acest tip de cântec nu avea valoare culturală sau muzicală”], Curtea de apel a stabilit că există o inconstanță evidentă între ceea ce s-a spus apelanților și că ceea ce au raportat în scris. În plus, declarația din scrisoarea impugnată pe care M.S. a dat un interviu privind distrugerea moscheilor a fost refutat de un alt martor care a susținut că o verificare ulterioară a dezvăluit că M.S. nu au fost autorul acestui interviu. În cele din urmă, recurentele nu au demonstrat veracitatea acuzațiilor că M.S. a acoperit haina de arme din Bosnia și Herțegovina cu haina de arme din Republica Srpska. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională consideră că, în acest caz, dreptul recurentelor de a raporta nereguli în ceea ce privește conduita unui oficial la un organism competent să trateze astfel de plângeri nu poate fi bazat pe constatarea unor fapte evidente necorespunzătoare care depășesc limita criticilor acceptabile a funcționarilor publici. În consecință, instanța consideră că Curtea de apel a concluzionat corect că există „necesități sociale pressante” în cazul în cauză [pentru ingerința în dreptul apelanților la libertate de exprimare]. 39. În plus, Curtea Constituțională constată că Curtea de apel a acordat M.S prejudiciu moral. pentru că reputația ei a fost afectată de declarațiile false făcute în scrisoarea dezgustată. ... Curtea Constituțională a declarat deja în jurisprudența sa anterioară că reputația unei persoane face parte din identitatea ei personală și integritatea ei psihologică... ... 43. Reclamanții... au greșit să verifice declarațiile defavorizate înainte, așa cum era datoria lor. Curtea de Apel a stabilit că apelanții au deteriorat reputația M.S. prin acuzații false, care i-au cauzat suferința mentală...În momentul hotărârii asupra cererii privind prejudiciile morale și valoarea acesteia, Curtea de Apel a luat în considerare scopul acestor daune, precum și faptul că nu ar trebui să favorizeze aspirațiile care sunt incompatibile cu natura și scopul social. 44. [T]a Curtea Constituțională consideră că o măsură impusă recurentelor în cazul în cauză era proporțională cu obiectivul urmărit... Curtea consideră, de asemenea, că Curtea de apel nu a depășit competența sa discrețională în ceea ce privește declarația privind prejudiciile morale...[T]a Curtea Constituțională constată că motivele pe care Curtea de apel a dat-o erau „relevante” și „suficiente” în sensul articolului 10 din Convenția Europeană. 45. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională consideră că ingerința în dreptul apelanților la libertatea de exprimare a fost „necesar într-o societate democratică” și că, prin urmare, nu a existat nicio încălcare a articolului II/3.h) din Constituția Bosnia-Herzegovina și art. 10 din Convenția Europeană.” 17. La 21 septembrie 2010, hotărârea Curții Constituționale a fost asumat în favoarea reclamanților.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-02-06
0,96
MEDZLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRCKO I DRUGI v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
requires proportional representation of the three constituent peoples in public institutions, was disregarded...Unfortunately, nothing has been done to correct this. The unofficial information we received to the effect that Ms M.S. was prop
CtEDO 2017-06-27
0,96
CASE OF MEDŽLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRČKO AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
in the majority, although the former director was Bosniac. This proposal is unacceptable, all the more so because it concerns a person who lacks the professional and moral qualities for such a position.” 11. The letter continued as follows:
CtEDO 2022-02-22
0,90
HALILIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
e other individuals, complained to the Constitutional Court about the absence of a non-religious cemetery and the Municipal Council’s delayed consideration of their petition. 5. On 27 November 2019 the Municipal Council issued a conclusion
CtEDO 2016-04-26
0,90
KONGRESNA NARODNA STRANKA AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
ent peoples” (namely, Bosniacs, Croats and Serbs). They describe themselves as “a person from Tuzla”, “a Muslim”, “a Catholic”, “a person from Sarajevo”, “a person from Krajina”, “a person from Herzegovina”, “a refugee”, “a war veteran” and
CtEDO 2009-06-23
0,89
CASE OF BODROZIC v. SERBIA
5. The applicant was born in 1970 and lives in Kikinda. 6. The applicant is a journalist and member of a political party. At the time of the impugned events, he was also the editor of the local weekly newspaper, Kikindske. 7. On 3 October 2
Sursă