CASE OF SCHATSCHASCHWILI v. GERMANY - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Nota de informare privind jurisprudența Curții nr. 191

Decembrie 2015

Schatschaschwili împotriva Germaniei (MC)

- 9154/10

Hotărârea din 15 decembrie 2015 (MC)

Art.

6

Art.

6 §

3 lit.

d)

Audierea martorilor

Imposibilitatea de a audia martori absenți, ale căror mărturii aveau o pondere considerabilă în condamnarea reclamantului:

încălcare

În fapt

– Reclamantul a fost condamnat la 9 ani și 6 luni de închisoare pentru tâlhărie în formă calificată și șantaj în formă agravată. În ceea ce privește una dintre infracțiuni, instanța de fond s-a bazat, în special, pe declarațiile făcute la poliție de cele două victime ale infracțiunii în cursul urmăririi penale. Declarațiile au fost citite în timpul ședinței de judecată întrucât cei doi martori s-au întors în Letonia și au refuzat să depună mărturie deoarece erau încă traumatizați după infracțiune.

În hotărârea din 17 aprilie 2014, o cameră a Curții a constatat, cu 5 voturi la 2, că nu au fost încălcate drepturile reclamantului prevăzute la art.

6 §

1 coroborat cu art.

6 §

3 lit.

d) din Convenție. La 8 septembrie 2014, cauza a fost trimisă Marii Camere la cererea reclamantului (a se vedea

Nota de informare nr. 177

).

În drept

– Art.

6 §

1 coroborat cu art.

6 §

3 lit.

d): Pentru a examina dacă, în general, caracterul echitabil al procesului reclamantului a fost afectat de utilizarea declarațiilor făcute anterior de martori care nu au fost prezenți la proces, Curtea a aplicat și a clarificat suplimentar principiul stabilit în hotărârea Marii Camere în cauza

Al-Khawaja și Tahery împotriva Regatului Unit

[(MC), 26766/05 și 22228/06, 15 decembrie 2011,

Nota de informare nr. 147

]. În special, deși era evident că trebuia examinată fiecare dintre cele trei etape ale aplicării principiului dacă întrebarea din prima etapă (dacă a existat un motiv întemeiat pentru neînfățișarea martorului) și întrebarea din a doua etapă (dacă declarația martorului absent a constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea inculpatului) au primit răspuns afirmativ, era incert dacă trebuiau examinate toate cele trei etape ale principiului în cauzele în care întrebarea din prima etapă sau cea din a doua etapă au primit răspuns negativ, precum și ordinea în care etapele urmau să fie examinate. Curtea a considerat că:

– Lipsa unui motiv întemeiat pentru neînfățișarea unui martor, deși în sine putea să nu fie decisivă pentru caracterul inechitabil al unui proces, era totuși un factor foarte important ce trebuia pus în balanță în cadrul evaluării generale a caracterului echitabil al unui proces și unul care putea înclina balanța în favoarea constatării unei încălcări a art.

6 §

1 și art.

6 §

3 lit.

d).

– Existența unor factori de contrabalansare suficienți trebuia să fie examinată nu doar în cauzele în care declarația unui martor absent a constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnare, ci și în cauzele în care declarația avea o pondere considerabilă iar admiterea acesteia ar fi putut afecta apărarea. Amploarea factorilor de contrabalansare necesari pentru ca un proces să fie considerat echitabil ar depinde de ponderea declarației martorului absent.

– De regulă, ar fi utilă examinarea celor trei etape ale principiului

Al-Khawaja

în ordinea stabilită în acea hotărâre. Însă toate cele trei etape erau legate între ele și, împreună, permiteau să se răspundă la întrebarea dacă procesul penal respectiv a fost echitabil în ansamblu. Prin urmare, ar putea fi util, într-o anumită cauză, să se examineze etapele într-o ordine diferită, mai ales dacă una dintre etape s-a dovedit a avea o pondere deosebit de decisivă cu privire fie la echitatea, fie la inechitatea procedurii.

În continuare, Curtea a aplicat principiul

Al-Khawaja

faptelor care fac obiectul prezentei cauze:

a)

Cu privire la existența unui motiv întemeiat pentru neînfățișarea martorilor la proces

– Curtea a subliniat de la bun început că instanța de fond a considerat că martorii nu au motivat suficient refuzul de a depune mărturie și nu a acceptat starea lor de sănătate sau teama acestora ca justificare pentru neînfățișarea

lor la proces. După ce a contactat fiecare martor și le-a propus soluții diferite, instanța de fond a adresat totodată solicitări repetate instanțelor letone fie ca starea de sănătate și capacitatea martorilor de a depune mărturie să fie examinate de un medic din serviciul public, fie ca martorii să fie obligați să se prezinte la ședința de judecată în Letonia. Întrucât aceste eforturi s-au dovedit zadarnice, instanța de fond a admis consemnările declarațiilor martorilor în faza de cercetare penală ca probe în cadrul procesului. Astfel, absența martorilor nu era imputabilă instanței de fond. În consecință, au existat motive întemeiate, din perspectiva instanței de fond, pentru neînfățișarea martorilor la proces și pentru admiterea, ca probe, a declarațiilor făcute în cursul urmăririi penale.

b)

Cu privire la faptul dacă declarațiile martorilor absenți au constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului

– Instanțele naționale nu au indicat în mod clar dacă au luat în considerare declarațiile martorilor respectivi ca probe „decisive”, respectiv dacă le-au considerat atât de importante încât să poată influența soluționarea cauzei. După ce a evaluat toate probele care au fost prezentate instanțelor naționale, Curtea a constatat că cele două victime ale infracțiunii au fost singurii martori oculari la infracțiunea în litigiu. Celelalte probe disponibile erau probe indirecte sau doar probe circumstanțiale tehnice și de alt gen, care nu erau decisive. În aceste condiții, declarațiile martorilor absenți au fost „decisive”, altfel spus, concludente pentru condamnarea reclamantului.

c)

Cu privire la existența factorilor de contrabalansare suficienți pentru a compensa dificultățile cu care s-a confruntat apărarea

– În motivarea sa, instanța de fond a precizat clar faptul că era conștientă de valoarea probatorie redusă a declarațiilor neverificate ale martorilor. Aceasta a comparat conținutul declarațiilor făcute de victime în faza de cercetare penală și a constatat că acestea au făcut descrieri detaliate și coerente ale circumstanțelor infracțiunii. De asemenea, instanța a observat că incapacitatea martorilor de a-l identifica pe reclamant a demonstrat că aceștia nu au depus mărturie în vederea incriminării lui. În plus, în evaluarea credibilității martorilor, instanța de fond a abordat și alte aspecte ale comportamentului lor în raport cu declarațiile lor. Prin urmare, instanța de fond a examinat, cu atenție, credibilitatea martorilor absenți și fiabilitatea declarațiilor acestora.

În plus, instanța a avut la dispoziție mărturii indirecte incriminatorii și probe circumstanțiale care susțineau declarațiile martorilor. În plus, în timpul procesului, reclamantul a avut posibilitatea să prezinte propria versiune a evenimentelor și totodată să pună la îndoială credibilitatea martorilor adresând în contradictoriu întrebări martorilor care au dat declarații indirecte. Totuși, acesta nu a avut posibilitatea de a adresa întrebări celor două victime în mod indirect sau în faza de cercetare penală.

De fapt, deși organele de urmărire penală ar fi putut să desemneze un avocat pentru a participa la audierea martorilor în fața judecătorului de instrucție, aceste garanții procedurale nu au fost aplicate în cazul reclamantului. În acest sens, Curtea a fost de acord cu reclamantul că martorii au fost audiați de judecătorul de instrucție deoarece, având în vedere întoarcerea lor iminentă în Letonia, organele de urmărire penală au considerat că exista pericolul pierderii declarațiilor acestora. În acest context și ținând cont de faptul că, potrivit dreptului intern, consemnările declarațiilor martorilor în fața judecătorului de instrucție puteau fi citite în cursul procesului în condiții mai puțin stricte decât consemnările declarațiilor martorilor în fața poliției, autoritățile și-au asumat riscul previzibil, care s-a materializat ulterior, ca nici inculpatul, nici avocatul său să nu aibă posibilitatea de a le adresa întrebări în nicio fază a procedurii.

Având în vedere importanța declarațiilor singurilor martori oculari la infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul, măsurile de contrabalansare luate de instanța națională nu au fost suficiente pentru a permite o examinare echitabilă și corespunzătoare a fiabilității probelor neverificate. Prin urmare, lipsa posibilității ca reclamantul să adreseze întrebări personal sau prin intermediul avocatului celor doi martori în oricare fază a procedurii a făcut ca procesul în ansamblu să fie inechitabil.

Concluzie

: încălcare (nouă voturi la opt).

Art.

41: nicio reparație acordată.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.