Kępko împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 9539/12 Tadeusz KשPKO împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 13 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Yonko Grozev, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct, având în vedere cererea depusă la 26 ianuarie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 aprilie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Tadeusz Kępko, este un național polonez, care s-a născut în 1960 și trăiește în uniewo. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că i s-a refuzat accesul efectiv la instanță în cadrul procedurilor administrative. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avocații de asistență juridică alocați la cazul său au refuzat să pregătească și să depună recurs de casă la Curtea Supremă de Administrație și, din moment ce răspunsurile avocaților au fost emise în afara termenului pentru a loga un recurs de casă. El se bazează pe art. 6 din convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 2 iunie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește prin prezenta exprimarea – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că dreptul de acces al reclamantului la o instanță garantată în temeiul art. 6 § 1 din Convenție a fost restricționat. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 8.000 PLN (opt). Mii de zloti polonezi) care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții (a se vedea i.a. Subicka c. Polonia (n. 2), nr. 29342/06, hotărârea din 14 septembrie 2010; Orzechowski c. Polonia, nr. 33362/07, hotărârea din 9 februarie 2010). Suma menționată mai sus, care să acopere orice pecuniar și neîntreprins prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta , de la expirarea perioadei respective până la decontare , la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale .” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 noiembrie 2015. Fatoș Aracı Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 9539/12 Tadeusz KĘPKO against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13 October 2015 as a Committee composed of: Faris Vehabović, President, Krzysztof Wojtyczek, Yonko Grozev, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 January 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Tadeusz Kępko, is a Polish national, who was born in 1960 and lives in Żuniewo. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Justyna Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained under Article 6 of the Convention that he had been denied effective access to court in administrative proceedings. The application had been communicated to the Government . THE LAW The applicant complained that he had been denied an effective access to a court since legal-aid lawyers assigned to his case had refused to prepare and to lodge cassation appeal with the Supreme Administrative Court and since the lawyers’ replies had been issued outside the time-limit to loge a cassation appeal.

He relied on Article 6 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2 June 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “... the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that the applicant’s right of access to a court guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention was restricted. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the sum of PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law (see i.a.

Subicka v. Poland (no. 2), no. 29342/06, judgment of 14 September 2010; Orzechowski v. Poland, no. 33362/07, decision of 9 February 2010). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it , from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” The applicant did not submit his comments within the given time-limit.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 5 November 2015. Fatoș Aracı Faris Vehabović Deputy Registrar President