CtEDO 26.01.2017 Auto

CASE OF X v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
26.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Expulsion) (Sri Lanka)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF X v. SWITZERLAND (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl X, este un național din Sri Lanka de origine tamil, născut în 1979 și locuiește în Elveția. 6 7. În anii 1990, reclamantul a fost membru al Tigrilor de Eliberare al Eelamului Tamil („LTTE”) și a participat la rezistența armată împotriva guvernului Sri Lanka. La sfârșitul anului 2003, el a fost reținut în Colombo timp de aproximativ trei luni. Reclamantul a declarat că în acest timp a fost tratat rău. În plus, el a declarat că a fost amenințat și supus supravegherii după eliberarea sa. La 2 aprilie 2007, reclamantul a părăsit Sri Lanka pentru Italia, unde a locuit până în mai 2009. Soția sa, care a rămas în Sri Lanka, se presupune că a fost supusă căutărilor și întrebărilor de către poliția și forțele de securitate din Sri Lanka. A părăsit Sri Lanka la 13 martie 2009 și s-a alăturat reclamantului în Italia. La 25 mai 2009, reclamantul și soția sa au intrat ilegal în Elveția și au solicitat azil pentru persecuții politice în Sri Lanka. Reclamantul a subliniat că, în calitate de membru al LTTE, a participat la rezistența armată împotriva guvernului Sri Lanka și a fost tratat rău în detenție. 10. La 8 decembrie 2009, soția reclamantului a dat naștere primului lor copil. 11. Într-o decizie luată la 1 iunie 2011, Oficiul Federal pentru Migrație („OMI” – acum Secretariatul de Stat pentru Migrație) a susținut că reclamantul și soția sa nu îndeplinesc criteriile necesare pentru obținerea statutului de refugiat deoarece nu au prezentat suficiente dovezi în sprijinul cererii lor. În plus, OMF a respins cererea de azil a reclamantului și a ordonat executarea ordinului lor de deportare în Sri Lanka, considerând-o executiv, legal și rezonabil (möglich als rechtmässig und zumutbar). 12. La 9 iunie 2011, soția reclamantului a dat naștere la al doilea copil. 13. La 5 iulie 2011, reclamantul și soția sa au interzis decizia OMF în fața Curții Administrative Federale, solicitând anularea ordinului de deportare conform căruia autoritățile din Cantonul St. Gallen au trebuit să le deporteze cel târziu la 27 iulie 2011, prin forță, dacă este necesar (a se vedea punctele 3, 4 și 5 din partea operativă a deciziei OMF din 1 iunie 2011). Cu toate acestea, reclamantul nu a contestat decizia OMF de a refuza acordarea azilului sau de a-l recunoaște ca refugiat (punctele 1 și 2 din partea operativă a deciziei OMF din 1 iunie 2011). 14. În hotărârea sa din 1 octombrie 2012, Curtea Administrativă Federală a respins recursul reclamantului cu privire la fondul. Curtea a susținut că OMF a încălcat dreptul reclamantului de a fi auzit refuzând să-l acorde lui și soției sale accesul la anumite documente în posesia sa, și anume un raport de țară din 22 decembrie 2011 privind condițiile din Sri Lanka, care a fost stabilită în cursul unei misiuni oficiale a OMF în septembrie 2010. Cu toate acestea, din moment ce OMF a furnizat părților acces la aceste documente la o dată ulterioară, Curtea Administrativă Federală a concluzionat că încălcarea inițială a fost remediată. 15. Curtea Administrativă Federală a susținut, de asemenea, că nu există nici un obstacol pentru aplicarea ordinii de deportare. În special, evaluarea preponderanței dovezilor (mit playertlicher Wahrscheinlichkeit), a afirmat că nici argumentele reclamantului, nici dosarul oficial nu au indicat că el sau soția sa vor fi supuse unui tratament în contravenție cu art. 3 din convenție, în cazul în care se întorc în Sri Lanka. 16. La 2 noiembrie 2012, reclamantul și soția sa au solicitat Curții Federale de Administrație să își revizuiască hotărârea din 1 octombrie 2012. Reclamantul a susținut că instanța nu a luat în considerare în mod corespunzător toate elementele de probă relevante. De asemenea, el a prezentat o copie a unei reviste LTTE din 1997, care includea fotografia sa. El a transmis, de asemenea, o scrisoare de la sora sa din 19 octombrie 2012, precum și confirmarea Comisiei pentru Drepturile Omului din Sri Lanka că a depus o plângere la acea instituție la 5 octombrie 2012. 17. În hotărârea sa din 27 noiembrie 2012, Curtea Federală de Administrație a respins cererea de reexaminare a reclamantului, susținând că nu există motive suficiente pentru redeschiderea cauzei. Acesta a subliniat faptul că cererea de reexaminare a fost un remediu extraordinar, care nu putea fi utilizat pentru a prezenta fapte care ar fi putut fi ridicate în timpul procedurii obișnuite. 18. La 21 august 2013, reclamantul și familia sa au fost deportați în Sri Lanka. La sosirea la aeroportul din Colombo, au fost reținuți și interogați timp de treisprezece ore. După aceea, soția și copiii reclamantului au fost eliberați, în timp ce reclamantul a fost încarcerat și maltratat în închisoarea Boosa. Potrivit soției sale, când a vizitat reclamantul în închisoare, ea a remarcat că fața lui a apărut umflată și a concluzionat că soțul ei a fost bătut. 19. La 6 decembrie 2013, un reprezentant al Ambasada Elvețiană și un ofițer de protecție superior al UNHCR au vizitat reclamantul în biroul guvernatorului închisorii. În cursul acestei vizite, reprezentanții au remarcat că reclamantul se temea în mod vizibil să vorbească și că o conversație gratuită cu el era imposibilă. 20. După aceasta, familia reclamantului a fost mutată în Elveția. 21. Într-o dată necunoscută, reclamantul a fost transferat la o astfel de închisoare de „reabilitare”, de la care a fost eliberat la 12 aprilie 2015. 22. După eliberarea sa, reclamantul a solicitat o viză pentru motive umanitare autorităților elvețiene pentru a se întoarce în Elveția și a depus o nouă cerere de azil. La 21 aprilie 2015, OMF a permis reclamantului să se întoarcă în Elveția și a făcut acest lucru la 25 aprilie 2015. 23. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o nouă cerere de azil autorităților elvețiene și la 26 iunie 2015 a fost acordată cererea. 24. În cererea adresată Curții, reclamantul a subliniat că, într-un caz paralel, un alt Tamil, dl Y, a fost deportat din Elveția în Sri Lanka la 25 iulie 2013, adică aproape o lună înainte de deportarea propriului reclamant. Potrivit avocatului lui Y, la sosirea sa în Sri Lanka el a fost reținut și supus la maltraturi care au dus la spitalizarea sa. 25. În plus, la 2 august 2013, avocatul lui Y a scris Ministrului Elvețian al Justiției și directorului Oficiului pentru Migrație, solicitând suspendarea tuturor deportațiilor tamililor în Sri Lanka. 26. Directorul OMF a comis o anchetă externă cu privire la expulzările reclamantului și Y. Raportul transmis de Prof. Kälin, la 23 februarie 2014, a concluzionat că, datorită unei combinații de mai multe deficiențe ale autorităților elvețiene, riscul individual de maltratare a celor două tamiluri din Sri Lanka nu a fost evaluat în mod corespunzător. 27. În plus, UNHCR a efectuat, de asemenea, o evaluare a procesului decizional al OMF în cazul reclamantului și a identificat o serie de deficiențe. Acestea au consistat, în special, în perioada prelungită între cererea de azil (mai 2009) și executarea ordinului de deportare (august 2013); faptul că situația din Sri Lanka s-a schimbat considerabil după sfârșitul războiului civil în 2009; implicarea mai multor angajați din OMF în diferite faze ale procesului de luare a deciziilor pe parcursul unei perioade prelungite; faptul că audierea reclamantului s-a desfășurat parțial într-un mod superficial și că autoritățile nu au efectuat anchete suplimentare. 28. Rezultatele ambelor rapoarte au fost făcute publice la 26 mai 2014. 29. La 10 decembrie 2013, OMF a adoptat un raport intern privind arestarea reclamantului de către autoritățile Sri Lanka. 30. După sfârșitul războiului civil din Sri Lanka, Elveția a reluat în 2011 deportațiile Tamililor în țara respectivă. Practicea s-a oprit din nou în septembrie 2013, după expulzarea și maltraturile reclamantului și Y. 31. În continuare, OMF a analizat situația din Sri Lanka, având în vedere rezultatele misiunilor sale către țara respectivă, jurisprudența instanțelor internaționale, practicile altor țări și rapoartele organizațiilor internaționale. În consecință, OMF și-a modificat practicile în concluzia că evaluarea riscurilor ar fi efectuată în prezent în conformitate cu criteriile elaborate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în toate cazurile care implică deportații sau resortisanții din Sri Lanka.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă