POPOACĂ v. ROMANIA

Comunicat la 20 octombrie 2015 THIRD SECȚIUNE Cerere nr. 24599/13 Ilinca Clara POPOACĂ împotriva României depusă la 29 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Ilinca Clara Popoacă, este un național român, care s-a născut în 1983 și trăiește în București. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere în fața Curții de District din București care urmărește să rămână executarea unei hotărâri finale care acordă fostului său soț drepturile de vizitare în ceea ce privește fiica lor minoră. Ea a susținut că hotărârea neprevăzută nu a reușit să stabilească intervale de timp exacte în timpul căreia fiica sa minoră ar putea fi luată de la domiciliu, ceea ce a făcut problemat aplicarea. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 9 octombrie 2012 Curtea de District din București, care a stat ca un singur judecător, adică M.V.L., a respins acțiunea reclamantului. că reclamantul ar putea propune ea însăși intervalele de timp pentru reuniunile fostului ei soț cu fiica lor. Deși stabilirea unor intervale de timp precise de către instanță ar fi fost un avantaj dacă părțile nu ar fi cooperat reciproc, aceasta ar fi constituit, de asemenea, un dezavantaj deoarece nu ar fi permis nici o flexibilitate dacă copilul ar fi fost nedisponibil într-un moment anume, din cauza condiției sau pentru alte motive. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o a doua cerere în fața Curții de District de București de a avea hotărârea finală care acordă fostului său soț drepturi de vizită. Ea a reiterat argumentele pe care le-a susținut deja în timpul procedurii din 9 octombrie 2010. În această privință, ea susține, de asemenea, că comportamentul judecătorului a respins aplicarea ilegală, deoarece el a stabilit un timp precis pentru întâlnirea dintre fostul ei soț și fiica ei, schimbând astfel hotărârea pe care o încearcă să o pună în aplicare. La 30 octombrie 2012, judecătorul M.V.L. a încercat să se retragă din cauza faptului că, la 9 octombrie 2012, el și-a exprimat deja opinia în privința cazului. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 1 noiembrie 2012 Curtea de district din București, deliberand în camere fără prezența părților, a respins cererea judecătorului M.V.L. de a se retrage. Acesta a concluzionat că motivul legal pe care l-a invocat pentru revocare nu era aplicabil în acest caz, considerând că judecătorul M.V.L. nu a examinat decât o întreținere diferită a acțiunilor de executare inițiate de același reclamant în ceea ce privește același dosar de executare și, prin urmare, nu a exprimat deja un aviz la cererea depusă. În plus, nu exista niciun element care să genereze o suspiciune rezonabilă unui observator obiectiv că judecătorul în cauză nu era imparțial. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 17 noiembrie 2012 Curtea de District din București, în calitate de judecător unic, adică M.V.L., a respins a doua cerere a reclamantului de a primi hotărârea finală acordând fostului său soț drepturi de vizită. În ceea ce privește argumentul suplimentar al reclamantului, acesta a susținut că comportamentul judecătorului a fost justificat și nu a respins aplicarea ilegală, deoarece este natural ca acesta să stabilească o perioadă de reuniune precisă. Articolele 25 și 27 din fostul Cod de procedură civilă română prevedeau, printre altele, că un judecător care era conștient de faptul că există un motiv pentru a fi renunțat în cazul său a trebuit să se retragă. Judecătorul ar putea fi renunțat dacă el a exprimat deja un aviz asupra cazului. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii din 17 noiembrie 2012, în măsura în care cererea ei nu a fost examinată de un tribunal imparțial. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, cazul reclamantului a fost tratat la 17 noiembrie 2012 de către un tribunal independent și imparțial?

Communicated on 20 October 2015

THIRD SECTION

Application no. 24599/13

Ilinca Clara POPOACĂ

against Romania

lodged on 29 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Ilinca Clara Popoacă, is a Romanian national, who was born in 1983 and lives in Bucharest.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On an unspecified date the applicant lodged a request before the Bucharest District Court seeking to stay the enforcement of a final judgment granting her former husband visiting rights in respect of their minor daughter. She argued that the impugned judgment had failed to establish exact time intervals during which her minor daughter could be taken away from her home which rendered the enforcement problematic.

By a final interlocutory judgment of 9 October 2012 the Bucharest District Court, sitting as a single judge, namely M.V.L., dismissed the applicant’s action. It held

inter alia

that the applicant could have herself proposed the time intervals for the meetings of her former husband with their daughter. Although the setting out of precise time intervals by the court would have been an advantage if the parties had failed to cooperate with each other, it would have also amounted to a disadvantage because it would not have allowed for any flexibility if the child would have been unavailable at a particular time, on account of her condition or for other reasons.

On an unspecified date the applicant lodged a second request before the Bucharest District Court to have the final judgment granting her former husband visiting rights stayed. She reiterated the arguments she had already raised during the proceedings of 9 October 2010. In this connection, she also contended that the bailiff’s behaviour had rendered the enforcement unlawful because he had set out a precise time for the meeting between her former husband and her daughter thus changing the judgment he was attempting to enforce.

On 30 October 2012 judge M.V.L. sought to recuse himself from the case on the ground that on 9 October 2012 he had already expressed his opinion on the case.

By a final interlocutory judgment of 1 November 2012 the Bucharest District Court, deliberating in chambers without the parties’ presence, dismissed judge M.V.L.’s request to recuse himself. It concluded that the lawful reason he had relied on for recusal had not been applicable in the case. It held that judge M.V.L. had only examined a different stay of enforcement action initiated by the same applicant in respect of the same enforcement file, and thus had not already expressed an opinion on the request at hand. Moreover, there was no element that could generate a reasonable suspicion to an objective observer that the judge in question lacked impartiality.

By a final interlocutory judgment of 17 November 2012 the Bucharest District Court, sitting as a single judge, namely M.V.L., dismissed the applicant’s second request to have the final judgment granting her former husband visiting rights stayed. It held that the arguments raised by the applicant and dismissed by the court on 9 October 2012 had acquired the status of

res judicata

and could no longer be examined again. In respect of the applicant’s additional argument it held that the bailiff’s behaviour had been justified and had not rendered the enforcement unlawful as it was natural for him to set out a precise meeting time.

B.

Relevant domestic law

Articles 25 and 27 of the former Romanian Civil Procedure Code provided, amongst other things, that a judge who was aware that there was a ground to be recused in his case had to recuse himself. The judge could be recused if he had already expressed an opinion on the case.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 of the Convention about the unfairness of the proceedings of 17 November 2012 in so far as her request was not examined by an impartial tribunal.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s case dealt with on 17 November 2012 by an independent and impartial tribunal?