CASE OF DVORSKI v. CROATIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de I

ER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Nota de informare privind jurisprudența Curții nr. 189

Octombrie 2015

Dvorski împotriva Croației [MC]

- 25703/11

Hotărârea din 20 octombrie 2015 (

MC)

Art.

6

Procedură penală

Art. 6 - 1

Proces echitabil

Refuzarea, fără motive relevante și suficiente, a acce

sului la un avocat ales

pe durata

interogatoriului efectuat la secția de poliție:

încălcar

e

Art. 6 § 3 lit. c

)

Beneficierea de asistență juridică din partea unui avocat ales

Neinformarea suspectului

că familia acestuia numise un avocat să îl reprezinte pe

durat

a

interogatoriu

lu

i efectuat la secția de poliție:

încălcar

e

În fapt

– În 2007, reclamantul a fost arestat pentru săvârșirea unui număr de infracțiuni

și interogat în calitate de suspect de către polițiști.

Pe durata interogatoriului, reclamantul

a re

cunoscut acuzațiile formulate împotriva sa, iar declarația sa a fost admisă ca probă la

procesul penal. În 2008, reclamantul a fost condamnat definitiv la 40 de ani de închisoare

pentru omor deosebit de grav, tâlhărie calificată și incendiere.

În cererea l

ui către Curtea Europeană, reclamantul s

-

a plâns că, după arestare, poliția i

-a

interzis accesul la un avocat (G.M.) pe care părinții săi îl angajaseră să îl reprezinte și, prin

urmare, a fost nevoit să accepte serviciile unui avocat numit de către poliție (M.R.) și a

fost constrâns să se autoincrimineze fără să beneficieze de asistența juridică a unui avocat

ales.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2013, o cameră a Curții a constatat, cu cinci voturi

la două, că nu a fost încălcat art.

6 § 1 și 3

lit. c) d

in

Convenție.

La 14 aprilie 2014,

cauza

a fost trimisă la Marea Cameră la cererea reclamantului (a se vede

a

Nota Informativă 173

).

În drept

-

Art. 6 § 1 și 3 lit. c)

.

Spre deosebire de poziția din

Salduz împotriva Turciei,

und

e

reclamantului i-a fost interzis accesul la un avocat pe durata interogatoriului efectuat de

către poliție, speța de față privește o situație unde reclamantului i

-a fost permis accesul,

încă de la primul interogatoriu, dar nu la un avocat ales, potrivit susținerilor acestuia.

Spre

deosebire de cauzele ce implică refuzarea accesului, unde „motivele întemeiate

ˮ

era

u

necesare la interogarea suspectului ce nu beneficia de asistență juridică, în situațiile care

ridicau problema mai puțin gravă de „refuzarea alegerii

ˮ

s-

a aplicat cerința mai blândă a

motivelor „relevante și suficiente

ˮ

.

În timp ce autoritățile naționale trebuie să ia în

considerare intenția suspectului de a avea reprezentant legal, acestea pot să nu țină seama

de intenția respectivă în cazul în care există motive relevante și suficiente pentru a se

reține că acest lucru este necesar în interesul justiției. Atunci când nu există asemenea

motive, restricția impusă liberei alegeri a avocatului apărării încalcă art. 6

§

1 și

3 lit. c)

dacă apărarea a fost prejudiciată, procedura fiind privită în ansamblu.



2



a

)

Cu privire la faptul că reclamantul a fost reprezentat de către un avocat ales în

cunoștință de cauză –

Curtea a reținut că G.M. a încercat să

-l viziteze pe reclamant la

secția de poliție înainte ca interogatoriul să înceapă, însă i s

-

a cerut să plece, fără ca

reclamantul să fie informat de prezența acestuia. Prin urmare, deși formal reclamantul îl

alesese pe M.R. să îl reprezinte pe

perioada

interviului la secția de poliție,

alegerea lui nu

a fost una în cunoștință de cauză deoarece nu știa că părinții lui îl a

ngajaseră pe G.M.

b)

Cu privire la existența unor motive relevante și suficiente pentru interzicerea accesului

reclamantului la avocatul ales

–

Singurul motiv prezentat de către Guvern pentru refuzul

accesului lui G.M. la reclamant a fost că nu avea o împuternicire corespunzătoare pentru

reprezentarea clientului său. Cu toate acestea, proba aflată la dosar indica că lui G.M. îi

fusese dată împuternicire scrisă de către părinți, în conformitate cu normele dreptului

intern.

Prin urmare, poliția avea cel p

uțin obligația să

-

l informeze pe reclamant că

G.M. se

prezentase la secția de poliție, însă a omis să facă acest lucru. În aceste circumstanțe,

Curt

ea nu este convinsă că imposibilitatea în care s

-a aflat reclamantul, ca rezultat al

comportamentului poliției de a

-

l numi pe G.M. ca avocat, a fost susținută de motive

relevante și suficiente.

c)

Cu privire la prejudicierea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu

–

În cazul în

care s-

a susținut, cum este cazul speței de față, că numirea sau alegerea unui avocat a

influențat sau a dus la declarații incriminatoare ale suspectului încă de la începutul anchetei

penale, a fost necesară o examinare atentă din partea autorităților, în

special a instanțelor

naționale. În orice caz, raționamentul folosit de către instanțele naționale la soluționarea

plângerii reclamantului,

cu privire la modul în care mărturia lui fusese obținută de poliție

,

era departe de

a fi substanțial. Nicio autoritate națională nu a făcut vreun pas pentru a

stabili circumstanțele relevante privind împrejurările vizitei lui G.M. la secția de poliție în

legătură cu interogatoriul reclamantului de către poliție. În specia

l, instanțele naț

ionale

nu

au încercat cu adevărat să prezinte argumente pentru susținerea sau justificarea deciziei

acestora din punct de vedere al unui proces penal echitabil, astfel cum este consacrat la

art. 6 din Convenție. Prin urmare, Curtea nu este convinsă că recl

amantul a avut

posibilitatea efectivă să conteste circumstanțele în care M.R. a fost ales să îl reprezinte.

În cauza de față, se poate prezuma faptul că consecința comportamentului agenților de

poliție a fost că, în loc să păstreze tăcerea la primul interogatoriu luat la secția de poliție,

astfel cum avea dreptul, reclamantul a dat o declarație ce a fost admisă mai târziu ca probă

împotriva sa.

Ulterior, acesta a contestat felul în care mărturia respectivă fusese obținută

de către agenții de poliție. Deși existau și alte dovezi împotriva lui, impactul probabil

semnificativ al mărturiei sale inițiale asupra dezvoltării ulterioare a procesului penal nu

putea fi ignorat.

În aceste circumstanțe, consecința comportamentului poliției de a

împiedica accesul avocatului ales la reclamant a subminat caracterul echitabil al procesului

penal ulterior în ansamblu.

Concluzie

:

încălcare (șaisprezece voturi la unu).

Art. 41:

concluzionarea încălcării a constituit reparație echitabilă suficientă pentru orice

prejudiciu moral.

(A se vedea

Salduz împotriva Turciei

(MC), 36391/02, 27

noiembrie 2008,

Notă

Informativă nr. 113

;

a se vedea, de asemenea, fișa tematică

Arestarea

și asistența

juridic

ă)

.

© Consiliul Europen/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.