Gaybadulova împotriva Ucrainei

CASE OF GAYBADULOVA v. UKRAINE (declaratia nr. 5688/20) Hotararea Strasbourg 14 noiembrie 2024 Această hotarare este definitivă, dar poate fi supusă corecțiilor redacționale.În cazul GAYBADULOVA v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cea de-a Cincia Secție), după întrunirea unui comitet, din care fac parte: Kateřina Šimková, președintele, Nikola Grinatovski, Arkol Grinatov, Arturo Kučuk, președintele, a adoptat o hotărâre în care se aprobă decizia Curții de Apel din 17 octombrie 2024 (secțiunea 1), a declarat că, în cazul în care se va pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel din Maramureș va adopta o decizie de două ori. Cazul a fost inițiat pe baza unei plângeri depuse la 25 aprilie 2020 în fața Curții împotriva Ucrainei pe baza articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția).

2. În primul rând, Curtea remarcă că acest comportament violent a căzut sub incidența articolului 3 din Convenție și amintește că art. 3 din Convenție impune autorităților publice să efectueze o anchetă oficială eficientă a unor acte de violență pretinse, chiar dacă astfel de acte au fost comise de persoane private (a se vedea hotărârea din cauzele M.C. împotriva Bulgariei (M.C.

împotriva Bulgariei), cererea nr. 39272/98, punctul 151, ECHR 2003-XII și Denis Vasilyev împotriva Rusiei (Denis Vasilyev împotriva Rusiei), cererea nr. 32704/04, punctul 99, din 17 decembrie 2009). În cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în care,

în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în Cerințele procedurale ale articolului 3 din Convenție depășesc stadiul de anchetă pre-judiciară, atunci când ancheta duce la acțiuni juridice în fața instanțelor naționale: procedura în ansamblu, inclusiv stadiul de judecată, trebuie să respecte cerințele articolului 3 din Convenție.

Aceasta înseamnă că instanțele naționale nu trebuie să admite în nici o circumstanță cazuri pentru care suferințele corporale și morale suferite să rămână neîndemne. Acest lucru este important pentru a păstra încrederea publică în principiul supremației legii și a-l susține, precum și pentru a preveni orice semne de toleranță mutatis mutandis a autorităților de stat față de acțiuni ilegale sau complicitate în acestea (de exemplu, hotărârea în cazul Okkva No Oqqali împotriva Turciei (Okkva v. Turkey), cerere 52067/99, 6/95, punctul XII din CEDO 2006). Analizând faptele din acest caz în contextul acestor principii, Curtea consideră că autoritățile de stat, care au fost împuternicite să inițieze și să investigheze un caz penal, nu au încercat de fapt să investigheze cazul în mod rapid și minuțios, să stabilească faptele și, dacă este necesar, să aducă la răspundere persoanele vinovate.

După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu observă niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o altă concluzie cu privire la acceptabilitatea și esența acestor plângeri. Având în vedere practica sa pe această temă, Curtea consideră că investigația din acest caz nu a îndeplinit criteriile de eficiență. 10. Prin urmare, dacă plângerile sunt admise și indică o încălcare a aspectului procedural al articolului 3 din Convenție.

AVÂND în vedere art. 41 din Convenție 11. Având în vedere documentele pe care le dispune și practica sa (a se vedea, în special, hotărârea în cazul Pobokin împotriva Ucrainei [Comitetul] [Comitetul], cererea nr. 30726/14, din 06 aprilie 2023) Curtea consideră că cererea menționată în tabelul suplimentar al CEDO privind OUG-ul OUG-ului este acceptabilă; că această declarație indică o încălcare a articolului 3 din Convenție în legătură cu neîndeplinirea unei investigații eficiente a unor tratamente crude comise de persoane private sau pentru circumstanțe care exclud implicarea reprezentanților statului; stabilește că: (a) în decurs de trei luni statul pârât trebuie să plătească reclamantului suma indicată în tabelul din anexă; suma trebuie să fie convertită în moneda națională a statului pârât la cursul de la data efectuării plății; (b) la expirarea termenului de trei luni menționat până la calculul final, pe suma menționată va crește o dobândă simplă în valoare de rata dobânzii limită a Băncii Centrale Europene, ca zece din perioada de nerambursare, la care trebuie adăugate trei puncte procentuale.

Întocmită în limba engleză și comunicată în scris la 14 noiembrie 2024 în conformitate cu punctele 2 și 3 din Regula 77 din Regulamentul Curții.Viktoriya Maradudina (V.M.) Secretar adjunct în funcție, Katerina Šimáčková (Kateřina Šimáčková) Președintele DODATOK Declarație cu plângeri privind art. 3 din Convenție (neconducerea unei anchete eficiente a comportamentului violent comis de persoane private sau în circumstanțe care exclud implicarea reprezentanților statului) Nu declarație Data depunerii P.I.B. Reclamantul Anul nașterii Evenimente care au precedat cauza și procedura la nivel național Subiect cheie Suma atribuită fiecărei cereri ca compensație morală a elevilor [1] (Euro 8/8/2020) 25.04.2020 Anastasia VIKTORIA GAVABA La 28.01.2017, fostul soț al reclamantei, M., i-a provocat leziuni corporale ușoare.

În aceeași zi, a fost închisă procedura penală. La 25.08.2017, procedura a fost închisă din cauza lipsei de fonduri penale. Reclamantul a fost informat despre decizia menționată numai în noiembrie 2019; în decembrie 2019, ea a contestat închiderea procedurii. 16.12.2019 judecătorul local, după ce a constatat deficiențe în ancheta menționată, a satisfăcut plângerea și a anulat hotărârea atacată, motivând acest lucru prin faptul că hotărârea de închidere a procedurii a fost în mod evident nejustificată, în special, prin faptul că (i) au lipsit expunerea acțiunilor de anchetă care au fost efectuate în timpul anchetei pre-judiciare și evaluarea probelor; (ii) în materialele cauzei au lipsit anumite documente, inclusiv prezentarea martorilor, așa cum a cerut reclamanta, precum și a agresorului; (iii) nu au fost eliminate contradicțiile în declarațiile martorilor.

Se pare că de atunci nu au fost efectuate nicio acțiune de anchetă.

Neexistenta masurilor necesare pentru efectuarea unei investigatii complete a cazului (decretul in cauza Skorokhodovs impotriva Ucrainei (Skorokhodov impotriva Ucrainei), cererea nr. 56697/09, punctele 34 si 35, din 14 noiembrie 2013); hotarari fara temei privind inchiderea cazului sau oprirea anchetei pre-instantie (decretul in cauza Oleksandr Nikonenko impotriva Ucrainei (Aleksandr Nikonenko impotriva Ucrainei), cererea nr. 54755/08, punctele 45, din 14 noiembrie 2013); caracterul general al intarzierii anchetei si procedurilor in instanta (decretul in cauza Muta impotriva Ucrainei (Muta impotriva Ucrainei), cererea nr. 37246/06, punctele 65, din 31 iulie 2012); numarul de adversari, recunoscuti de autoritatile nationale ca fiind insuficienti (decretul in cauza Muta impotriva Ucrainei (Muta impotriva Ucrainei), punctele 66, 624 000 , punctele 66, 6245, 31 iulie 2012).[1] Și în plus față de suma oricărei taxe care ar putea fi impusă reclamantului.

ЄВРОПЕЙСЬКИЙ СУД З ПРАВ ЛЮДИНИ

П’ЯТА СЕКЦІЯ

СПРАВА «ГАЙБАДУЛОВА ПРОТИ УКРАЇНИ»

(CASE OF GAYBADULOVA v. UKRAINE) (Заява № 5688/20) РІШЕННЯ СТРАСБУРГ 14 листопада 2024 року Це рішення є остаточним, але може підлягати редакційним виправленням. У справі «Гайбадулова проти України» Європейський суд з прав людини (П’ята секція), засідаючи комітетом, до складу якого увійшли: Катержіна Шімачкова (Kateřina Šimáčková) , Голова , Микола Гнатовський (Mykola Gnatovskyy), Артурс Кучс (Artūrs Kučs), судді , та Вікторія Марадудіна (Viktoriya Maradudina), в.о. заступника Секретаря секції, після обговорення за зачиненими дверима 17 жовтня 2024 року постановляє таке рішення, що було ухвалено у той день: ПРОЦЕДУРА 1. Справу було розпочато за заявою, поданою 25 квітня 2020 року до Суду проти України на підставі статті 34 Конвенції про захист прав людини і основоположних свобод (далі – Конвенція).

2. Про заяву було повідомлено Уряд України (далі – Уряд). ФАКТИ 3. Відомості про заявницю та інформація щодо заяви наведені в таблиці у додатку. ПРАВО

СТВЕРДЖУВАНЕ ПОРУШЕННЯ СТАТТІ 3 КОНВЕНЦІЇ

4. Заявниця скаржилася на непроведення ефективного розслідування жорстокого поводження, вчиненого приватними особами, або за обставин, які виключають причетність представників держави. Вона посилалася, по суті, на статтю 3 Конвенції. 5. Насамперед Суд зазначає, що відповідне жорстоке поводження підпадало під сферу дії статті 3 Конвенції. Суд нагадує, що стаття 3 Конвенції вимагає від органів державної влади проведення ефективного офіційного розслідування стверджуваного жорстокого поводження, навіть якщо таке поводження було вчинено приватними особами (див. рішення у справах «M.C. проти Болгарії» (M.C. v. Bulgaria) , заява № 39272/98, пункт 151, ЄСПЛ 2003-XII та «Денис Васільєв проти Росії» (Denis Vasilyev v. Russia) , заява № 32704/04, пункт 99, від 17 грудня 2009 року).

Мінімальні стандарти ефективності, наведені у практиці Суду, включають у себе вимоги, що розслідування має бути незалежним, безстороннім і підлягати громадському контролю, а уповноважені органи державної влади повинні діяти зі зразковою ретельністю та оперативністю (див., mutatis mutandis , рішення у справі «Менешева проти Росії» (Menesheva v. Russia) , заява № 59261/00, пункт 67, ЄСПЛ 2006-III). 6. Процесуальні вимоги статті 3 Конвенції виходять за межі стадії досудового розслідування, коли розслідування призводить до вжиття юридичних дій у національних судах: провадження в цілому, у тому числі стадія судового розгляду, має відповідати вимогам статті 3 Конвенції. Це означає, що національні суди за жодних обставин не повинні допускати випадків, за яких завдані тілесні та моральні страждання залишатимуться безкарними.

Це важливо для збереження громадської впевненості у принципі верховенства права і його підтримки, а також у попередженні будь-яких ознак толерантності органів державної влади до незаконних дій або співучасті у них (див., mutatis mutandis , рішення у справі «Оккали проти Туреччини» (Okkalı v. Turkey) , заява № 52067/99, пункт 65, ЄСПЛ 2006 XII (витяги)). 7. Розглядаючи факти цієї справи у контексті цих принципів, Суд вважає, що органи державної влади, які були уповноважені порушити та розслідувати кримінальну справу, насправді не намагалися оперативно та ретельно розслідувати справу, встановити факти та за потреби притягнути до відповідальності винних осіб. Конкретні недоліки наведено у таблиці в додатку.

8. У керівній справі «Мута проти України» (Muta v. Ukraine), заява № 37246/06, від 31 липня 2012 року) Суд вже встановлював порушення щодо питань, аналогічних тим, що розглядаються у цій справі. 9. Розглянувши всі надані йому матеріали, Суд не вбачає жодних фактів або аргументів, здатних переконати його дійти іншого висновку щодо прийнятності та суті цих скарг. З огляду на свою практику з цього питання Суд вважає, що у цій справі розслідування не відповідало критеріям ефективності. 10. Отже, ці скарги є прийнятними та свідчать про порушення процесуального аспекту статті 3 Конвенції.

ЗАСТОСУВАННЯ СТАТТІ 41 КОНВЕНЦІЇ

11. З огляду на наявні в нього документи та свою практику (див., зокрема, рішення у справі «Побокін проти України» [Комітет] (Pobokin v. Ukraine) [Committee], заява № 30726/14, від 06 квітня 2023 року) Суд вважає за доцільне присудити суму, зазначену у таблиці в додатку.

ЗА ЦИХ ПІДСТАВ СУД ОДНОГОЛОСНО

Оголошує заяву прийнятною; Постановляє, що ця заява свідчить про порушення статті 3 Конвенції у зв’язку з непроведенням ефективного розслідування жорстокого поводження, вчиненого приватними особами, або за обставин, які виключають причетність представників держави; Постановляє, що: (a) упродовж трьох місяців держава-відповідач повинна сплатити заявниці суму, зазначену в таблиці у додатку; ця сума має бути конвертована в національну валюту держави-відповідача за курсом на день здійснення платежу; (b) із закінченням зазначеного тримісячного строку до остаточного розрахунку на зазначену суму нараховуватиметься простий відсоток (simple interest) у розмірі граничної позичкової ставки Європейського центрального банку, яка діятиме в період несплати, до якої має бути додано три відсоткові пункти.

Учинено англійською мовою та повідомлено письмово 14 листопада 2024 року відповідно до пунктів 2 і 3 Правила 77 Регламенту Суду. Вікторія Марадудіна (Viktoriya Maradudina) В.о. заступника Секретаря Катержіна Шімачкова (Kateřina Šimáčková) Голова ДОДАТОК Заява зі скаргами за статтею 3 Конвенції (непроведення ефективного розслідування жорстокого поводження, вчиненого приватними особами, або за обставин, які виключають причетність представників держави) № заяви Дата подання П.І.Б. заявника Рік народження Події, що передували справі, та провадження на національному рівні Ключові питання Сума, присуджена кожному заявнику в якості відшкодування моральної шкоди (в євро) [1] 5688/20 25.04.2020 Анастасія Вікторівна ГАЙБАДУЛОВА 1982 28.01.2017 колишній чоловік заявниці, М., наніс їй легкі тілесні ушкодження.

Того ж дня було порушено кримінальне провадження. 25.08.2017 провадження було закрито у зв’язку з відсутністю складу кримінального правопорушення. Заявницю повідомили про зазначену постанову лише в листопаді 2019 року; у грудні 2019 року вона оскаржила закриття провадження. 16.12.2019 міський суд, встановивши недоліки у вказаному розслідуванні, задовольнив скаргу та скасував оскаржувану постанову. Суд мотивував це тим, що постанова про закриття провадження була явно необґрунтованою, зокрема, тому, що (i) були відсутні викладення слідчих дій, які проводилися під час досудового розслідування, і оцінка доказів; (ii) у матеріалах справи були відсутні певні документи, у тому числі показання свідків, як вимагала заявниця, а також показання нападника; (iii) не були усунені протиріччя в показаннях свідків.

Як вбачається, відтоді жодних слідчих дій не проводилося. 30.10.2021 провадження було закрито у зв’язку з відсутністю складу кримінального правопорушення. Невжиття необхідних заходів для проведення ретельного розслідування справи (рішення у справі «Скороходов проти України» (Skorokhodov v. Ukraine), заява № 56697/09, пункти 34 і 35, від 14 листопада 2013 року); Безпідставні постанови про закриття справи або зупинення досудового розслідування (рішення у справі «Олександр Ніконенко проти України» (Aleksandr Nikonenko v. Ukraine) , заява № 54755/08, пункт 45, від 14 листопада 2013 року); Загальний затяжний характер розслідування та провадження у суді (рішення у справі «Мута проти України» (Muta v. Ukraine), заява № 37246/06, пункт 65, від 31 липня 2012 року); Численні недоліки, визнані самими національними органами влади (рішення у справі «Мута проти України» (Muta v. Ukraine) , заява № 37246/06, пункт 65, від 31 липня 2012 року).

3 000 [1] Та додатково суму будь-якого податку, що може нараховуватися заявниці.