- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 septembrie 2016
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Zawadzki împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 14960/15 Krzysztof ZAWADZKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezat la 27 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2015, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 18 mai 2016, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Krzysztof Zawadzki, este un național polonez, care s-a născut în 1980 și trăiește în δwidnik. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că i s-a refuzat accesul efectiv la instanță în cadrul procedurilor civile. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat accesul efectiv la o instanță, deoarece avizul avocatului său de asistență juridică nu i-a fost acordat într-un timp rezonabil și, prin urmare, el nu a fost lăsat fără ocazie realistă de a-și aduce cazul și de a-și argumenta în fața Curții Supreme în termenul prevăzut de lege. El se bazează pe art. 6 din convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 mai 2016, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere.
Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește prin urmare să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că reclamantul a fost refuzat accesul efectiv la instanță în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile în încălcarea articolului 1 din Convenție.
În același timp, ei declară că sunt dispuși să plătească reclamantului suma de 8.000 PLN pe care o consideră rezonabilă în lumina circumstanțelor individuale ale prezentului caz, precum și jurisprudența Curții în cazuri similare ( Bednarek c. Polonia, cererea nr. 57374/09, hotărârea nr. 25.08.2015; Mazurkiewicz v. Polonia , cererea nr. 70356/11, decizia nr. 23.06.2015; Grzegorzewicz c. Polonia , decizia nr. 51704/11, decizia nr. 19.11.2013 Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.
În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta , de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.” Reclamantul nu și-a prezentat observațiile cu privire la declarația guvernului în termenul stabilit de Curte. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.
10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea și WAZA Spółka z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 octombrie 2016. Andrea Tamietti Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 14960/15 Krzysztof ZAWADZKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 September 2016 as a Committee composed of: Nona Tsotsoria, President, Krzysztof Wojtyczek, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 March 2015, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 May 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Krzysztof Zawadzki, is a Polish national, who was born in 1980 and lives in Świdnik.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Justyna Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that he had been denied effective access to court in civil proceedings.
The application had been communicated to the Government . THE LAW
The applicant complained that he had been denied an effective access to a court since his legal-aid lawyer’s opinion had not been served on him within a reasonable time and he was therefore left with no realistic opportunity of having his case brought to and argued before the Supreme Court within the time-limit provided by the law. He relied on Article 6 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 18 May 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “... the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that the applicant was denied effective access to court in the determination of his civil rights and obligations in breach of Article 6 § 1 of the Convention. Simultaneously, they declare that they are ready to pay to the applicant the sum of PLN 8,000 which they consider to be reasonable in the light of the individual circumstances of the present case, as well as the Court’s case ‑ law in similar cases ( Bednarek v. Poland , application no. 57374/09, decision of 25.08.2015; Mazurkiewicz v. Poland , application no. 70356/11, decision of 23.06.2015; Grzegorzewicz v. Poland , application no. 51704/11, decision of 19.11.2013 ). The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it , from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
The applicant did not submit his comments on the Government’s declaration within the time-limit fixed by the Court.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 20 October 2016. Andrea Tamietti Nona Tsotsoria Deputy Registrar President