RENARD AND OTHERS v. FRANCE - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate astfel.

Reclamanții au adresat, la momentul litigiilor la care erau părți, întrebări prioritare privind constituționalitatea care au determinat refuzul al Curții de Casație de a le transmite Consiliului Constituțional.

Cererea nr.

La 16 septembrie 2009, reclamantul, J. Renard, a fost citat în fața Tribunalului Corecțional din Auxerre de către Direcția generală a vămilor și a drepturilor indirecte din Burgundia (Administrația Vămilor), în special, pentru acuzații vizând declarații false cu privire la recoltele și stocurile de vinuri.

Cererea nr.

Printr-o ordonanță a judecătorului de instrucție din 4 noiembrie 2009, reclamantul, P. Smadja, a fost trimis în judecată în fața Tribunalului corecțional din Nanterre, în special pentru acuzațiile de abuz asupra bunurilor sociale, abuz de încredere, primirea de foloase necuvenite, fals și uz de fals, exercitarea fără drept a profesiei de bancher, înșelăciune și tăinuire. Acesta a adresat o întrebare prioritară privind constituționalitatea prin care contesta conformitatea cu drepturile și libertățile garantate prin Constituție a art. 7 și art. 8 C. proc. pen. privind prescrierea acțiunii publice, astfel cum au fost interpretate în mod constant de Curtea de Casație.

Cererea nr.

Printr-o ordonanță a judecătorului de instrucție din 30 octombrie 2009, reclamantul, R. Chardon, a fost trimis în judecată în fața Tribunalului corecțional din Paris pentru acuzațiile de complicitate la deturnare de fonduri publice și complicitate la abuz de încredere. Acesta a adresat în fața Tribunalului corecțional o întrebare prioritară privind constituționalitatea prin care contesta conformitatea cu drepturile și libertățile garantate prin Constituție a art. 7 și art. 8 C. proc. pen. privind prescrierea acțiunii publice, astfel cum au fost interpretate în mod constant de Curtea de Casație.

Cererea nr.

La finalul unui proces civil ce a durat mai mult de zece ani, care a condus la pronunțarea unei prime hotărâri de către Curtea de Casație, reclamanta, societatea Banque Martin Maurel, a fost obligată printr-o hotărâre a curții de apel de trimitere din 7 septembrie 2011 la plata unei sume de 30.000 euro pentru abuz de procedură și la plata către partea adversă a sumei de 30.000 euro cu titlu de cheltuieli neincluse în cheltuielile de judecată, prin aplicarea art. 700 C. proc. civ. (CPC). Aceasta a formulat recurs și a adresat cu această ocazie o întrebare prioritară privind constituționalitatea, contestând conformitatea cu drepturile și libertățile garantate prin Constituție a art. 700 CPC, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Casație, astfel încât să permită instanțelor de fond să nu motiveze hotărârile de obligare la plata cheltuielilor neincluse în cheltuielile de judecată către partea adversă.

Ca urmare a reformei constituționale din 23 iulie 2008 [art. 61-1 și art. 62 alin. (2) din Constituție], întrebarea prioritară privind constituționalitatea permite unui reclamant să conteste în momentul unui litigiu conformitatea unei dispoziții legislative în vigoare cu drepturile și libertățile garantate de Constituție, solicitând instanței de drept comun sesizate să supună, pe cale preliminară, această dispoziție controlului Consiliul Constituțional.

Procedura specifică întrebării prioritare privind constituționalitatea este prevăzută de art. 23-1 – art. 23-7 din Legea organică nr. 2009-1523 din 10 decembrie 2009 (denumită în continuare „legea organică”), de modificare a Ordonanței nr. 58-1067 din 7 noiembrie 1958. Această lege este aplicabilă proceselor pendinte începând de la 1 martie 2010. Legea a fost completată de Decretul nr. 2010-148 din 16 februarie 2010 de stabilire a regulilor de procedură aplicabile în fața instanțelor de fond și de casare (art. R.

O întrebare prioritară privind constituționalitatea poate fi adresată în fața unei instanțe de fond, însă, de asemenea, pentru prima dată și în apel sau în recurs. În toate cazurile, cea mai înaltă instanță din fiecare ordin jurisdicțional, Curtea de Casație și Consiliul de Stat se asigură, în ultimul rând, de respectarea condițiilor următoare (art. 23-5 din Legea organică):

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, întrebarea prioritară privind constituționalitatea este trimisă Consiliului Constituțional, singurul organ competent să abroge o dispoziție legislativă contrară Constituției.

Invocând art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție, reclamanții au formulat capete de cerere privind examinarea de către Curtea de Casație a întrebărilor lor prioritare privind constituționalitatea. Acestea se plâng că prin respingerea cererii lor de transmitere a întrebărilor lor prioritare privind constituționalitatea, Curtea de Casație ar fi substituit propria sa apreciere celei a Consiliul Constituțional (cererea nr. 3569/12). Consideră, în continuare, că examinarea de către Curtea de Casație a unei întrebări prioritare privind constituționalitatea referitoare la propria sa jurisprudență este contrară cerinței de imparțialitate (cererile nr. 3569/12, 9145/12 și 9161/12). Aceștia susțin, în cele din urmă, omisiunea motivării de către Curtea de Casație a deciziei sale de respingere a cererii de a adresa Consiliului Constituțional o întrebare prioritară privind constituționalitatea (cererea nr. 37791/13).

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții formulează de asemenea un capăt de cerere întemeiat pe nerespectarea principiilor necesității și proporționalității pedepselor (cererea nr. 3569/12). În cele din urmă, aceștia se plâng, în temeiul art. 6 din Convenție, de lipsa motivării de către instanțele interne a deciziilor de obligare la plata cheltuielilor neincluse în cheltuielile de judecată, în aplicarea art. 700 C. proc. civ. (37791/13).

Ținând cont de similitudinea cererilor referitoare la întrebările adresate pe fond de către reclamanți, Curtea consideră necesar să le conexeze, în temeiul art. 42 § 1 din Regulamentul său.

Reclamanții susțin existența mai multor încălcări ale dreptului lor la un proces echitabil și la o cale de atac efectivă. Invocă art. 6 §

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 6 § 1 din Convenție, Curtea consideră că problema care este ridicată în speță este aceea de a clarifica dacă garanțiile unui proces echitabil trebuie să fie respectate atunci când se examinează întrebarea prioritară privind constituționalitatea de către instanțele de drept comun, adică, prin opoziție cu Consiliul Constituțional, instanțele de fond și de casare.

Or, Curtea constată că soluționarea proceselor pe fond era determinantă în raport cu drepturile garantate prin art. 6 din Convenție, întrebările prioritare privind constituționalitatea fiind adresate cu ocazia unor litigii ce vizau fie contestații privind drepturile și obligațiile cu caracter civil, fie temeinicia unei acuzații în materie penală în fața instanțelor de drept comun sesizate cu acțiunile principale (

Prin urmare, în acest stadiu, este suficient Curții pentru a concluziona că art. 6 §

Mai întâi, Curtea subliniază că reclamanții nu au formulat apel împotriva hotărârilor pronunțate împotriva lor în primă instanță (cererile nr. 9145/12 și 9161/12) sau că procesul lor este încă pendinte în fața instanțelor interne (cererea nr. 3569/12). Or, aceasta nu intenționează să separe examinarea condițiilor de respingere a cererii de trimitere a unei întrebări prioritare privind constituționalitatea de către Curtea de Casație sau Consiliul de Stat de cea a caracterului echitabil al acțiunii principale pe care Curtea o apreciază cu privire la ansamblul procedurii și la modul de soluționare a acesteia [

Curtea consideră prin urmare că există îndoieli serioase privind faptul că reclamanții au epuizat căile de atac interne în cele trei cauze, dar nu consideră necesar să soluționeze această problemă în măsura în care capetele de cerere sunt oricum inadmisibile pentru motivele expuse mai jos.

În ceea ce privește capetele de cerere îndreptate împotriva Curții de Casație, întemeiate pe motivul substituirii de către aceasta a aprecierii sale celei a Consiliului Constituțional, pe lipsa sa imparțialitate și pe omisiunea motivării hotărârilor sale, Curtea consideră că reclamanții se plâng, în esență, de o atingere disproporționată adusă dreptului de acces la Consiliul Constituțional, având în vedere respingerea de către Curtea de Casație a cererii de a îi transmite întrebările prioritare privind constituționalitatea.

Aceasta amintește că art. 6 din Convenție nu garantează ca atare dreptul de acces la o instanță pentru a contesta constituționalitatea unei dispoziții legislative, în special atunci când dreptul național prevede că acest control de constituționalitate nu este declanșat direct de reclamant, ci printr-o trimitere realizată de instanța în fața căreia pretinsa neconstituționalitate este ridicată [

Curtea nu exclude totuși că, atunci când un astfel de mecanism de trimitere există, respingerea de către o instanță națională a cererii de a adresa o întrebare preliminară poate, în anumite circumstanțe, să aducă atingere caracterului echitabil al procedurii. Astfel stau lucrurile atunci când respingerea cererii se dovedește a fi arbitrară, adică atunci când intervine respingerea cererii în timp ce normele aplicabile nu prevăd nicio excepție de la principiul de trimitere preliminară sau de organizare a acestuia, în cazul în care respingerea cererii se bazează pe alte motive decât cele care sunt prevăzute de aceste norme și în cazul în care acesta nu este motivat corespunzător în privința acestora (a se vedea, în special,

Cu acest titlu, dacă procedura de reglementare a întrebării prioritare privind constituționalitatea permite unui justițiabil să conteste, la momentul litigiului în fața unei instanțe de drept comun, conformitatea în raport cu drepturile și libertățile garantate de Constituție a unei dispoziții legislative, Curtea observă că Curtea de Casație și Consiliul de Stat nu sunt obligate, în ultimul rând, să trimită întrebarea privind constituționalitatea la Consiliul Constituțional, în special dacă aceste instanțe apreciază că această problemă nu reprezintă noutate și nu are un caracter serios (pct. 9

În speță, Curtea constată că deciziile Curții de Casație au fost motivate în raport cu criteriile de netrimitere a unei întrebări prioritare privind constituționalitatea astfel cum sunt enunțate la art. 23-5 din legea organică. Aceasta nu constată, prin urmare, niciun aspect arbitrar de natură a afecta echitatea procedurilor în cauză și consideră, în consecință, că nu s-a adus o atingere nejustificată dreptului de acces la Consiliul Constituțional.

Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate și trebuie să fie declarate inadmisibile și respinse în aplicarea art. 35 § 3 lit. a) și art. 35 § 4 din Convenție.

Reclamanții au invocat de asemenea o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (cererea nr. 3569/12) și de asemenea au formulat un capăt de cerere întemeiat pe absența motivării instanțelor interne a deciziilor de obligare la plata cheltuielilor neincluse în cheltuielile de judecată, în aplicarea art. 700 C. proc. civ. (cererea nr. 37791/13).

În ceea ce privește primul capăt de cerere, Curtea subliniază că reclamantul a beneficiat, având în vedere stadiul procedurii interne, de o hotărâre pronunțată de tribunalul corecțional de anulare a acțiunii în justiție îndreptate împotriva sa și că această cauză este în prezent pendinte în fața curții de apel ca urmare a recursului declarat de Administrația Vămilor. Aceasta consideră așadar că această parte a cererii este inadmisibilă ca fiind prematură.

În ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe lipsa motivării deciziilor de obligare la plata cheltuielilor neincluse în cheltuielile de judecată pronunțate de instanțele interne în aplicarea art. 700 C. proc. civ., Curtea nu identifică nicio aparentă încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.

Rezultă că aceste capete de cerere trebuie respinse pentru neepuizarea căilor de atac interne, fiind vădit nefondate, în temeiul art. 35 § 1, art. 35 § 3 lit. a) și art. 35 § 4 din Convenție.