CtEDO 20.10.2015 Auto

CASE OF SIMEONOVI v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
20.10.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect);No violation of Article 6+6 - Right to a fair trial (Article 6-3-c - Defence through legal assistance) (Article 6 - Criminal proceedings;Right to a fair trial;Article 6-1 - Fair hearing)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SIMEONOVI v. BULGARIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1975. În prezent îndeplinește o condamnare pe viață în închisoarea Sofia. La 2 iulie 1999, două persoane armate au intrat într-un birou de schimbare în Burgas. Focuri au fost concediate și doi membri ai personalului au fost uciși. Criminalii au fugit cu o sumă de bani. În aceeași zi, departamentul de investigație Burgas a instigat proceduri penale împotriva X pentru jaf armat și omucidere. La 3 octombrie 1999, reclamantul, dl Lyuben Simeoov, a fost arestat la Sofia de către o echipă din unitatea specială a Ministerului Internului. A fost transferat la Burgas. La ora 8 p.m. la 4 octombrie 1999, un investigator de la departamentul de investigatori Burgas a pus reclamantul în detenție timp de douăzeci și patru de ore. El a fost suspectat că a comis jaf armat și cele două crime din 2 iulie 1999, a ajutat și a fost abținut de un anumit A.S. În ziua următoare, un procuror din biroul procurorului regional Burgas și-a prelungit detenția cu trei zile. Reclamantul a susținut că, în ciuda cererilor sale exprese, nu a fost asistat de un avocat pentru primele trei zile de detenție. În acel timp, oficialii responsabili de anchetă l-au interogat cu privire la jaf și la cele două crime comise la Burgas la 2 iulie 1999. 10. La 6 octombrie 1999, investigatorul a numit un avocat oficial pentru a apăra reclamantul. La ora 12.00, în aceeași zi, în prezența avocatului său oficial numit, reclamantul a fost acuzat oficial de a comite jaf armat în biroul Burgas de schimbare și de uciderea a două persoane, și plasat în detenție. El a refuzat să răspundă la întrebările investigatorului. 11. La 12 octombrie 1999, reclamantul a fost interogat în prezența doi avocați aleși. A rămas tăcut. 12. La 21 octombrie 1999, asistat de cei doi avocați ai săi, el a mărturisit. Presupusul său complice, A.S., a mărturisit, de asemenea, infracțiunile penale acuzate. 13. Ofițerii responsabile pentru anchetă au adunat ulterior un ansamblu substanțial de dovezi, inclusiv conturi de martori și dovezi medicale, științifice, materiale și documentare. 14. La 4 ianuarie 2000, reclamantul și A.S., asistați de avocații lor din domeniul apărării, au luat în considerare documentele din dosarul de anchetă. Ei au retras mărturisirea lor, și avocații lor au cerut un nou interogatoriu la clienții lor. 15. La 16 februarie 2000, procurorul regional Burgas a trimis dosarul investigatorului pentru anchete suplimentare. El i-a cerut în special să desfășoare o serie de măsuri de investigație și încă o dată să acuze oficial ambele suspecți. 16. La 7 martie 2000, reclamantul a fost acuzat de o infracțiune suplimentară, și anume achiziționarea ilegală a armelor de foc utilizate în timpul jafului din 2 iulie 1999. În aceeași zi, cei doi suspecți au fost interogați în prezența avocaților lor. În declarațiile sale, reclamantul a raportat o versiune a evenimentelor în sensul că jafurile și crimele în cauză au fost comise de un anumit V., un național iranian, ajutat și abținut de o a doua persoană necunoscută. 17. La 17 mai 2000, biroul procurorului regional a înființat inculparea și a angajat reclamantul și presupusul său complice pentru proces în fața instanței regionale Burgas. 18. Curtea regională a examinat cazul penal între 25 iulie 2000 și 14 iunie 2001. În cursul procedurii, reclamantul, care a fost asistat de un avocat, a susținut că el și presupusul său complice au fost într-adevăr la Burgas la 1 iulie 1999 și că au intenționat într-adevăr să comite un jaf în biroul de schimbare, dar că s-au schimbat și s-au întors la Sofia în aceeași zi. 19. La 14 iunie 2001, instanța regională Burgas și-a pronunțat hotărârea. Reclamantul a fost considerat vinovat de jaf armat în biroul Burgas de schimbare, ceea ce a fost însoțit de uciderea a două persoane și comisă cu complicitatea A.S. El a fost, de asemenea, considerat vinovat de achiziția ilegală a unui pistol și a muniției. Curtea regională a impus cea mai grea pedeapsă disponibilă în temeiul Codului penal bulgar, și anume o pedeapsă întreagă. În conformitate cu art. 127b [1] din Legea privind executarea pedepselor, instanța regională a ordonat plasarea reclamantului în cadrul așa-numitului regim de închisoare „specială”. 20. Pe baza dovezilor reunite în cursul anchetei preliminare și la audiere, instanța regională a stabilit faptele după cum urmează: fostul partener al reclamantului, D.K., a început să lucreze ca cashier în biroul de schimbare în cauză în 1997 când locuia încă cu reclamantul. În timp ce lucra acolo, a întâlnit prima victimă, o anumită N.B., care a fost o rudă apropiată a proprietarului și un angajat în același loc. În iunie 1999 D.K. a părăsit reclamantul și s-a mutat cu N.B. în Burgas. Reclamantul a decis apoi să-l omoare pe N.B. și să fure banii păstrați în biroul de schimbare. A cumpărat un pistol "Makarov", un silențios și muniție. Reclamantul a convins un prieten, A.S., să participe la jaf. În după-amiază, 1 iulie 1999, reclamantul și A.S. a sosit în Burgas cu autobuz. Apoi au mers la clădirea în care se afla biroul de schimbare, și au urcat la etajul de sus pentru a petrece noaptea. Dimineața viitoare, chiar înainte de ora 9:00, au coborât la podea pe care biroul de schimb a fost localizat și a remarcat că N.B. era singur în locație. A.S., care purtase pistolul, a izbucnit în clădire și a tras cu o lovitură la templul stâng al victimei. Tânărul a murit instantaneu. Cei doi complici au pus apoi banii pe care i-au găsit în biroul de schimbare într-o pungă pe care le-au adus cu ei. Între timp, paznicul de securitate armat al biroului de schimbare, un anumit P.I., s-a grăbit în sediul unde prima victimă a fost ucisă. A.S. i-a tras două împușcături, lovindu-l în față. Gardianul de securitate a fost ucis instantaneu. A.S. și reclamantul a părăsit clădirea. Apoi au ascuns arma crimei sub un gunoi, au aruncat hainele pe care le purtau și au ascuns banii furați. Un timp mai târziu, cei doi oameni au comandat o anumită E.E. să le aducă banii, ceea ce făcuse el. 21. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. El s-a plâns că nu s-au dat motive suficiente pentru condamnarea, că nu s-a stabilit vina sa, că instanța de primă instanță a ajuns la o decizie eronată, că au existat mai multe încălcări ale normelor procedurale și de fond în temeiul legislației interne și că instanța regională a arătat prejudecăți. 22. Avocatul reclamantului a solicitat retragerea tuturor judecătorilor Curții de Apel Burgas. El a susținut că acoperirea media a cazului penal a creat un climat de intoleranță și ostilitate față de clientul său. Apărarea a cerut ca un martor suplimentar să fie convocat, reexaminarea unuia dintre martorii deja interogat de instanța de primă instanță și a mai multor avize de experți. La 4 decembrie 2001, judecătorul responsabil pentru cazul penal a respins cererile de colectare a probelor ca fiind irelevante. El a respins provocarea judecătorilor Curții de Apel pentru lipsa de probe de prejudecăți. 23. Curtea de Apel a examinat cazul penal între februarie și iulie 2002. Acesta a interogat un nou martor și a primit concluzii suplimentare de la experții psihiatrici cu privire la starea mentală a celor doi acuzați. 24. La 6 august 2002, Curtea de Apel Burgas a susținut hotărârea instanței de primă instanță, susținând deplin constatările factuale și juridice ale acesteia. Dovezile obținute în cadrul anchetei preliminare, prezentate în fața instanței de primă instanță și prezentate pentru prima dată înaintea Curții de Apel au demonstrat că cele două acuzate au planificat și efectuat jaful în biroul de schimbare și că cele două victime au fost ucise de către A.S. Cu toate acestea, reclamantul a fost instigatorul acestor crime și a furnizat arma utilizată de complicele sale. Curtea de Apel s-a bazat pe depozițiile mulților martori interogați în cursul evaluării cazului, pe rezultatele rapoartelor balistice, tehnice și contabile și a avizelor medicale și psihice, precum și pe documentele și dovezile obținute. 25. Curtea de Apel a observat că depunerile inițiale ale acuzatului în cursul anchetei preliminare diferă în mod considerabil de depunerea lor către instanța de primă instanță. Depozițiile inițiale au confirmat concluziile privind participarea lor la comiterea infracțiunilor penale în cauză, în timp ce cele ulterioare au stabilit o versiune a evenimentelor în sensul că un național iranian a comis aceste infracțiuni. Curtea de Apel a dat credință la declarațiile inițiale ale acuzatului, care au fost făcute unui investigator în prezența avocaților lor după ce au fost acuzați oficial. Astfel, cele două persoane acuzate au fost informate că declarațiile lor ar putea fi utilizate în instanță în vederea stabilirii faptelor, iar examinarea medicală anterioară a acestora nu a dezvăluit niciun semn de violență fizică, ceea ce contrazice afirmația avocatului apărării că mărturisirea inițială a reclamantului a fost extrasă de la el. 26. Curtea de Apel și-a exprimat atenția față de versiunea evenimentelor reclamantului care declară că cele două crime și jaf au fost comise de un anumit V., un național iranian, și că reclamantul însuși a fost la locul său de muncă în Sofia la momentul material. Verificarea efectuată în baza de date a Ministerului de Interne a arătat că niciun cetățean iranian de acest nume nu a fost prezent în Bulgaria. A fost adevărat că reclamantul a fost la locul său de muncă la Sofia la 2 iulie 1999. Cu toate acestea, el a lucrat ca gardian de noapte și jaf și crime au fost comise devreme dimineața, care i-a dat suficient timp pentru a acoperi distanța dintre Burgas și Sofia și pentru a ajunge la muncă în aceeași seară. Curtea de Apel a considerat neconvingerea declarației singurului martor care a confirmat versiunea evenimentelor reclamantului. 27. Curtea de Apel a remarcat că hotărârea instanței de primă instanță nu a arătat niciuna dintre defectele procedurale menționate de apărare. Constatările factuale și juridice ale instanței regionale nu se bazase exclusiv pe mărturiile acuzatului, ci pe întregul organism de dovezi coerente reunite în timpul procedurii penale. Reclamantul a participat activ la proceduri și avocații săi au prezentat mai multe cereri legate de progresul procesului și de colectarea probelor. Curtea regională a răspuns la toate aceste cereri și a furnizat motive depline pentru deciziile sale de procedură. Nu au existat semne de prejudecăți din partea judecătorilor care au examinat cazul, iar procedurile au fost desfășurate în așa fel încât să protejeze interesele părților. 28. Curtea de Apel a exclus o declarație a unui martor din dovada de nerespectare a normelor procedurale, dar nu a considerat această declarație decisivă în ceea ce privește concluziile factuale și juridice din acest caz. Problema este că instanța regională a fost dilator în eliberarea motivelor de hotărâre. Cu toate acestea, apărarea a putut prezenta observații suplimentare în apel după ce a asigurat o copie a motivelor hotărârii. 29. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, reprezentând argumentele sale la Curtea de Apel. 30. Prin hotărârea din 17 decembrie 2003, Curtea Supremă de Cassare a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept. Această instanță a constatat că niciuna dintre circumstanțele menționate de apărare nu a demonstrat existența prejudecății din partea judecătorilor care au luat în considerare cazul penal. Reclamantul a avut ocazia de a se apăra în mod eficient în timpul procedurii penale: a dat dovezi și a contestat dovezile împotriva lui. Unele dintre cererile sale de colectare a probelor au fost acceptate de instanțe de nivel inferior și au fost furnizate motive adecvate pentru respingerea altor cereri de probă, astfel cum a menționat de apărare. 31. În plus, în adoptarea celorlalte argumente ale instanței de recurs, Curtea Supremă de cassare a considerat că faptele au fost bine stabilite, că legislația susținută și procedurală au fost aplicate în mod corespunzător și că drepturile acuzate au fost respectate pe deplin. 32. Reclamantul s-a desfășurat în cadrul Fondului de detenție provizorie Burgas din 5 octombrie 1999 până la 27 ianuarie 2000, iar de la începutul lunii martie până la 14 aprilie 2000. A fost încarcerat în închisoarea Burgas din 27 ianuarie 2000 până la începutul lunii martie 2000, iar din 14 aprilie 2000 până la 25 februarie 2004. În ultima dată a fost transferat la închisoarea Sofia, unde încă este reținut. 33. Reclamantul a susținut că a fost ținut într-o celulă fără fereastră, toaletă sau apă curentă. Locațiile aveau o ventilație și lumină slabă. Nu i s-a permis să facă exerciții în aer liber. Accesul la sanitar a fost limitat și timpul permis pentru spălare a fost insuficient. Reclamantul a subliniat faptul că condițiile de igienă din centrul de detenție au fost deplorabile. Apoi a fost mutat într-o altă celulă cu alte doi deținuți. Cei trei deținuți trebuiau să doarmă pe rând pentru că celula avea doar o bancă. 34. Potrivit unui raport de către directorul general al închisorii prezentat de Guvern, în momentul în care singura mobilă din celulele din Burgas provizorial Detention Facility a fost o bancă. Celulele nu aveau ferestre și singura zi a intrat prin găuri în plăci metalice apuse pe uși. Unitatea în cauză a avut doar o toaletă și baie comune și nu a avut niciun loc în aer liber pentru deținuți. Raportul a menționat, de asemenea, că între 2002 și 2009, instituția a fost complet renovată și redezvoltată pentru a se adapta condițiile de detenție la demnitatea umană a deținuților. 35. Reclamantul a afirmat că celula sa din închisoarea Burgas avea o suprafață de 6 m2. A conținut un pat și un raft de metal. Nu au existat nici apă curentă, nici toalete în celula lui. A folosit o găleată de plastic pentru funcțiile sale corporale. La fel ca toți prizonierii pe care i l-au permis să-i iasă din celulă timp de 30 de minute de trei ori pe zi, pentru a golește găleata și să-și umple sticla de apă. Reclamantul a prezentat, în sprijinul acestor acuzații, o declarație a A.S. co-acusată, care a fost reținută cu el în aceleași condiții în închisoarea Burgas. Reclamantul a adăugat că a fost forțat să poarte uniforma unui condamnat, chiar dacă ar fi trebuit să-și poarte propriile haine, în conformitate cu regulile de închisoare. 36. Reclamantul a explicat că la începutul mandatului său în închisoarea Burgas a fost privat de exercițiu în aer liber. Potrivit declarației A.S. (vezi §35 mai sus), deținuții au fost autorizați să facă exercițiu liber de o oră în fiecare zi. Reclamantul nu a fost implicat în nicio activitate organizată în închisoarea Burgas. El a prezentat mai multe cereri autorităților închisoare pentru a-i permite să se alăture diferitelor programe de formare profesională și de ocupare profesională și a solicitat transferul la închisoarea Sofia pentru a fi mai apropiat de familia sa, dar niciodata nu a fost luată măsuri în cazul cererilor sale. 37. Potrivit unui raport al directorului închisoarei Burgas prezentat de Guvern, reclamantul a avut probleme de adaptare la reglementările închisorii; atitudinea sa față de gardieni și autoritățile închisoare au fost refractare și nerespectuoase. Cu toate acestea, reclamantul a beneficiat de toate drepturile acordate persoanelor private de libertate. El a avut bordul și locația în conformitate cu standardele normale de închisoare. Avea exercițiu în aer liber în fiecare zi și acces liber la bibliotecă. El a consultat un psiholog în mai multe ocazii și a avut o serie de întâlniri cu oficialul responsabil pentru activitățile din închisoare. 38. După transferul său la închisoarea Sofia, reclamantul a fost supus unui regim de închisoare „specială” care implică izolare practic totală de restul populației de închisoare. 39. Reclamantul a susținut că în perioada din februarie 2004 până în vara 2006 a fost limitat la o celulă de 4 x 2 metri pe care a împărtășit-o cu un alt prizonier. Cele două paturi luaseră cea mai mare parte din zona de podea, lăsându-i pe cei doi prizonieri cu o zonă liberă de doar 2 m2. Nu era apă curentă în celulă și prizonierii foloseau o găleată ca toaletă. 40. Reclamantul a declarat că a petrecut cea mai mare parte a zilei stând pe pat pentru lipsa de spațiu liber în celulă. Și-a mâncat mâncarea în celulă și avea voie să meargă în curtea închisorii timp de o oră în fiecare zi. Accesul său la bibliotecă a fost limitat la câteva minute luate pentru a alege și împrumuta o carte, după care a fost dus înapoi la celulă. I s - a permis să participe la capela de la închisoare de două ori pe an, la Paște și Crăciun, deși nu în timpul închinării, astfel încât să nu se întâlnească cu alți prizonieri. 41. Reclamantul a adăugat că până în 2005, aripa de înaltă securitate a închisorii era suprapopulată și deținuții bolnavi nu erau deținuți separat de alți prizonieri, ceea ce promovase transmisia de boli infecțioase. Condițiile materiale s-au îmbunătățit un pic după lucrările din aripa de înaltă securitate în 2005 și 2006. În decembrie 2008, regimul său de închisoare a fost relaxat. Cu toate acestea, la fel ca toți prizonierii din categoria sa, el era încă ținut separat de restul populației de închisoare și celula lui era închisă în timpul zilei. În 2004 și 2005 a lucrat ocazional în plicuri de plicuri de celule. Din 2010 a fost permis într-o cameră de activitate în care să poată vorbi cu alți prizonieri și să citească cărți. 42. Potrivit unui raport al directorului închisoarei Sofia din 11 octombrie 2011, aripa de înaltă securitate a închisoarei Sofia a fost complet renovată în 2005 și 2006. La data raportului în cauză, reclamantul a fost ținut într-o celulă individuală de 7,7 m2 și conținea un pat, o masă, un raft, un duș și toalete private. Celula lui a fost încălzită și avea apă curentă și lumina potrivită. 43. În afară de restricțiile impuse de regimul său de închisoare, reclamantul a beneficiat de toate activitățile furnizate celorlalți prizonieri: el ar putea lucra, vizita bibliotecă și capela de închisoare, primi vizite de la rudele sale, scrie și primi scrisori. El a fost, de asemenea, eligibil pentru relaxarea regimului său de închisoare în temeiul articolului 198 din Legea închisorii, sub rezerva unei opinii favorabile din partea comisiei speciale relevante, și ar putea fi găzduit în cele din urmă cu restul populației de închisoare. 44. În plus, în 2010, reclamantul a solicitat anularea anumitor dispoziții reglementărilor de punere în aplicare a Legii privind modalitatea și metoda de executare a condamnării vieții sale. Cererea sa a fost în cele din urmă respinsă de o hotărâre din 14 septembrie 2011 pronunțată de Curtea Supremă de Administrație, care a constatat că dispozițiile contestate ale regulamentelor de punere în aplicare nu sunt contrar Legii de închisoare și că adoptarea regulamentelor nu a implicat nici o neregulă care justifică anularea acestora. 45. În iunie 2001, în timp ce în închisoarea Burgas, reclamantul a început o grevă de foame în protest împotriva refuzului autorităților de a-l transfera la închisoarea Sofia. A fost monitorizat de echipa medicală de la închisoare în timp ce a fost în grevă foame. În iulie 2001, starea sa de sănătate s-a înrăutățit și a fost transferat, de inițiativă a autorităților închisorii, la spitalul închisorii Sofia. La recuperare s-a întors la închisoarea Burgas. 46. La 26 octombrie 2004, reclamantul a fost dus la spitalul din închisoarea Sofia. Examinarea medicală a dezvăluit că suferă de tuberculoză. El a primit un tratament medicinal la spital până la 15 noiembrie 2004. El solicită ulterior autorităților de la închisoare să-i permită să facă mai mult exercițiu în aer liber, cererea care a fost respinsă. Reclamantul a susținut că nu a putut obține o dieta adecvată pentru starea de sănătate, fie în timpul sau după tratamentul său în spitalul de închisoare. 47. Potrivit raportului din 11 octombrie 2011 al directorului închisoarei Sofia, după șederea sa în spitalul de închisoare în 2004, reclamantul a primit examene medicale regulate și analize de control biologic. Rezultatele ultimelor examinări din 2011 au arătat că boala sa nu s-a întors. 48. În august 2010 și ianuarie 2011, reclamantul a fost luat în spital pentru dureri de cap și insomnie. A fost examinat și au fost efectuate analize biologice. Medicii au concluzionat că suferă de dureri de cap cronice. Nu s-au detectat complicații grave. Reclamantul a primit tratament medicinal și durerile de cap au încetat la eliberarea spitalului. 49. Potrivit aceluiași raport, reclamantul a avut mai multe întâlniri cu dentistul închisorii și un alt dentist ales de rudele sale. 50. În plus, în conformitate cu rapoartele menționate mai sus de către Directorii Prizonilor Sofia și Burgas, închisorile desfășoară un program de prevenire și screening pentru tuberculoza care include examene profilactice, analize medicale în cazurile suspectate de infecție și spitalizarea deținuților diagnosticate pozitiv cu boala. Grupurile specifice de prizonieri, cum ar fi toxicomanii, persoanele cu HIV-pozitiv, persoanele care au suferit anterior tuberculoză și diabetice, fac obiectul unei monitorizări speciale de către medicii închisori.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă