DELLA PIETRA v. ITALY

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 35519/04 Vittorio DELLA PIETRA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 20 octombrie 2015 ca comitee compusă din: Nona Tsotsoria, președinte, Paul Mahoney, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 septembrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Vittorio Della Pietra este un național italian, născut în 1954 și locuit în Verona. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Ferrara și dl S. Ferrara, avocați practicați în Benevento. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora, fostul lor co-agent, dl N. Lettieri, și co-agentul lor, dna P. Accardo. La 19 iunie 2006, plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost comunicate guvernului. Într-o scrisoare din 26 mai 2015, Registrul a solicitat părților să furnizeze o actualizare a statutului procedurii interne. Într-o scrisoare din 23 iunie 2015, reprezentanții reclamantului au informat Curții că nu s-au înregistrat evoluții și au cerut Curții să examineze cererea. Într-o scrisoare din 26 iunie 2015, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 19 martie 2007. Guvernul a susținut că acest caz ar trebui să fie eliminat din lista din motivul că reclamantul a murit în 2007 și în șapte ani, cererea era în așteptare înaintea Curții, niciun moștenitor nu a exprimat dorința de a-l urmări. Guvernul a subliniat faptul că reprezentanții reclamantului au recunoscut doar moartea reclamantului în 2015, atunci când au fost invitați să prezinte observații la scrisoarea Guvernului din 26 iunie 2015. Într-o scrisoare din 30 iulie 2015 reprezentanții reclamantului au informat Curtea că sora reclamantului, dna Maria Grazia Della Pietra, dorește să continue cererea. Ei au explicat că, în testamentul reclamantului, soția reclamantului a fost desemnată ca moștenitor universal al proprietății. Maria Grazia Della Pietra, care era exclusă din testament, a inițiat o procedură de moștenire în Curtea de District din Verona care a contestat validitatea testamentului și a solicitat recunoașterea ei ca moștenitor. Procedurile sunt în prezent în așteptare în fața instanței interne și următoarea ședință este programată pentru 25 februarie 2016. Nu s-a comunicat nicio informație cu privire la intenția soției reclamantului de a continua cererea. HOTĂRÂREA Curții constată că, în mai multe cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii dinainte de Curte, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale rudelor apropiate care exprimă dorința de a continua cererea (a se vedea, printre altele autoritățile, Deweer v. Belgia , 27 februarie 1980, §§ 37-38, Serie A nr. 35; Raimondo v. Italia , 22 februarie 1994, § 2, Serie A nr. 281 Léger v. Franța (striking off) [GC], nr. 19324/02, § 43, 30 martie 2009) sau existența unui interes legitim solicitat de o persoană care dorește să continue cererea (a se vedea Malhous v. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDH 2000 XII). Pe de altă parte, Curtea a fost practică să elimine cererile din lista cazurilor în absența oricăror moștenitori sau rude apropiate care au exprimat dorința de a urmări o cerere și în absența unui interes legitim de a continua cererea (a se vedea, printre altele, Scherer c. Elveția , 25 martie 1994, § 31-32, Serie A nr. 287; Thévenon c. Franța (dec.), nr. 2476/02, CEDO 2006 III). Curtea observă că, în cazul în cauză, cererea de urmărire a cererii a fost depusă de o persoană care nu este moștenitoarea reclamantului în temeiul dreptului național și a cărui interes legitim de a fi urmărit în fața Curții nu a fost stabilită. De asemenea, se remarcă că reprezentanții legali ai reclamantului nu au informat Curtea în timp util de moartea reclamantului. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Cu toate acestea, aceasta reiterează că, în conformitate cu art. 37 § 2, Curtea poate decide să își restabilească o cerere în lista de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine aplicarea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 noiembrie 2015, Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 35519/04

Vittorio DELLA PIETRA

against Italy

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 20

October 2015 as a Commitee composed of:

Nona Tsotsoria,

President,

Paul Mahoney,

Faris Vehabović,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 September 2004,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vittorio Della Pietra, is an Italian national, who was born in 1954 and lived in Verona. He was represented before the Court by Mr A. Ferrara and Mr S. Ferrara, lawyers practising in Benevento.

The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms E. Spatafora, their former co-Agent, Mr N. Lettieri, and their co

‑

Agent, Ms P. Accardo.

On 19 June 2006 the applicant’s complaints under Article 1 of Protocol

No.1 were communicated to the Government.

In a letter of 26 May 2015, the Registry requested the parties to provide an update on the status of the domestic proceedings.

In a letter of 23 June 2015, the applicant’s representatives informed the Court that no developments had occurred and urged the Court to proceed with the examination of the application.

In a letter of 26 June 2015, the Government informed the Court that the applicant had died on 19 March 2007. The Government submitted that the case should be struck out of the list on the ground that the applicant had died in 2007 and in the seven years the application was pending before the Court no heir had had expressed the wish to pursue it. The Government highlighted that the applicant’s representatives only acknowledged the applicant’s death in 2015, when they were invited to provide comments to the Government’s letter of 26 June 2015.

In a letter of 30 July 2015 the applicant’s representatives informed the Court that the applicant’s sister, Ms Maria Grazia Della Pietra, wished to pursue the application. They explained that in the applicant’s will that the applicant’s wife had been designated as the universal heir of the estate. Ms

Maria Grazia Della Pietra, who had been excluded from the will, initiated inheritance proceedings in the Verona District Court contesting the validity of the will and seeking her recognition as an heir. The proceedings are currently pending before the domestic court and the next hearing is scheduled for 25 February 2016. No information was communicated as to the intention of the applicant’s wife to pursue the application.

THE LAW

The Court notes that in a number of cases in which an applicant died in the course of the proceedings before the Court it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close relatives expressing the wish to pursue the application (see, among other authorities,

Deweer v. Belgium

, 27 February 1980, §§ 37-38, Series A no. 35;

Raimondo v. Italy

, 22

February 1994, § 2, Series A no. 281

‑

A;

Léger v. France

(striking out) [GC], no. 19324/02, § 43, 30 March 2009), or the existence of a legitimate interest claimed by a person wishing to pursue the application (see

Malhous v. the Czech Republic

(dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000

‑

XII).

On the other hand, it has been the Court’s practice to strike applications out of the list of cases in the absence of any heir or close relative who has expressed the wish to pursue an application and in the absence of any legitimate interest to pursue the application (see, among other authorities,

Scherer v. Switzerland

, 25 March 1994, § 31-32, Series A no. 287;

Thévenon v. France

(dec.), no. 2476/02, ECHR 2006

‑

III).

The Court observes that in the present case the request to pursue the application was submitted by a person who is not the applicant’s heir under national law and whose legitimate interest in having the application pursued before the Court has not been established. It is also noted that the applicant’s legal representatives did not inform the Court in good time of the applicant’s death.

In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. It however, reiterates that as provided for by Article 37 § 2, the Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 12 November 2015.

Fatoș Aracı

Nona Tsotsoria

Deputy Registrar

President