CtEDO 03.11.2015 Auto

A. M. v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
03.11.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
A. M. v. SWITZERLAND (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl A.M., este un național sirian de origine curdă, născut în 1993 și locuiește în Geneva. Președintele a acordat reclamantului reclamantului să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4 din Regulamentul Curții). Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Wijkstrom, un avocat practicant la Geneva. Reclamantul a sosit în Italia într-o dată necunoscută. Amprentele sale au fost înregistrate în sistemul EURODAC la 17 decembrie 2012. La 29 decembrie 2012, reclamantul a intrat din Italia și a solicitat azil în aceeași zi. La scurt timp după ce a ajuns la Geneva, reclamantul a început să sufere de boală mentală. Sora reclamantului a sosit în Elveția la 19 decembrie 2012, a solicitat azil și a primit un permis temporar care îi dădea dreptul să rămână pe teritoriul elvețian pe durata cererii de azil. Ea a fost căsătorită cu un bărbat care a primit statutul de refugiat temporar. La 17 ianuarie 2013, Oficiul Federal de Migrație al Elvețian („FMO”) a solicitat omologilor săi italieni să se ocupe de cererea de azil a reclamantului, în conformitate cu art. 10 § 1 din Regulamentul nr. 343/2003/CE („Regulamentul Dublin”). La 21 februarie 2013, autoritățile italiene de imigrare au acceptat în mod explicit cererea OMI. La 22 februarie 2013, reclamantul a respins cererea de azil de către OMF pe baza faptului că a intrat în Elveția dintr-un alt stat “Dublin”. OMF a refuzat aplicarea clauzei umanitare prevăzute la § 15 din Regulamentul Dublin. La 24 aprilie 2013, reclamantul a fost diagnosticat cu tulburare de stres post-traumatic, depresie și durere de spate. El a fost pus pe un curs de sesiuni psihice săptămânale și a primit un anti-depresiv (Zoloft, 50 mg/zi). Potrivit raportului medical, stabilizarea mediului său psihologic și social a fost o condiție pentru rezultatul de succes al terapiei reclamantului. Potrivit unui raport medical ulterior, datat de 6 iunie 2013, reclamantul a arătat unele riscuri de sine, care ar putea merge până la sinucidere în cazul în care el a fost returnat în Italia, unde a fost presupus abuz de poliție. Raportul a afirmat în mod clar, totuși, că gândurile decesului reclamantului au fost pasive și nu au dezvăluit niciun plan concret (“sans proiect concret”). Reclamantul a apelat împotriva hotărârii OMF la Curtea Administrativă Federală. Avocatul a fost respins la 28 mai 2013. Legea internă relevantă este stabilită în hotărârea Curții în cazul Tarahhel c. Elveția ([GC], nr. 29217/12, §§ 22-23 și 26-27, 4 noiembrie 2014). Instrumentele și principiile relevante ale dreptului Uniunii Europene sunt stabilite în aceeași hotărâre (§ 28-36). În special, Curtea reamintește că Regulamentul de la Dublin se aplică Elveției în conformitate cu acordul de asociere din 26 octombrie 2004 între Confederația Elvețiană și Comunitatea Europeană privind criteriile și mecanismele de instituire a statului responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse într-un stat membru sau în Elveția (JO L 53 din 27 februarie 2008). Regulamentul Dublin a fost înlocuit recent cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 („Regulamentul Dublin III”), care este destinat să facă sistemul Dublin mai eficace și să consolideze garanțiile juridice pentru persoanele care fac obiectul procedurii Dublin. 11. Regulamentul Dublin III a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 și a fost adoptat în lege de către Consiliul Federal Elvețian la 7 martie 2014 12. O descriere detaliată a procedurii de azil și cadrul juridic și organizarea sistemului de primire a reclamanților de azil în Italia este, de asemenea, stabilită în hotărârea Tarakhel (§ 36-50).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă