M'BALA M'BALA v. FRANCE

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Institutului European din România” ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC. ©The document was made available with the support of the European Institute of Romania ( www.ier.ro ). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 190 Noiembrie 2015 M’Bala M’Bala împotriva Franței (dec.) - 25239/13 Decizia din 20.10.2015 (Secția a V-a) Art. 10 Art. 10 § 1 Libertatea de exprimare Condamnarea penală a unui actor de comedie pentru vehicularea unor idei negaționiste și antisemite în cadrul unui spectacol: inadmisibilă Art. 17 Interzicerea abuzului de drept Condamnarea penală a unui actor de comedie pentru vehicularea unor idei negaționiste și antisemite în cadrul unui spectacol: inadmisibilă În fapt – În decembrie 2008, reclamantul, un actor de comedie cunoscut sub numele de Dieudonné și implicat în politică, a invitat un academician, condamnat de mai multe ori în Franța din cauza tezelor sale negaționiste și revizioniste, care constau în negarea existenței camerelor de gazare din lagărele de concentrare, să i se alăture pe scenă, la finalul spectacolului său.

Reclamantul l-a invitat să primească, de la un actor îmbrăcat într-o „haină de lumină”, și anume o pijama cu dungi, care o evoca pe cea a evreilor deportați, pe care era cusută o stea galbenă cu mențiunea „evreu”, „premiul pentru nefrecventabilitate și insolență". Premiul consta într-un sfeșnic cu trei brațe (sfeșnicul cu șapte brațe reprezentând emblema religiei iudaice), cu câte un măr pe fiecare braț. Incidentul a fost constatat de forțele de ordine. În octombrie 2009, Tribunal de grande instance l-a declarat pe reclamant vinovat de insulte publice la adresa unei persoane sau a unui grup de persoane, din cauza originii lor sau a apartenenței ori neapartenenței la o anumită etnie, națiune, rasă sau religie, în speță, persoanele de origine sau confesiune iudaică.

Acesta l-a obligat la plata unei amenzi de 10 000 EUR, precum și la plata de daune-interese în valoare de 1 euro fiecărei părți civile. Hotărârea a fost confirmată în apel și Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. În drept - Art. 10 și art. 17: Asemenea instanțelor interne, Curtea nu are nicio îndoială în ceea ce privește conținutul profund antisemit al fragmentului în litigiu din spectacolul reclamantului. Acesta din urmă a omagiat o persoană cunoscută și condamnată în Franța pentru tezele sale negaționiste, solicitându-i publicului aplauze „însuflețite” și invitând-o să primească un premiu. Reclamantul, departe de a se desolidariza de discursul invitatului său, susține că acesta nu ar fi făcut nicio afirmație revizionistă în timpul acestei scene.

Curtea consideră, dimpotrivă, că faptul de a califica persoanele care îl acuză de negaționism drept „afirmaționiste” a constituit pentru academician o incitare clară de a pune pe același plan „fapte istorice stabilite clar” și o teză a cărei exprimare este interzisă în dreptul francez și care, în temeiul art. 17, este exclusă de la protecția art. 10. De asemenea, invitația făcută auditoriului, de a ortografia acest cuvânt în orice fel dorește avea în mod evident scopul de a incita publicul, prin intermediul unui joc de cuvinte, să considere că deținătorii acestui adevăr istoric sunt animați de motivații „sioniste”. De altfel, antisionismul este unul din angajamentele politice principale ale reclamantului.

Acesta din urmă a precizat, în cursul anchetei, că fusese convins că declarațiile academicianului vor avea un alt conținut. Cu toate acestea, între altele, denumirea costumului de deportat prin folosirea expresiei „haină de lumină” dovedea a minima un dispreț afișat de reclamant față de victimele „Shoah”, sporind astfel dimensiunea ofensatoare a scenei în ansamblu. Persoana în cauză este un actor de comedie care și-a marcat puternicul angajament politic depunându-și candidatura la mai multe alegeri. La momentul faptelor în litigiu, acesta fusese condamnat deja pentru insulte rasiale. Astfel, elementele contextului, la fel ca și afirmațiile pronunțate efectiv pe scenă, nu erau de natură să demonstreze vreo intenție a umoristului de a denigra tezele invitatului acestuia sau de a denunța antisemitismul.

Dimpotrivă, însuși actorul de comedie care a jucat rolul de deportat a declarat că nu a fost surprins de decizia de a-l invita pe academician pe scenă, ținând seama de alegerile exprimate de către reclamant timp de doi ani, prin intermediul aparițiilor sale publice, în special de relația apropiată a acestuia cu președintele Partidului Frontul Național de la acea vreme. În acest sens, reacțiile publicului arată că dimensiunea antisemită și revizionistă a scenei în cauză a fost percepută de spectatori (sau cel puțin de unii dintre ei) în același fel ca și instanțele naționale. În cele din urmă, în special, reclamantul nu a oferit explicații pentru dorința sa de a depăși nivelul spectacolului său precedent, pe care un observator l-ar fi considerat drept „cel mai mare miting antisemit de la ultimul război mondial". Această precizare a ghidat în mod necesar percepția publicului asupra urmării reprezentației.

Umoristul a invocat scuza provocării pentru a justifica insultele rasiste pentru care era anchetat. Curtea apreciază că, în cursul scenei în litigiu, seara și-a pierdut caracterul de spectacol de divertisment, devenind un miting. În circumstanțele specifice speței și ținând seama de întreg contextul cauzei, reclamantul nu poate să pretindă că a acționat în calitate de artist, care are dreptul să se exprime prin intermediul satirei, umorului și provocării. În fapt, sub pretextul unui spectacol de comedie, acesta l-a invitat pe unul dintre cei mai cunoscuți negaționiști francezi, condamnat cu un an înainte pentru contestarea unor crime împotriva umanității, pentru a-l omagia și a-i da cuvântul.

În plus, în cadrul unei puneri în scenă scandalos de grotescă, acesta a invitat pe scenă un figurant care juca rolul unui deportat evreu din lagărele de concentrare, pentru a-i înmâna academicianului un premiu. Curtea consideră că această valorizare a negaționismului, locul central acordat intervenției academicianului și punerea evreilor care au fost victime ale deportărilor într-o poziție degradantă în raport cu o persoană care le neagă exterminarea, constituie o demonstrație de ură și de antisemitism, precum și o contestare a Holocaustului. Aceasta nu poate să accepte ca exprimarea unei ideologii care contravine valorilor fundamentale ale Convenției, astfel cum se prevede în preambulul acesteia, și anume justiția și pacea, să fie asimilate unui spectacol, fie el și satiric sau provocator, care ar intra sub incidența protecției art. 10 din Convenție.

În plus, deși, până în prezent, art. 17 din Convenție a fost aplicat, în principiu, în cazul unor afirmații explicite și directe, care nu necesitau nicio interpretare, Curtea este convinsă că o luare de poziție în mod evident antisemită și plină de ură, deghizată sub aparența unei producții artistice, este la fel de periculoasă ca și un atac frontal și abrupt. Așadar, aceasta nu merită protecția art. 10 din Convenție. Prin urmare, având în vedere că faptele în litigiu au un puternic caracter negaționist și antisemit, atât în ceea ce privește conținutul lor, cât și tonalitatea lor generală, și, deci, scopul lor, reclamantul încearcă să denatureze vocația art. 10, folosindu-se de dreptul său la libertatea de exprimare în scopuri contrare textului și spiritului Convenției și care, dacă ar fi admise, ar contribui la distrugerea drepturilor și libertăților garantate de Convenție.

În consecință, în temeiul art. 17 din Convenție, reclamantul nu poate să beneficieze de protecția art. 10. Concluzie : inadmisibilă (incompatibilitate ratione materiae ). © Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea. Apăsați aici pentru a accesa Note de informare privind jurisprudența ( Notes d’information sur la jurisprudence )