CASE OF SCHATSCHASCHWILI v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de I

ER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Nota de informare privind jurisprudența Curții nr. 191

Decembrie 2015

Schatschaschwili împotriva Germaniei (MC)

- 9154/10

Hotărârea din

15 decembrie 2015 (MC)

Art.

6

Art. 6 § 3 lit. d)

Audierea martorilor

Imposibilitatea de a audia martori absenți, ale căror mărturii aveau o pondere considerabilă

în condamnarea reclamantului:

încălcare

În fapt

– Reclamantul a fost condamnat la 9 ani și 6 luni de închisoare pentru tâlhărie în

formă calificată și șantaj în formă agravată. În ceea ce privește una dintre infracțiuni,

instanța de fond s

-

a bazat, în special, pe declarațiile făcute la poliție de cele două victime

ale infracțiunii în cursul urmăririi penale. Declarațiile au fost citite în timpul ședinței de

judecată întrucât cei doi martori s

-

au întors în Letonia și au refuzat să depună mărturie

deoarece erau încă traumatizați după infracțiune.

În hotărârea din 17 aprilie 2014, o cameră a Curții a constatat, cu 5 voturi la 2, că nu au

fost încălcate drepturile reclamantului prevăz

ute la art.

6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 l

it. d)

din Convenție. La 8 septembrie 2014, cauza a fost trimisă Marii Camere la cererea

reclamantului (a se vede

a

Nota de informare nr. 177

).

În drept

–

Art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 lit.

d): Pentru a examina dacă, în general,

caracterul echitabil al procesului reclamantului a fost afectat de utilizarea declarațiilor

făcute anterior de martori care nu au fost prezenți la proces, Curtea a aplicat ș

i a clarificat

suplimentar principiul stabil

it în hotărârea Marii Camere în cauza

Al-

Khawaja și Tahery

împotriva Regatului Unit

[(MC), 26766/05 și 22228/06, 15 decembrie 2011,

Nota de

informare nr. 147

]

. În special, deși era evident că trebuia examinată fiecare dintre cele trei

etape ale aplicării principiului dacă întrebarea din prima etapă (dacă a existat un motiv

întemeiat pentru neînfățișarea martorului) și întrebarea din a doua etapă (dacă declarația

martorului absent a constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea inculpatului)

au primit răspuns afirmativ, era incert dacă trebuiau examinate toate cele trei etape ale

principiului în cauzele în care întrebarea din prima etapă sau cea din a doua etapă au primit

răspuns negativ, precum și ordinea în care etapele urmau să fie examinate. Curtea a

considerat că:

– Lipsa unui motiv întemeiat pentru neînfățișarea unui martor, deși în sine pu

tea să nu fie

decisivă pentru caracterul inechitabil al unui proces, era totuși un factor foarte import

ant

ce trebuia pus în balanță în cadrul evaluării generale a caracterului echitabil al unui proces

și unul care putea înclina balanța în favoarea constatării unei încăl

cări a art.

6 §

1 și art.

6

. d).

– Existența unor factori de contrabalansare suficienți trebuia să fie examinată nu doar în

cauzele în care declarația unui martor absent a constituit temeiul unic sau decisiv pentru

condamnare, ci și în cauzele în care declarația avea o pondere considerabilă iar

admiterea

acesteia ar fi putut afecta ap

ărarea. Amploarea factorilor de contrabalansare necesari

pentru ca un proces să fie considerat echitabil ar depinde de ponderea declarației

martorului absent.

– De regulă, ar fi utilă examinarea celor trei etape ale principiului

Al-Khawaja

în ordinea

stabi

lită în acea hotărâre. Însă toate cele trei etape erau legate între ele și, împreună,

permiteau să se răspundă la întrebarea dacă procesul penal respectiv a fost echitabil în

ansamblu. Prin urmare, ar putea fi util, într-

o anumită cauză, să se examineze et

apele într-

o ordine diferită, mai ales dacă una

dintre etape s

-a dovedit a avea o pondere

deosebit de

decisivă cu privire fie la echitatea, fie la inechitatea procedurii.

În continuare, Curtea a aplicat principiul

Al-Khawaja

faptelor care fac obiectul prezentei

cauze:

a)

Cu privire la existența unui motiv întemeiat pentru neînfățișarea martorilor la proces

–

Curtea a subliniat de la bun început că instanța de fond a considerat că martorii nu au

motivat suficient refuzul de a depune mărturie și nu a acceptat starea lor de sănătate sau

teama acestora ca justificare pentru neînfățișarea lor la proces. După ce a contactat fiecare

martor și

le

-

a propus soluții diferite, instanța de fond a adresat totodată solicită

ri repetate

instanțelor letone fie ca starea de sănătate și capacitatea martor

ilor de a depune mărturie

să fie examinate de un medic din serviciul public, fie ca martorii să fie obligați să se prezinte

la ședința de judecată în Letonia. Întrucât aceste eforturi s

-

au dovedit zadarnice, instanța

de fond a admis consemnările declarațiilor martorilor în faza de cercetare penală ca probe

în cadrul procesului. Astfel, absența martorilor nu era imputabilă instanței de fond. În

consecință, au existat motive întemeiate, din perspectiva instanței de fond, pentru

neînfățișarea martorilor la proces și pentru admiterea, ca probe, a declarațiilor făcute în

cursul urmăririi penale.

b)

Cu privire la faptul

dacă declarațiile martorilor absenți au constituit temeiul unic sau

decisiv pentru condamnarea reclamantu

lui

– Instanțele naționale nu au indicat în mod clar

dacă au luat în considerare declarațiile martorilor respectivi ca probe „decisive”, respectiv

dacă

le-

au considerat atât de importante încât să poată influența soluționarea cauzei. După

ce a evaluat toate probele care au fost prezentate instanțelor naționale, Curtea a constatat

că cele două victime ale infracțiunii au fost singurii martori oculari l

a infracțiunea în litigiu.

Celelalte probe disponibile erau probe indirecte sau doar probe circumstanțiale tehnice și

de alt gen, care nu erau decisive. În aceste condiții, declarațiile martorilor absenți au fost

„decisive”, altfel spus, concludente pentru co

ndamnarea reclamantului.

c)

Cu privire la existența factorilor de contrabalansare suficienți pentru a compensa

dificultățile cu care s

-

a confruntat apărarea

– În motivarea sa, instanța de fond a precizat

clar faptul că era conștientă de valoarea probatorie redusă a declarațiilor neverificate ale

martorilor. Aceasta a comparat conținutul declarațiilor făcute de victime în faza de

cercetare penală și a constatat că acestea au făcut descrieri detaliate și coerente ale

circumstanțelor infracțiunii. De asemenea, instanța a observat că incapacitatea martorilor

de a-

l identifica pe reclamant a demonstrat că aceștia nu au depus mărturie în vederea

incriminării lui. În plus, în evaluarea credibilității martorilor, instanța de fond a abordat și

alte aspecte ale compor

tamentului lor în raport cu declarațiile lor. Prin urmare, instanța de

fond a examinat, cu atenție, credibilitatea martorilor absenți și fiabilitatea declarațiilor

acestora.

În plus, instanța a avut la dispoziție mărturii indirecte incriminatorii și probe circumstanțiale

care susțineau declarațiile martorilor. În plus, în timpul procesului, reclamantul a avut

posibilitatea să prezinte propria versiune a evenimentelor și totodată să pună la îndoială

credibilitatea martorilor adresând în contradictoriu între

bări martorilor care au dat

declarații indirecte. Totuși, acesta nu a avut posibilitatea de a adresa întrebări celor două

victime în mod indirect sau în faza de cercetare penală.

De fapt, deși organele de urmărire penală ar fi putut să desemneze un avocat

pentru a

participa la audierea martorilor în fața judecătorului de instrucție, aceste garanții

procedurale nu au fost aplicate în cazul reclamantului. În acest sens, Curtea a fost de acord

cu reclamantul că martorii au fost audiați de judecătorul de instrucție deoarece, având în

vedere întoarcerea lor iminentă în Letonia, organele de urmărire penală au considerat că

exista pericolul pierderii declarațiilor acestora. În acest context și ținând cont de

faptul că,

potrivit dreptului intern, consemnările declarațiilor martorilor în fața judecătorului de

instrucție puteau fi citite în cursul procesului în condiții mai puțin stricte decât consemnările

declarațiilor martorilor în fața poliției, autoritățile și

-au asumat riscul previzibil, care s-a

materializat ult

erior, ca nici inculpatul, nici avocatul său să nu aibă posibilitatea de a le

adresa întrebări în nicio fază a procedurii.

Având în vedere importanța declarațiilor singurilor martori oculari la infracțiunea pentru

care a fost condamnat reclamantul, măsurile de contrabalansare luate de instanța

națională nu au fost suficiente pentru a permite o examinare echitabilă

și corespunzătoare

a fiabilității probelor neverificate. Prin urmare, lipsa posibilității ca reclamantul să adreseze

întrebări personal sau prin intermediul avocatului celor doi martori în oricare fază a

procedurii a făcut ca procesul în ansamblu să fie inechitabil.

Concluzie

: încălcare (nouă voturi la opt).

Art.

41: nicio reparație acordată.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omu

lui

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.