Stefańska împotriva Poloniei

Comunicat la 2 noiembrie 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 10940/12 Wioleta STEFAשSKA împotriva Poloniei depusă la 8 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Wioleta Stefańska, este un național polonez, care s-a născut în 1987 și trăiește în Jastrzębie Zdrój. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În timpul orelor de noapte din 15 aprilie 2011 vecinii reclamantului au chemat poliția plângând de zgomotul care iese din apartamentul ei. La sosirea ofițerilor de poliție, reclamantul a fost presupus agresiv față de ei și nu a arătat documentul ei de identitate. Prin urmare, ei au luat-o de la apartamentul ei și au adus-o la centrul Wrocław care s-a gândit.

În centrul care s-a abătut a suferit un test al respiratorului, care a arătat un nivel de alcool de 0,4 mg/l în respirație. În ciuda cererii sale, testul nu a fost repetat. Reclamantul a fost reținut timp de 8 ore în centrul care s-a abătut. Ea susține că ea nu a primit nimic de băut și ea nu ar fi putut folosi toaleta. La eliberarea ei nu a fost testat din nou pentru nivelul de alcool. La 21 aprilie 2011, reclamantul a interzis un recurs la Curtea de district Wrocław care a contestat legalitatea detenției sale în centrul de atenție. La 8 august 2011, Curtea de district Wrocław și-a respins plângerea și a declarat deținerea reclamantului în centrul care susține atenția, legal și corect, susținând că aceaceasta a fost justificată de circumstanțele cazului: comportamentul ei agresiv față de ofițeri de poliție și alte persoane și nivelul ei de intoxicare.

Curtea a remarcat că reclamantul a avut un nivel de alcool de 0,5 mg/l în respirație. Curtea a menționat, de asemenea, faptul că, la 1 iulie 2011, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune minoră (dezvăluie identitatea ei și tulburarea ordinului public). Între timp, reclamantul a solicitat procurorului din districtul Wrocław să inițieze proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție care au arestat-o la 15 aprilie 2011. La 28 septembrie 2011, procurorul din districtul Wrocław a întrerupt ancheta. La 6 decembrie 2011, Tribunalul din districtul Wrocław a respins plângerea reclamantului și a susținut decizia procurorului. Legea din 26 octombrie 1982 privind educația în Sobrietate și Lupta împotriva Alcoolului (Ustawa o wychowaniu w trzeשwości i przeciwdziałaniu alkoholizmowi ) („Legea din 1982”), se referă, printre altele, la detenția persoanelor intoxicate care perturbă ordinea publică.

Secțiunea 40 § 1 din Legea din 1982, după caz, în momentul material, prevede: „Persoanele intoxicate care se comportă ofensiva într-un loc public sau într-un loc de muncă, sunt în stare de a pune în pericol viața sau sănătatea lor, sau sunt însuși în pericol viața sau sănătatea altor persoane, pot fi luate într-un centru de atenție sau într-un loc public de îngrijire a sănătății, sau în alte instituții relevante create sau indicate de guvernul local sau în locul lor de reședință.” În temeiul articolului 40 § 3 literele (a) și (b), după caz în momentul material, o persoană arestată și reținută în conformitate cu dispozițiile Legii în scopul de a pune la îndoială a avut dreptul să solicite unei instanțe să examineze retrospectivamente legalitatea acestei detenții.

O astfel de cerere a fost depusă în instanța de district în jurisdicția în care persoana a fost arestată sau reținută. Curtea a trebuit să examineze o astfel de cerere în termen de 7 zile. Dispozițiile Codului de Procedură Penală se aplică acestor proceduri. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, că detenția sa în centrul care pune la îndoială a fost ilegală. Ea susține că a fost arestată în propriul apartament, că nu a provocat nici o tulburare publică și că nivelul ei de intoxicare nu a justificat aplicarea unei astfel de măsuri extreme pentru ea. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, privarea de libertate s-a încadrat în literele (e) din această dispoziție (a se vedea Witold Litwa c. Polonia, nr. 26629/95, CEDH 2000 III)?

Communicated on 2 November 2015

FOURTH SECTION

Application no. 10940/12 Wioleta STEFAŃSKA against Poland lodged on 8 February 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Wioleta Stefańska, is a Polish national, who was born in 1987 and lives in Jastrzębie Zdrój. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. During the night hours of 15 April 2011 the applicant’s neighbours called the police complaining about noise coming out from her flat. On the police officers arrival, the applicant was allegedly aggressive towards them and failed to show her identity document. Consequently, they took her from her flat and brought her to the Wrocław sobering-up centre. In the sobering-up centre she underwent a breathalyser test which showed an alcohol level of 0.4 mg/l in her breath. Despite her request, the test was not repeated.

The applicant was detained for 8 hours in the sobering-up centre. She claims that she did not get anything to drink and she could not have used the toilet. On her release she was not tested again for alcohol level. On 21 April 2011 the applicant filed an appeal with the Wrocław District Court contesting the lawfulness of her detention in the sobering-up centre. On 8 August 2011 the Wrocław District Court dismissed her complaint and declared the applicant’s detention in the sobering-up centre reasonable, lawful and correct, pointing that it was justified by the circumstances of the case: her aggressive behaviour towards the police officers and other persons and her level of intoxication. The court noted that the applicant had an alcohol level of 0.5 mg/l in her breath.

The court also referred to the fact that on 1 July 2011 the applicant was convicted of a petty offence (failure to disclose her identity and disturbing the public order). Meanwhile, the applicant requested the Wrocław District Prosecutor to institute criminal proceedings against the police officers who had arrested her on 15 April 2011. On 28 September 2011 the Wrocław District Prosecutor discontinued the investigation. On 6 December 2011 the Wrocław District Court dismissed the applicant’s complaint and upheld the prosecutor’s decision. B. Relevant domestic law and practice The Law of 26 October 1982 on Education in Sobriety and the Fight against Alcoholism ( Ustawa o wychowaniu w trzeźwości i przeciwdziałaniu alkoholizmowi ) (“1982 Law”), concerns, inter alia, detention of intoxicated persons who disturb public order.

Section 40 § 1 of the 1982 Law, as applicable at the material time, provided: “Intoxicated persons who behave offensively in a public place or a place of employment, are in a condition endangering their life or health, or are themselves endangering other persons’ life or health, may be taken to a sobering-up centre or a public health-care establishment, or to other relevant institution created or indicated by the local government or to their place of residence.” Under section 40 § 3 (a) and (b), as applicable at the material time, a person arrested and detained under the provisions of the Law for the purposes of sobering-up was entitled to request a court to examine retrospectively the lawfulness of such detention.

Such a request was to be submitted to the district court in the jurisdiction of which the person was either arrested or detained. The court had to examine such a request within 7 days. The provisions of the Code of Criminal Procedure applied to these proceedings. COMPLAINT The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that her detention in the sobering-up centre was unlawful. She claims that she was arrested in her own flat, she did not cause any public disturbance and that her level of intoxication did not justify applying such an extreme measure to her.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicant deprived of her liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, did the deprivation of liberty fall within paragraph (e) of this provision (see Witold Litwa v. Poland , no. 26629/95, ECHR 2000 ‑ III)?