BAYKAL AND OTHERS v. TURKEY

Decizia nr. 9540/05 Ahmet Mihat BAYKAL împotriva Turciei și alte 5 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 13 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile de mai sus, enumerate în apendice, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În diferite date, reclamanții au inițiat acțiuni în fața diferitelor instanțe civile sau proceduri penale au fost aduse împotriva lor în fața instanțelor penale. Unele proceduri au durat mai multe ani și unele sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne. Detaliile cererilor apar în tabelul de mai jos. Legea și practicile interne relevante O descriere a dreptului intern poate fi găsită în Turgut și alții v. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013; Demiroğlu v. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013; și Yıldız și Yanak v. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile în fața instanțelor naționale nu au fost încheiate într-un timp rezonabil. Reclamanții au formulat plângeri suplimentare care se bazează pe articolele 2, 5, 6, 8, 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o decizie unică. Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 1 din Convenție. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, s-a înființat o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În plus, au remarcat că competența Comisiei de compensare a fost ulterior extinsă printr-un decret adoptat la 16 martie 2014 pentru examinarea plângerilor referitoare, printre altele, la presupusa pierdere a valorii compensației expropriate din cauza efectelor inflației și a lungii procedurii. În consecință, ei au susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece el nu a formulat nici o cerere Comisiei de Compensare. 10. Curtea observă că, după cum a subliniat guvernul, în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (nu. 24240/07, 20 martie 2012). În decizia sa în cazul Yıldız și Yanak v. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014), Curtea a declarat o cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind deprecierea atribuițiilor în cazurile de expropriare. 11. Curtea constată că, în decizia sa în cazul Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta ar putea, totuși, examina, în cadrul procedurii sale normale, cereri de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 12. Cu toate acestea, ținând seama de obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește neutilizarea noului remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Turgut și alții ((dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că această parte a cererilor ar trebui respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Alte presupuse încălcări ale Convenției 14. De asemenea, reclamanții au formulat alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. Cu toate acestea, având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara inadmisibil cererile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 5 noiembrie 2015, Abel Campos Ksenija Turković Președintele Adjunct Registrul APPENDIX Cererea nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat prin data și numărul de referință al hotărârilor din Tribunalul Intern 9540/05 24/02/2005 Ahmet Mithat BAYKAL 01/01/1957 Ankara Șahin AZAP Istanbul Tribunal Administrativ 2005/1760 E. 2005/1557 K. A devenit finală la 13 noiembrie 2007. Cazul a fost așteptat din 1997. 19396/05 25/05/2005 Hüseyin SÖZEN 03/10/1973 İzmir Serkan CENGİZ Sivas Assize Court 2002/135 E. 2003/28 K. A devenit finală la 7 februarie 2005. Cazul a fost în așteptare începând cu 3 martie 2000. 3.1 33134/08 01/07/2008 İlker KÜPE 16/02/1983 Istanbul Yașar Kaya YILMAZ Büyükçekmece Tribunalul Civil 2006/543 E. 2006/1072 K. Ajunge la 12 mai 2008. Cazul a fost în așteptare începând cu 18 noiembrie 2002. 35293/08 07/07/2008 Cemal AKBAȘ 23/10/1954 Mersin Tahir Yahya İLHAN Curtea Civilă Erdemli 2003/425 E. 2006/350 K. A devenit finală la 31 martie 2008. Cazul a fost așteptat începând cu 20 august 1996. 34131/09 08/06/2009 Erol KOHEN 26/10/1953 Istanbul Duygu DEMİRCİ Istanbul Curtea Comercială 1999/1098 E. 2007/396 K. Așteptat la 22 decembrie 2008. Cazul a fost așteptat începând cu 27 septembrie 1999. 38040/09 02/07/2009 Ayla Celile BAÇI 05/09/1940 Gaziantep Curtea de Magistrate din Gaziantep 2005/57 E. 2007/2563 K. A devenit finală la 27 aprilie 2009. Cazul a fost în așteptare din 2000.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 9540/05

Ahmet Mithat BAYKAL against Turkey

and 5 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13

October 2015 as a Committee composed of:

Ksenija Turković,

President,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications, listed in the appendix,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

A list of the applicants is set out in the appendix. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

A.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

3.

On various dates, the applicants initiated actions before various civil courts or criminal proceedings were brought against them before the criminal courts. Certain procedures lasted several years, and some are still pending before the domestic courts. The details of the applications appear in the table below.

B.

Relevant domestic law and practice

4.

A description of the domestic law may be found in

Turgut and Others v.

Turkey

(dec.), no. 4860/09, 26 March 2013;

Demiroğlu v. Turkey

(dec.), no.

56125/10, 4 June 2013; and

Yıldız and Yanak v. Turkey

(dec.), no.

44013/07, 27 May 2014.

COMPLAINTS

5.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings before the national courts had not been concluded within a reasonable time.

6.

The applicants raised further complaints relying on Articles 2, 5, 6, 8, 14 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

7.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

A.

Alleged violation of the Article 6 § 1 of the Convention

8.

The applicants complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement laid down in Article

6

§

1 of the Convention.

9.

The Government noted that pursuant to Law no. 6384 a new Compensation Commission had been established to deal with applications concerning the length of proceedings and the non-execution of judgments. They further noted that the competence of the Compensation Commission was subsequently enlarged by a decree adopted on 16 March 2014 to examine complaints relating to, among other things, the alleged loss of value of the amount of the expropriation compensation due to the effects of inflation and the length of the proceedings. Accordingly, they maintained that the applicant had not exhausted domestic remedies, as he had not made any application to the Compensation Commission.

10.

The Court observes that, as pointed out by the Government, a new domestic remedy has been established in Turkey following the application of the pilot judgment procedure in the case of

Ümmühan Kaplan v.

Turkey

(no.

24240/07, 20 March 2012). Subsequently, in its decision in the case of

Yıldız and Yanak v. Turkey

((dec.), no. 44013/07, 27 May 2014), the Court declared an application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust domestic remedies, that is to say the new remedy. In so doing, the Court considered in particular that this new remedy was

a priori

accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the depreciation of awards in expropriation cases.

11.

The Court notes that in its decision in the case of

Ümmühan Kaplan

(cited above, § 77), it stressed that it could nevertheless examine, under its normal procedure, applications of that type which had already been communicated to the Government.

12.

However, taking into account the Government’s preliminary objection with regard to the applicant’s failure to make use of the new domestic remedy established by Law no. 6384, the Court reiterates its conclusion in the case of

Turgut and Others

((dec.), no. 4860/09, 26

March 2013).

13.

In view of the above, the Court concludes that this part of the applications should be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non

‑

exhaustion of domestic remedies.

B.

Other alleged violations of the Convention

14.

The applicants also raised other complaints under various articles of the Convention. However, in the light of the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with the Article 35 § 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

inadmissible the applications.

Done in English and notified in writing on 5 November 2015.

Abel Campos

Ksenija Turković

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No

Application No

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Represented by

Date and Reference Numbers

of the Judgments Given by the Domestic Courts

9540/05

24/02/2005

Ahmet Mithat BAYKAL

01/01/1957

Ankara

Șahin AZAP

Istanbul Administrative Court

2005/1760 E. 2005/1557 K.

Became final on 13

November 2007.

The case was pending since 1997.

19396/05

25/05/2005

Hüseyin SÖZEN

03/10/1973

İzmir

Serkan CENGİZ

Sivas Assize Court

2002/135 E.

2003/28 K.

Became final on 7 February 2005.

The case was pending since 3

March 2000.

3.1

33134/08

01/07/2008

İlker KÜPE

16/02/1983

Istanbul

Yașar Kaya YILMAZ

Büyükçekmece Civil Court

2006/543 E.

2006/1072 K.

Became final on 12 May 2008.

The case was pending since 18

November 2002.

35293/08

07/07/2008

Cemal AKBAȘ

23/10/1954

Mersin

Tahir Yahya İLHAN

Erdemli Civil Court

2003/425 E.

2006/350 K.

Became final on 31 March 2008.

The case was pending since 20

August 1996.

34131/09

08/06/2009

Erol KOHEN

26/10/1953

Istanbul

Duygu DEMİRCİ

Istanbul Commercial Court

1999/1098 E.

2007/396 K.

Became final on 22 December 2008.

The case was pending since 27

September 1999.

38040/09

02/07/2009

Ayla Celile BAȘÇI

05/09/1940

Gaziantep

Gaziantep Magistrates’ Court

2005/57 E.

2007/2563 K.

Became final on 27 April 2009.

The case was pending since 2000.