CASE OF BUZURTANOVA AND ZARKHMATOVA v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

05.11.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Life) (Substantive aspect);Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF BUZURTANOVA AND ZARKHMATOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1970 și, respectiv, în 1987. Primul reclamant locuiește în Noviy Redant, Ingușetia, și al doilea reclamant în Mayskiy (denumit, de asemenea, Mayskoye), Ossetia-Alania de Nord. Primul reclamant este sora domnului Akhmed Buzurtanov, care s-a născut în 1983. Al doilea reclamant este soția lui. În timpul materialului, dl Akhmed Buzurtanov lucrează ca antrenor de arte marțiale în clubul sportiv “Ellin” (gym) (în documentele prezentate, de asemenea, numit clubul sportiv “Kaloy”) din Nazran, Ingușetia. A fost campionul european al artelor marțiale mixte și un sportiv cunoscut din regiune. El și al doilea reclamant au trăit în Mayskiy, o așezare de la granița dintre Ossetia-Nord și Ingușetia. Punctul de control permanent nr. 105, cunoscut și sub numele de „Cermenskiy krug”, a fost situată între Mayskiy pe o parte a graniței și așezarea Chermen pe cealaltă. Punctul de control a fost echipat cu camere CCTV. Fiecare vehicul de trecere a fost verificat împreună cu documentele de identitate ale conducătorului și ale pasagerilor. Din documentele prezentate Curții se pare că alte puncte de control ale traficului au fost situate în zonă. Între 9 și 10 p.m. la 6 decembrie 2012 dl Akhmed Buzurtanov conducea acasă de la Nazran în mașina sa albă Lada-Priora cu numărul de înmatriculare AH214A06. La ora 10 p.m. și-a sunat soția spunând că va sosi în curând, dar nu a făcut-o. Reclamanții au încercat să-l sune, dar telefonul mobil a fost oprit. La ora 5 a.m. la 7 decembrie 2012, reclamanții și rudele lor au găsit pantoful, șosetele și pălăria dlui Akhmed Buzurtanov într-o stradă din cartier. La 9.30 a.m. la 7 decembrie 2012 mașina dlui Akhmed Buzurtanov a fost găsită în apropierea Mayskiy, nu departe de autostradă. Ferestrele laterale ale mașinii au fost distruse și partea din față a vehiculului au fost deteriorate. Potrivit reclamanților, în seara 6 decembrie 2012 dl Akhmed Buzurtanov a fost oprit la aproximativ 200-300 de metri de casa sa de către oameni mascați în uniforme militare, care l-au urmat în trei mașini. Oamenii l-au forțat să intre într-una dintre vehiculele lor și l-au dus la o destinație necunoscută. Reclamanții nu au fost martori la răpire. 10. La 20 și 24 decembrie 2012, un ziar local a publicat un articol privind o ședință care a avut loc la 17 decembrie 2012 (în documentele prezentate data a fost, de asemenea, menționată la 20 decembrie 2012) de către președintele Ingușetiei, dl YunusBek Yevkurov, precum și alte oficiale de rang înalt cu membrii clubului sportiv în care a lucrat dl Akhmed Buzurtanov. Informații despre întâlnire, care a avut loc în Ingush, a fost postat pe diferite site-uri web. În cadrul ședinței, unul dintre oficiali a declarat că dl Akhmed Buzurtanov a ajutat un membru al unui grup armat ilegal, dl D. Președintele Ingușetia le-a reamintit că, la reuniunile sale anterioare cu membrii comunității sportive, la care dl Akhmed Buzurtanov a fost, de asemenea, prezent, i-a avertizat să nu se ocupe de acte ilegale. Președintele a declarat, de asemenea, că are informații privind apelurile telefonice care demonstrează implicarea dlui Akhmed Buzurtanov în activitățile ilegale. Înregistrarea video a ședinței a fost furnizată autorităților investigatoare (a se vedea punctul 44 de mai jos). 11. Reclamanții nu au avut vești despre dl Akhmed Buzurtanov de la presupusul său răpire. 12. Guvernul nu a contestat nici descrierea reclamanților a circumstanțelor răpirii, nici conturile acestora privind evenimentele ulterioare. Cu toate acestea, ei au afirmat că presupusa răpire a avut loc în absența martorilor și că nu există nici o dovadă că acuzatorii au fost agenți de stat. 13. În răspuns la cererea Curții de a primi o copie a conținutului dosarului penal deschis în legătură cu dispariția, Guvernul a prezentat copii ale documentelor care rulează la 1.570 de pagini. Din documentele prezentate, ancheta internă poate fi rezumat după cum urmează. 14. La 7 decembrie 2012, al doilea reclamant s-a plâns la Departamentul de Investigații din districtul Prigorodniy din Republica Osetia-Nord („departamentul de investigații”), declarând că soțul ei a dispărut în timp ce conducea acasă din Ingușetia. 15. În aceeași dată, departamentul de investigații a deschis cazul penal nr. 21/1908 în evenimentele prevăzute la art. 105 din Codul Penal (murder). Reclamanții au fost informați cu privire la aceasta. 16. În aceeași zi investigatorii au examinat locul crimei. Au colectat din scena pălăria, pantoful de antrenament și șosetele. 17. De asemenea, în aceeași dată, 7 decembrie 2012, investigatorii au examinat mașina dlui Akhmed Buzurtanov, care a fost găsită cu ferestre distruse de optzeci de metri de autostrada Vladikavkaz-Mozdok. Au găsit urme de sânge în mașină. Anchetatorii au colectat o serie de elemente de probă, cum ar fi o tipărire de deget din pachetul de țigări, treisprezece tabele din diferite părți ale vehiculului (inclusiv volanul și pauzele), o serie de articole de îmbrăcăminte, două pungi, un telefon mobil, opt cărți de memorie, bucăți de sticlă ruptă și un card de identitate de serviciu de poliție care atestă că dl Akhmed Buzurtanov a lucrat ca polițist în Ingușetia. În aceeași dată, un expert legist a examinat dovezile a fost ordonat. Reclamanții au fost informați cu privire la aceasta. 18. La 8 decembrie 2012, al doilea reclamant a primit statutul de victimă în cazul penal. 19. La 10 decembrie 2012, investigatorii au solicitat ca Curtea de district Prigorodniy să acorde permisiunea de a obține lista de apeluri și alte conexiuni făcute de către dl Akhmed Buzurtanov și cel de-al doilea reclamant telefonie mobilă între 1 și 7 decembrie și 6 și 7 decembrie 2012. În plus, investigatorii au solicitat permisiunea de a obține lista tuturor conexiunilor mobile realizate în apropierea scenei crimei (a se vedea punctul 7 de mai sus) între 6 și 7 decembrie 2012. La 12 decembrie 2012, permisiunea a fost acordată și la 19 și 21 decembrie 2012 au fost examinate listele. 20. La 11 decembrie 2012, investigatorii au solicitat ca Curtea de District Prigorodniy să acorde permisiunea de a folosi telefonul mobil al mătușii domnului Akhmed Buzurtanov, dna Kh.B., și al celui de-al doilea reclamant, astfel cum a fost mai devreme în aceeași dată, anchetatorii au obținut informații operaționale pe care perpetratorii ar încerca să le sune pentru a discuta despre plata răscumpărării pentru dl Akhmed Buzurtanov. 21. În aceeași dată, al doilea reclamant a solicitat ca anchetatorii să-i furnizeze informații cu privire la progresul anchetei și cu copii ale documentelor de caz. La 13 decembrie 2012, anchetatorii au acordat cererea în parte, declarând că, în temeiul dreptului național, înainte de încheierea anchetei, reclamantul a avut dreptul să obțină copii ale anumitor documente procedurale, dar nu întregul conținut al dosarului. 22. De asemenea, la aceeași dată, 11 decembrie 2012, al doilea reclamant a solicitat ca anchetatorii să-i furnizeze informații privind lista conexiunilor făcute la și de către telefonul mobil al domnului Akhmed Buzurtanov începând cu ora 19:00. la 6 decembrie până la 11 decembrie 2012 și informațiile camerelor CCTV instalate la punctul de control “Kizlyar” pe autostrada de lângă Mayskiy, între ora 18:00. la 6 decembrie și 3 a.m. la 7 decembrie 2012. La 13 decembrie 2012, cererea ei a fost respinsă, deoarece, în temeiul dreptului intern, ea nu a avut dreptul să obțină astfel de informații din dosar. 23. La 13 decembrie 2012, examinarea expertă a cardului de identitate al dlui Akhmed Buzurtanov colectat de la vehiculul său (a se vedea punctul 16 de mai sus) a concluzionat că documentul a fost falsificat. La 28 februarie 2013, Ministerul Internului Ingușetia a confirmat anchetatorilor că cartea de identitate a poliției a fost falsificată și că dl Akhmed Buzurtanov nu a slujit la poliție. 24. La 17 decembrie 2012, al doilea reclamant a solicitat ca investigatorii să verifice teoria că soțul ei a fost răpit de către rezidenții din Beslan, Osetia de Nord-Alania, care, la 24 iunie 2012, a atacat echipa sportivă a domnului Akhmed Buzurtanov după un turneu organizat în acel oraș. În aceeași dată anchetatorii au acordat cererea în întregime. În special, ei au obținut copii ale anchetei efectuate în cadrul incidentului și au interogat martorii la squaff-ul. 25. La 17 decembrie 2012, investigatorii au examinat cele opt cărți de memorie colectate de la masina dlui Akhmed Buzurtanov și au ordonat examinarea expertului lor legist. Reclamanții au fost informați cu privire la aceasta. 26. În aceeași dată, investigatorii au întrebat miniștrii de interiorul Osetiei de Nord-Alania, Ingușetia, Dagestan și Kabardino-Balkaria și șefii de nord Osetia-Alania, Ingușetia, Dagestan și Departamentele de Kabardino-Balkaria ale Serviciului Federal de Securitate („FSB”), precum și altor agenții de aplicare a legii, dacă au avut informații incriminatoare referitoare la dl Akhmed Buzurtanov și dacă au efectuat o operațiune specială în ceea ce privește el. 27. Anchetatorii au întrebat o serie de bănci dacă au deschis conturile în numele dlui Akhmed Buzurtanov și, dacă este cazul, detaliile tranzacțiilor cu privire la aceste conturi între data deschiderii lor și 17 decembrie 2012. 28. De asemenea, investigatorii au întrebat o serie de spitale dacă dl Akhmed Buzurtanov a fost sau a fost tratat în sediul lor. 29. La 19 decembrie 2012, anchetatorii au acordat prima victimă solicitantă în cazul penal. 30. La 20 decembrie 2012, primul reclamant a solicitat ca investigatorii să permită nouă avocați ai organizației pentru drepturile omului United Mobile Group („UMG”) să o reprezinte în cazul penal. La 24 decembrie 2012, cererea ei a fost respinsă deoarece avocații nu au reușit să închidă cardurile lor de identitate profesională care confirmă aderarea la Bar. La 28 ianuarie 2013, refuzul a fost respins fără bază (a se vedea punctul 48 de mai jos). 31. La 20 decembrie 2012, primul reclamant și-a prezentat declarația privind presupusa răpire a avocaților UMG. În special, ea a afirmat că, în opinia sa, răpirea a fost perpetrată de reprezentanți ai agențiilor de aplicare a legii din motive necunoscute. Declarația a fost prezentată anchetatorilor în aceeași dată (a se vedea punctul 75 de mai jos). 32. În aceeași dată, 20 decembrie 2012, unul dintre avocații UMG, dl D.L., a solicitat ca anchetatorii să ia, printre altele, următoarele pași: „... - să includă în cazul depunerii prima declarație a reclamantului dată UMG la 20 decembrie 2012 ... - să întrebe autostrada Kavkaz și celelalte sedii de poliție de trafic dintre Ingushetia și North Ossetia-Alania dacă, în perioada între 5 și 8 decembrie 2012, trei vehicule au trecut prin ele: o VAZ-2114 și două mașini Lada Priora și o Lada-Priora albă cu numărul de înmatriculare AH214A 06 cu domnul Akhmed Buzurtanov în ea; - să solicite informații de la baza de date „Potok” și înregistrarea video de la stațiile de poliție de trafic și puncte de control între Ingushetia și Ossetia de Nord, pentru a cere informații de la furnizorii de telefonie mobile cu privire la conexiunile dintre 6 și 7 decembrie 2012 ... în vederea stabilirii locației abonatului la numărul de telefon 99631744448 și a conexiunilor sale mobile de la 6 decembrie 2012 până la prezent; anexa: copie a declarației dnei L. Buzurtanova din 20 decembrie 2012 ...” La 29 ianuarie 2013, investigatorii au hotărât să acorde cererea din 20 decembrie 2012. Cu toate acestea, din documentele prezentate se pare că măsurile solicitate au fost luate doar în parte (a se vedea punctul 68 de mai jos). 33. La 20 decembrie 2012, anchetatorii au primit un răspuns din partea Centrului de combatere a terorismului („CTC”) din North Ossetia-Alania, promițând să le informeze dacă au avut informații incriminatoare cu privire la dl Akhmed Buzurtanov și dacă au efectuat operațiuni speciale împotriva lui. 34. În aceeași dată anchetatorii au examinat sediul clubului sportiv “Ellin”. Nu s-au colectat dovezi de la locul faptei. 35. La sau înainte de 20 decembrie 2012, numele dlui Akhmed Buzurtanov a fost inclus în baza de date federală rusă a persoanelor dispărute. 36. La 21 decembrie 2012, investigatorii au solicitat ca departamentul de district Prigorodniy din interiorul („ROVD”) să le informeze ce ofițeri au patrulizat Mayskiy între 6 și 7 decembrie 2012. Răspunsul cu numele patru ofițeri de poliție a fost dat la 14 ianuarie 2013. 37. La 24 decembrie 2012, investigatorii au solicitat permisiunea Curții de District Prigorodniy pentru a obține lista de apeluri și alte conexiuni făcute în vecinătatea Raduzhnaya Street din Nazran, Ingușetia între ora 1 a.m. la 6 decembrie și 1 a.m. la 8 decembrie 2012. La 25 decembrie 2012, a fost acordată permisiunea. 38. În aceeași dată, investigatorii au cerut posturilor de televiziune locale să difuzeze o descriere generală a circumstanțelor răpirii dlui Akhmed Buzurtanov și să solicite asistență pentru stabilirea locației sale și a identităților perpetratorilor. 39. De asemenea, la 24 decembrie 2012, departamentul de investigații Beslan a informat investigatorii că, la 24 iunie 2012, dl Akhmed Buzurtanov a participat la o luptă, din cauza căreia a primit leziuni corporale nesemnificative și că nu a dat nici o declarație privind incidentul. La 15 septembrie 2012, Prigorodniy ROVD a deschis un caz penal în leziunile primite de unsprezece sportivi, inclusiv dl Akhmed Buzurtanov, atacat la 24 iunie 2012 de o mulțime de aproximativ 50-100 de tineri din Beslan. 40. La 25 decembrie 2012, investigatorii au transmis cereri de informare privind locul în care dl Akhmed Buzurtanov se afla, posibilă detenție, spitalizare și descoperire a organismului său către o serie de agenții de aplicare a legii din Federația Rusă. Răspunsurile negative au fost primite. 41. De asemenea, la 25 decembrie 2012, anchetatorii au examinat înregistrările video obținute de la camera CCTV situată la punctul de control al poliției de trafic “Kizlyar” pe autostrada de lângă Mayskiy, între ora 8:00. la 5 decembrie și 17:00 la 7 decembrie 2012. Nici mașina dlui Akhmed Buzurtanov, nici alte mașini Lada-Priora nu au fost găsite pe această înregistrare. 42. În decembrie 2012, anchetatorii au primit răspunsuri de la companiile de telefonie mobilă, conform căreia între 2008 și 2012, numeroanele multiple de telefonie mobile au fost înregistrate în numele dlui Akhmed Buzurtanov. 43. La 18 ianuarie 2013, șeful unității operaționale de căutare a Ministerului Internului Osetia-Alania de Nord a răspuns la cererea investigatorilor (a se vedea punctul 42 de mai sus) menționând, printre altele: „În răspuns la cererea ta, nr. 240-21/1908-2012 din 17 decembrie 2012 Vă informez că serviciile operaționale ale North Ossetia-Alania au obținut informații pe care dl Akhmed Buzurtanov, care s-a născut în 1983, ar fi putut ajuta membrii grupurilor armate ilegale care acționează în Ingușetia, că le-a furnizat asistență financiară și ar fi putut acționa ca persoana lor de contact. Potrivit informațiilor din posesia noastră, dl Akhmed Buzurtanov ar fi putut stoca armele și munițiile ilegale în casa lui. Vă informez, de asemenea, că luăm o serie de măsuri operaționale pentru a stabili locația domnului Akhmed Buzurtanov și deține persoanele implicate în dispariția sa ...” 44. În aceeași dată, 18 ianuarie 2013, unul dintre avocații reclamanților de la UMG, dl A.R., solicită investigatorilor să ia următoarele măsuri: „... Include în dosarul de caz videoclipul ședinței cu președintele Republicii, dl Yunus-Bek Evkurov, cu privire la răpirea dlui Akhmed Buzurtanov, care a avut loc la 17 decembrie 2012, și ordonă o examinare lingvistică a imaginii pentru a obține traducerea în rusă. Întrebarea fostilor colegi ai omului răpit, inclusiv a șefului Bailiff al Osetiei de Nord-Alania, dl M. Ozdoyev, cu privire la informațiile furnizate de el în cadrul ședinței din 17 decembrie 2012 și înregistrate pe video. Întrebarea Președintele Ingușetiei, dl Yunus-Bek Evkurov, cu privire, printre altele, la informațiile incriminatoare despre dl Akhmed Buzurtanov, menționat de el în cadrul întâlnirii cu sportivii din Ingușetia. În special, el a afirmat următoarele: „Există print-out-uri de conversații telefonice, nu le-am adus cu mine, dar oamenii știu ce vreau să spun oricum și colegii săteni înțeleg de asemenea”. Cererea de la biroul procurorului Vladikavkaz dosarul penal împotriva dlui D., care a fost menționat de șeful Bailiff din North Ossetia-Alania, dl M. Ozdoyev, de către secretarul Consiliului de Securitate, dl A. Kotiyev, și de președinte Evkurov. Acești oficiali au vorbit despre natura criminală a interacțiunilor dlui Akhmed Buzurtanov cu dl D. În acest sens, este necesar să se examineze conținutul dosarului penal pentru a stabili implicarea dlui Akhmed Buzurtanov în acțiunile dlui D. și complicii lui... Informați-mă despre pașii... ...Enchidere: - copie a formularului de autoritate - imagini video a ședinței Președintelui Ingușeției domnul Yunus-Bek Evkurov cu reprezentanți ai comunității sportive a Ingușeției la 17 decembrie 2012 ...” 45. La 20 ianuarie 2013, experții criminaliști au examinat dovezile colectate de la locul crimei (a se vedea punctul 16 de mai sus). 46. La 28 ianuarie 2013, investigatorii au hotărât să acorde cererea din 18 ianuarie 2013 (a se vedea punctul 44 de mai sus). Cu toate acestea, din documentele prezentate se pare că nici una dintre măsurile solicitate nu a fost luată. 47. În aceeași dată, 28 ianuarie 2013, unul dintre avocații reclamanților de la UMG, dl A.R., solicită investigatorilor să ia următoarele măsuri: „... să vorbească cu vecinii dlui Akhmed Buzurtanov pentru a stabili identitatea martorilor oculari la răpirea lor și să le interogheze. (În conformitate cu informațiile de la un rezident din North Ossetia, dl M.Iz., mai multe vecine au declarat că au fost martori de răpire. Aceste informații pot fi găsite pe site-ul Kavakzakiy Uzel: http:Kavkaz-uzel.ru/articles/21687); ... verificarea dacă, în același timp, alte persoane au fost răpite sau reținute în condiții similare ... și să examineze conținutul dosarelor de caz penal relevante ...” În aceeași dată cererea a fost respinsă de către investigatori, deoarece avocatul UMG nu a fost reprezentantul reclamanților în cazul penal. 48. La 28 ianuarie 2013, șeful departamentului de investigații a respins refuzul din 24 decembrie 2012 (a se vedea punctul 47 de mai sus) și a permis nouă avocați UMG să reprezinte reclamanții în cazul penal. Reclamanții au fost informați cu privire la aceasta. 49. La 11 martie (în documentele prezentate data este, de asemenea, menționată la 25 martie 2013 unul dintre avocații reclamanților de la UMG, dl D.U., solicită investigatorilor să procedeze după cum urmează: „... Potrivit soției dlui Akhmed Buzurtanov [al doilea reclamant], el a fost răpit de persoane neidentificate care conduc trei mașini. Prin urmare, este posibil să se concluzioneze că înainte de răpire, pe drum de la sala de gimnastică până la locul crimei, dl Akhmed Buzurtanov a fost sub supraveghere. De asemenea, este posibil să presupunem că în timp ce conducitorii au folosit un fel de dispozitiv pentru a comunica unul cu celălalt. În cazul în care aceste conexiuni din aceleași surse la momentul incidentului se stabilesc în zonele de-a lungul rutei dlui Akhmed Buzurtanov, acesta ar permite identificarea persoanelor care au folosit aceste mijloace de comunicare. De asemenea, aceasta ar oferi motive să le pună în întrebări motivele prezenței lor la locul de muncă în momentul material și motivele pentru care acestea luau aceeași cale ca și dl Akhmed Buzurtanov. Luarea acestor măsuri ar duce la identificarea persoanelor implicate în dispariția dlui Akhmed Buzurtanov. Prin urmare, pe baza articolelor 119 și 120 din Codul de procedură penală rusă se solicită: - să stabiliți drumul domnului Akhmed Buzurtanov pe 6 decembrie 2012 de la clubul sportiv ... la locul posibil al răpirii sale în Mayskiy și locul descoperirii mașinii [sa]; - localizarea turnurilor principale de telecomunicații capabile de a primi și a emite semnale de telefonie mobilă de-a lungul rutei de mai sus; - obține de la companiile de telefonie mobilă lista tuturor conexiunilor de intrare și de ieșire, inclusiv mesajele text, realizate cu asistența tehnică a dispozitivelor de mai sus între orele 19.30. și 11.30. p.m. la 6 decembrie 2012; - să examineze informațiile obținute și să stabilească abonații de servicii mobile care au fost situati pe ruta menționată anterior la momentul respectiv; - să obțină de la agențiile care desfășoară informații electronice în Ingușetia și North Ossetia-Alania informații referitoare la utilizarea dispozitivelor radio în timpul relevant de pe ruta menționată anterior; - să identifice utilizatorii acestor dispozitive și să le interogheze cu privire la caz ...” 50. La 21 martie 2013, spitalul central din districtul Prigorodniy a furnizat investigatorilor o copie a jurnalului de înregistrare a cererilor urgente de asistență medicală la 6 și 7 decembrie 2012. Numele dlui Akhmed Buzurtanov nu a fost indicat în acest document. 51. La 25 martie 2013, reclamanții au solicitat domnului M. Pliyev, membru al Barului de la Moscova, poate să le reprezinte în cazul penal. La 6 aprilie 2013, cererea a fost acordată. 52. La 28 martie 2013, s-a acordat cererea avocatului reclamantului (a se vedea punctul 48 de mai sus). Cu toate acestea, din documentele prezentate se pare că măsurile solicitate nu au fost luate. 53. La 2 aprilie 2013, anchetatorii au pus din nou la îndoială al doilea reclamant, care a declarat că încă nu are informații cu privire la locul în care soțul ei se află. 54. Potrivit reclamanților, la 4 octombrie 2013, prima reclamantă a declarat reprezentantului ei la Curte că cineva, al cărui identitate nu putea dezvăluie frica pentru viața acestei persoane, i-a informat că dl Akhmed Buzurtanov a fost răpit de ofițeri ai Serviciului Federal de Securitate (“FSB”) de la Ekaterinburg, Rusia, și a dus la capitala Osetia-Alania de Nord, Vladikavkaz, din motive necunoscute. Nu este clar dacă reclamanții au transmis aceste informații anchetei oficiale. 55. Potrivit reclamanților, documentele de caz furnizate de Guvern nu au inclus lista tuturor comunicațiilor telefonice mobile efectuate în vecinătatea presupusei răpiri a dlui Akhmed Buzurtanov obținute prin anchetă la 15 martie 2013. 56. La 7 decembrie 2012, anchetatorii au interogat al doilea reclamant, al cărui declarație privind dispariția soțului ei este similară cu contul reclamanților prezentat Curții. În plus, ea a afirmat că soțul ei a folosit numărul de telefon mobil 9-963-174-4448 și că el nu avea nici dușmani, nici datorii nejustificate. 57. În aceeași dată, investigatorii au interogat pe dl R.K., care a declarat că, la 6 decembrie 2012, a fost cu dl Akhmed Buzurtanov la clubul sportiv până la ora 10:00. La aproximativ 2.30 a.m. la 7 decembrie 2012, reclamanții l-au sunat căutând dl Akhmed Buzurtanov, deoarece acesta din urmă nu s-a întors acasă. Martorul și dl I.M. a asistat apoi reclamanții în căutarea lor și s-au dus la spitalele, morgii și secțiile de poliție în căutarea domnului Akhmed Buzurtanov, dar fără succes. În dimineața următoare au învățat că mașina dlui Akhmed Buzurtanov a fost găsită. 58. La 7 decembrie 2012, anchetatorii au interogat, de asemenea, soțul primului reclamant, dl I.Ts., care a declarat că a însoțit primul reclamant în căutarea dlui Akhmed Buzurtanov atunci când acesta nu s-a întors acasă. Conducând în jurul lui Mayskiy, au găsit bucăți de sticlă ruptă împreună cu un pantof de antrenament și un șosete. Primul reclamant i-a identificat imediat ca aparținând dlui Akhmed Buzurtanov. Apoi s-au dus imediat la secția de poliție Mayskiy. 59. În aceeași dată, anchetatorii au interogat, de asemenea, un rezident al Mayskiy, dna Z.E., care a declarat că după ora 10:00. pe 6 decembrie 2012 a fost acasă când a auzit oameni strigând afară de aproximativ un minut. Ea a ieșit afară și a văzut două sau trei vehicule; ea nu a putut identifica modelul sau fabrica vehiculelor ca fiind întuneric. Martorul a crezut că a fost o bătălie între tinerii care s - au adunat frecvent la loc pentru a bea alcool și s - au întors în interior. 60. În aceeași dată, anchetatorii au interogat, de asemenea, un alt rezident al Mayskiy, dl M.E., care a declarat că a plecat la culcare mai devreme la 6 decembrie 2012 și nu a văzut poliția examinand scena crimei în afara casei sale până la dimineața următoare. 61. La 8 decembrie 2012, mama dnei Akhmed Buzurtanov, dna Li.B., a depus o altă plângere cu privire la răpire la departamentul de investigații. 62. În aceeași dată, anchetatorii au pus din nou la îndoială al doilea reclamant, al cărui declarație a fost similară cu cea pe care a dat-o la 7 decembrie 2012 (a se vedea punctul 17 de mai sus). În plus, ea a declarat că dl Akhmed Buzurtanov a fost un sportiv profesionist, că în 2012 a câștigat campionatul european de arte marțiale mixte și că nu a avut nici un dușman. 63. La 8 decembrie 2012, anchetatorii au interogat, de asemenea, prietenul dlui Akhmed Buzurtanov, M.M., care a declarat că îl cunoștea pe domnul Akhmed Buzurtanov din copilărie, că s-au antrenat împreună de 15 ani și că dl Akhmed Buzurtanov nu a avut nici un dușman. În 2011 dl Akhmed Buzurtanov a participat la o luptă cu cineva, dar după aceea partidele conflictului au rezolvat problema. Martorul a declarat că a învățat de presupusa răpire de la solicitanți și nu a avut nici o idee de ce dl Akhmed Buzurtanov a dispărut. 64. Investigatorii l-au interogat pe prietenul dlui Akhmed Buzurtanov, dl R.K., care a declarat că l-a văzut în seara din 6 decembrie 2012 la sala de gimnastică și că nu a fost martor la presupusa răpire. 65. De asemenea, investigatorii au interogat surorile dlui Akhmed Buzurtanov, dna F.B. și dna Lu.B., ambele dintre care au declarat că nu au fost martori la presupusa răpire, dar au aflat despre aceasta de la o femeie care locuiește la colțul Zhebagiyeva Street, în conformitate cu care o răpire a fost perpetrată de bărbați mascați în uniforme negre condus trei mașini. În plus, dna Lu.B. a declarat că un alt rezident din această zonă, dl M. Be., a confirmat povestea femeii și a adăugat că una dintre mașinile de răpitori l-a lovit pe mașina dlui Akhmed Buzurtanov din față și altul l-a blocat în spate. 66. De asemenea, investigatorii au interogat mătușa dlui Akhmed Buzurtanov, dna Kh.B., care a declarat că nu a fost martoră la presupusa răpire și că nu are nici o explicație pentru dispariția sa. 67. De asemenea, investigatorii au interogat prietenul dlui Akhmed Buzurtanov, dl M.P., un ofițer de poliție, care a declarat acest lucru la ora 11:00. la 6 decembrie 2012, el conducea acasă când a văzut mașina albă a domnului Akhmed Buzurtanov cu un dent în față. Mașina era plină și fusese condusă în mod errat. Martorul a văzut apoi două mașini, dintre care una era de culoare argintă Lada-Priora, după mașina dlui Akhmed Buzurtanov. Toate vehiculele se îndreptau spre graniță cu Ingușetia. 68. La 9 decembrie 2012, anchetatorii au interogat vecinul celui de-al doilea reclamant, dna L.G., care a declarat acest lucru la ora 10:00. pe 6 decembrie a fost acasă cu soțul ei când au auzit bărbați țipând și apoi două mașini se îndepărtaseră. 69. La 9 decembrie 2012, anchetatorii au interogat, de asemenea, mama dlui Akhmed Buzurtanov, dna Li.B., care a declarat că nu a fost martoră a presupusului răpire și nu a avut nici o explicație pentru dispariția fiului său. În aceeași dată anchetatorii au obținut un eșantion de sânge de la martorul pentru o examinare comparativă cu dovezile colectate de la mașina dlui Akhmed Buzurtanov și pentru includerea în baza de date regională privind ADN. 70. La 12 decembrie 2012, anchetatorii au pus din nou la îndoială al doilea reclamant, care a reiterat declarațiile sale anterioare (a se vedea punctele 17 și 23 de mai sus) confirmand că nu are nici o explicație pentru dispariția dlui Akhmed Buzurtanov. 71. La 15 decembrie 2012, investigatorii au interogat un ofițer de poliție de la punctul de control nr. 5, dl A.Ts., care a declarat că a fost în serviciu la stație între ora 16:00. și 11 p.m. la 6 decembrie 2012 și că el nu a văzut nimic suspect. Nu avea informații despre presupusa răpire. 72. La 16 decembrie 2012, investigatorii au întrebat din nou prietenul dlui Akhmed Buzurtanov, ofițerul de poliție M.P., care a reiterat declarația sa anterioară (a se vedea punctul 67 de mai sus), adăugând că ar putea arăta anchetatorilor locul în care a văzut masina dlui Akhmed Buzurtanov în noaptea dispariției. În aceeași dată, pentru a verifica declarația, investigatorii au luat martorul la locul în care a văzut vehiculul. 73. Între 18 și 23 decembrie 2012, investigatorii au interogat vecinii dlui Akhmed Buzurtanov, dl M.E., dl M. Dzh. și dl. I.D., toți au declarat că în noaptea dispariției, dormeau acasă și, prin urmare, nu aveau informații relevante despre asta. 74. La 19 decembrie 2012, anchetatorii au interogat primul reclamant. Declarația sa a fost similară cu contul prezentat în fața Curții. De asemenea, ea a declarat că nu avea teorii cu privire la motivele dispariției fratelui ei. 75. La 20 decembrie 2012, investigatorii au primit prima declarație a reclamantului cu privire la presupusa răpire, pe care a dat-o avocatilor UMG (a se vedea punctul 31 de mai sus). 76. La 21 decembrie 2012, anchetatorii au întrebat din nou doamna Z.E. care a reiterat declarația ei anterioară (vezi §59 de mai sus), adăugând că ea nu a fost capabilă să audă în ce limba bărbații au strigat în noaptea presupusului răpire. 77. La 25 decembrie 2012, anchetatorii au întrebat din nou pe al doilea reclamant, care a declarat că dl Akhmed Buzurtanov nu a lucrat niciodată la poliție, nu l-a văzut niciodată cu o carte de identitate a serviciului de poliție și că nu a avut teorii referitoare la motivele dispariției soțului ei. În același timp, ea a declarat că a citit pe internet că dispariția soțului său ar fi putut fi legată de lupta în iunie 2012. 78. La 26 decembrie 2012, anchetatorii au interogat vărul dlui Akhmed Buzurtanov, dl U.B., care a declarat că nu a fost martor la presupusa răpire, nici nu are informații despre aceasta, nici teorii cu privire la identitatea posibilelor autorități. 79. În diferite date între decembrie 2012 și februarie 2013, investigatorii au interogat cunoștințele, colegii și vecinii dlui Akhmed Buzurtanov: Dl I.T., Dl. A.E., Dl. I.A., Dl. A.G., Dl. A.G., Dl. Kh.Ts., Dl. M.T., Dl V. Dzh., Dl. R.Ts., Dl. M.I., Dl. B.Ts., Dl. R.D., Dl. M.B., Dl. Ta.E., Dl. I.M., Dl. N.K., Dl. N.K., Dl. T.K., Dl. Z.K., Dl. P.Kv. și dl G.Ts. Ei au declarat că nu au fost martori la presupusa răpire, nu au avut nici o informație despre aceasta, nici teorii referitoare la identitatea posibilelor infractori. 80. În diferite date între ianuarie și aprilie 2013, investigatorii au interogat rudele, vecinii și fostii colegii dlui Akhmed Buzurtanov, dl Is.B., dl. Ab.B., dna Z.E., dna G.P., dl R.Kh, dl M.Ko., dl B.E., dl R.P. și domnul M.Kh. Declarațiile lor privind presupusa răpire au fost similare cu contul reclamanților prezentat în fața Curții. De asemenea, ei au afirmat că nu au nici o teorie cu privire la identitatea posibilelor perpetratoare. 81. Din documentele prezentate se pare că procedurile sunt încă în curs de desfășurare. 90. Reclamanții au susținut că nu se îndoiește în mod rezonabil că oamenii care, în opinia lor, au răpit dl Akhmed Buzurtanov au fost agenți de stat. În sprijinul plângerii lor, acestea au făcut referire la următoarele fapte. Martorii au văzut două vehicule după mașina dlui Akhmed Buzurtanov (a se vedea punctele 26 și 67 de mai sus) și dovezile colectate ulterior (a se vedea punctele 15 și 16 de mai sus) au demonstrat că răpirea a fost bine planificată și bine organizată și că infractorii au luat în considerare abilitățile fizice ale dlui Akhmed Buzurtanov. Modul în care au fost efectuate presupusele răpiri a demonstrat că ofițerii de aplicare a legii sau alți agenți de stat au fost implicați în aceasta. 91. Guvernul a susținut că nu există dovezi privind implicarea reprezentanților agențiilor de aplicare a legii în dispariția dlui Akhmed Buzurtanov și că reclamanții nu au prezentat un caz prima facie de răpire de către agenți de stat. 92. Curtea observă că, în jurisprudența sa extinsă, a elaborat o serie de principii generale referitoare la stabilirea problemelor în litigiu, în special atunci când se confruntă cu acuzațiile de încălcare a drepturilor fundamentale (pentru cel mai recent rezumat al acestora, a se vedea El Masri v. „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” [GC], nr. 39630/09, §§ 151-53, 13 decembrie 2012). 93. Mai exact, Curtea a hotărât o serie de cazuri privind acuzațiile de dispariție în Caucazul de Nord al Rusiei. Aplicarea principiilor menționate mai sus a concluzionat că ar fi suficient ca reclamanții să facă un caz prima facie de răpire a persoanelor dispărute de către agenții de stat, care se încadrează astfel în controlul autorităților, iar atunci guvernul să își desfășoare sarcina de probă, fie prin divulgarea documentelor în posesia lor exclusivă, fie prin furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare cu privire la modul în care au avut loc evenimentele în cauză (a se vedea, de exemplu, în ceea ce privește răpirile din Dagestan, Alpatu Israileva v. Rusia, nr. 15438/05, 14 martie 2013, și Umarovy v. Rusia, nr. 2546/08, 12 iunie 2012). În cazul în care Guvernul nu a renunțat la această presupunere, aceasta ar implica o încălcare a articolului 2 în partea sa de fond. În schimb, în cazul în care reclamanții nu au reușit să facă un caz prima facie, sarcina dobânzii nu a putut fi anulată (a se vedea, de exemplu, Shafiyeva v. Rusia, nr. 49379/09, § 71, 3 mai 2012). 94. În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că nu au fost efectuate nicio evaluare a probelor de către instanțele interne. Prin urmare, Curtea trebuie să evalueze faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți. 95. Ar trebui remarcat la început că documentele prezentate nu conțin declarații de martor ale persoanelor care ar putea descrie în detaliu circumstanțele presupusului răpire, altele decât descrierea generală a vehiculelor și a persoanelor care urmează masina dlui Akhmed Buzurtanov în noaptea în cauză (a se vedea punctele 59, 65, 67, 68, 72 și 76 de mai sus). Curtea constată, de asemenea, că ancheta a obținut diverse teorii referitoare la motivele dispariției sale: răpirea pentru răscumpărare (a se vedea punctul 20 de mai sus), răpirea legată de relații ostile (a se vedea punctele 24 și 77 de mai sus) și, în sfârșit, răpirea de către agenți de aplicare a legii (a se vedea punctul 31 de mai sus). În astfel de circumstanțe, în absența unor dovezi prima facie neechivocate a acesteia din urmă, Curtea nu poate concluziona că agenții de stat sau persoanele care acționează cu consimțământul lor ar putea fi singurele posibile perpetratoare ale presupusului răpire. 96. Prin urmare, nu s-a stabilit standardul de probă necesar – „în afara îndoielilor rezonabile” – că agenții de stat au fost implicați în dispariția dlui Akhmed Buzurtanov; nici Curtea nu consideră că sarcina de probă poate fi în întregime mutată către Guvern.

The applicants were born in 1970 and 1987 respectively. The first applicant lives in Noviy Redant, Ingushetia, and the second applicant in Mayskiy (also spelled as Mayskoye), North Ossetia-Alania. The first applicant is the sister of Mr Akhmed Buzurtanov, who was born in 1983. The second applicant is his wife. 6. At the material time Mr Akhmed Buzurtanov was working as a martial arts trainer in the “Ellin” sports club (gym) (in the documents submitted also referred to as the “Kaloy” sports club) in Nazran, Ingushetia. He was the mixed martial arts European champion and a well-known sportsman in the region. He and the second applicant lived in Mayskiy, a settlement on the border between North Ossetia-Alania and Ingushetia. Permanent checkpoint no. 105, also known as “Chermenskiy krug”, was located between Mayskiy on one side of the border and the settlement of Chermen on the other. The checkpoint was equipped with CCTV cameras. Every passing vehicle was checked along with the driver’s and passengers’ identity documents. From the documents submitted to the Court it appears that other traffic checkpoints were located in the area. 7. Between 9 and 10 p.m. on 6 December 2012 Mr Akhmed Buzurtanov was driving home from Nazran in his white Lada-Priora car with registration number AH214A06. At about 10 p.m. he called his wife saying that he would arrive soon, but he did not. The applicants tried to call him, but his mobile phone was switched off. At around 5 a.m. on 7 December 2012 the applicants and their relatives found Mr Akhmed Buzurtanov’s training shoe, socks and hat in a street in the neighbourhood. 8. At about 9.30 a.m. on 7 December 2012 Mr Akhmed Buzurtanov’s car was found in the vicinity of Mayskiy, not far from the motorway. The car’s front side windows were smashed and the front of the vehicle had been damaged. 9. According to the applicants, in the evening of 6 December 2012 Mr Akhmed Buzurtanov had been stopped about 200-300 metres from his house by masked men in military uniforms, who had followed him in three cars. The men had forced him into one of their vehicles and taken him to an unknown destination. The applicants did not witness the abduction. 10. On 20 and 24 December 2012 a local newspaper published an article concerning a meeting held on 17 December 2012 (in the documents submitted the date was also referred to as 20 December 2012) by the President of Ingushetia, Mr YunusBek Yevkurov, and other high-ranking officials with members of the sports club where Mr Akhmed Buzurtanov had worked. Information about the meeting, held in Ingush, was posted on various websites. At the meeting one of the officials stated that Mr Akhmed Buzurtanov had been aiding a member of an illegal armed group, Mr D. The President of Ingushetia reminded them that at his previous meetings with members of the sports community, at which Mr Akhmed Buzurtanov had also been present, he had warned them not to engage in illegal acts. The President also said that he had information concerning phone calls proving Mr Akhmed Buzurtanov’s involvement in illegal activities. A video recording of the meeting was provided to the investigating authorities (see paragraph 44 below). 11. The applicants have had no news of Mr Akhmed Buzurtanov since his alleged abduction. 12. The Government contested neither the applicants’ description of the circumstances of the abduction, nor their account of the subsequent events. However, they stated that the alleged abduction had taken place in the absence of witnesses and that there was no evidence that the perpetrators had been State agents. 13. In reply to the Court’s request for a copy of the contents of the criminal case file opened in connection with the disappearance, the Government submitted copies of documents running to 1,570 pages. From the documents submitted, the domestic investigation can be summarised as follows. 14. On 7 December 2012 the second applicant complained to the Prigorodniy District Investigations Department in the Republic of North Ossetia-Alania (“the investigations department”), stating that her husband had disappeared while driving home from Ingushetia. 15. On the same date the investigations department opened criminal case no. 21/1908 into the events under Article 105 of the Criminal Code (murder). The applicants were informed thereof. 16. On the same day the investigators examined the crime scene. They collected from the scene the hat, the training shoe and the socks. 17. Also on the same date, 7 December 2012, the investigators examined Mr Akhmed Buzurtanov’s car, which had been found with smashed windows eighty metres from the Vladikavkaz-Mozdok motorway. They found traces of blood in the car. The investigators collected a number of pieces of evidence, such as a finger print from pack of cigarettes, thirteen swabs of various parts of the vehicle (including the steering wheel and breaks), a number of items of clothing, two bags, a mobile telephone, eight memory cards, pieces of broken glass and a police service identity card certifying that Mr Akhmed Buzurtanov worked as a policeman in Ingushetia. On the same date a forensic expert examination of the evidence was ordered. The applicants were informed thereof. 18. On 8 December 2012 the second applicant was granted victim status in the criminal case. 19. On 10 December 2012 the investigators requested that the Prigorodniy District Court grant permission to obtain the list of calls and other connections made from Mr Akhmed Buzurtanov’s and the second applicant’s mobile telephones between 1 and 7 December and 6 and 7 December 2012. In addition, the investigators requested permission to obtain the list of all mobile connections made in the vicinity of the crime scene (see paragraph 7 above) between 6 and 7 December 2012. On 12 December 2012 the permissions were granted and on 19 and 21 December 2012 the lists were examined. 20. On 11 December 2012 the investigators requested that the Prigorodniy District Court grant permission to tap for thirty days the mobile telephone of Mr Akhmed Buzurtanov’s aunt, Ms Kh.B., and that of the second applicant, as earlier on the same date the investigators had obtained operational information that the perpetrators would try to call them to discuss payment of ransom for Mr Akhmed Buzurtanov. 21. On the same date the second applicant requested that the investigators provide her with information on the progress of the investigation and with copies of the case-file documents. On 13 December 2012 the investigators granted the request in part, stating that under national law, prior to the completion of the investigation the applicant was entitled to obtain copies of certain procedural documents but not the entire contents of the case file. 22. Also on the same date, 11 December 2012, the second applicant requested that the investigators provide her with information concerning the list of connections made to and from Mr Akhmed Buzurtanov’s mobile telephone from 7 p.m. on 6 December to 11 December 2012 and the information from the CCTV cameras installed at checkpoint “Kizlyar” on the motorway next to Mayskiy between 6 p.m. on 6 December and 3 a.m. on 7 December 2012. On 13 December 2012 her request was rejected, as under domestic law she was not entitled to obtain such information from the case file. 23. On 13 December 2012 the expert examination of Mr Akhmed Buzurtanov’s police identity card collected from his vehicle (see paragraph 16 above) concluded that the document had been forged. On 28 February 2013 the Ingushetia Ministry of the Interior confirmed to the investigators that the police identity card had been forged and that Mr Akhmed Buzurtanov had not served in the police. 24. On 17 December 2012 the second applicant requested that the investigators verify the theory that her husband had been abducted by residents of Beslan, North Ossetia-Alania, who on 24 June 2012 had attacked Mr Akhmed Buzurtanov’s sports team after a tournament held in that town. On the same date the investigators granted the request in full. In particular, they obtained copies of the inquiry carried out into the incident and questioned witnesses to the scuffle. 25. On 17 December 2012 the investigators examined the eight memory cards collected from Mr Akhmed Buzurtanov’s car and ordered their forensic expert examination. The applicants were informed thereof. 26. On the same date the investigators asked the Ministers of the Interior of North Ossetia-Alania, Ingushetia, Dagestan and Kabardino-Balkaria and the heads of the North Ossetia-Alania, Ingushetia, Dagestan and Kabardino-Balkaria Departments of the Federal Security Service (“the FSB”), as well as other law-enforcement agencies, whether they had any incriminating information concerning Mr Akhmed Buzurtanov and whether they had carried out a special operation in respect of him. 27. The investigators asked a number of banks whether they had accounts opened in Mr Akhmed Buzurtanov’s name and if so, details of the transactions on those accounts between the dates of their opening and 17 December 2012. 28. The investigators also asked a number of hospitals whether Mr Akhmed Buzurtanov was or had been treated on their premises. 29. On 19 December 2012 the investigators granted the first applicant victim status in the criminal case. 30. On 20 December 2012 the first applicant requested that the investigators allow nine lawyers from the human rights organisation United Mobile Group (“the UMG”) to represent her in the criminal case. On 24 December 2012 her request was rejected as the lawyers had failed to enclose their professional identity cards confirming their Bar membership. On 28 January 2013 the refusal was overruled as groundless (see paragraph 48 below). 31. On 20 December 2012 the first applicant provided her statement concerning the alleged abduction to the UMG lawyers. In particular, she stated that in her opinion, the abduction had been perpetrated by representatives of law-enforcement agencies for unknown reasons. The statement was provided to the investigators on the same date (see the paragraph 75 below). 32. On the same date, 20 December 2012, one of the UMG lawyers, Mr D.L., requested that the investigators take, amongst others, the following steps: “... -to include in the case file the first applicant’s statement given to the UMG on 20 December 2012 ... - to ask the motorway Kavkaz and the other traffic police stations between Ingushetia and North Ossetia-Alania whether in the period between 5 and 8 December 2012 three vehicles passed through them: a VAZ-2114 and two Lada Priora cars and a white Lada-Priora with registration number AH214A 06 with Mr Akhmed Buzurtanov in it; - to request information from the “Potok” database and the video recording from the traffic police stations and checkpoints between Ingushetia and North OssetiaAlania as to whether between 5 and 8 December 2012 three vehicles passed through them: a VAZ-2114 and two Lada-Priora cars and a white Lada-Priora with registration number AH214A 06 with Mr Akhmed Buzurtanov in it; - to request from the mobile phone service providers information on connections between 6 and 7 December 2012 ... in order to establish the whereabouts of the subscriber of telephone number 99631744448 and his mobile connections from 6 December 2012 up to the present; Enclosures: copy of the statement of Ms L. Buzurtanova of 20 December 2012 ...” On 29 January 2013 the investigators decided to grant the request of 20 December 2012. However, from the documents submitted it appears that the requested steps were taken only in part (see paragraph 68 below). 33. On 20 December 2012 the investigators received a reply from the Counter Terrorism Centre (“the CTC”) of North Ossetia-Alania promising to inform them whether they had any incriminating information on Mr Akhmed Buzurtanov and whether they had conducted any special operations against him. 34. On the same date the investigators examined the premises of the “Ellin” sports club. No evidence was collected from the scene. 35. On or before 20 December 2012 Mr Akhmed Buzurtanov’s name was included in the Russian federal database of missing persons. 36. On 21 December 2012 the investigators requested that the Prigorodniy district department of the interior (“the ROVD”) inform them which officers had patrolled Mayskiy between 6 and 7 December 2012. The reply with the names of four police officers was given on 14 January 2013. 37. On 24 December 2012 the investigators requested permission from the Prigorodniy District Court to obtain the list of calls and other connections made in the vicinity of Raduzhnaya Street in Nazran, Ingushetia between 1 a.m. on 6 December and 1 a.m. on 8 December 2012. On 25 December 2012 the permission was granted. 38. On the same date, the investigators asked the local TV stations to broadcast a general description of the circumstances of Mr Akhmed Buzurtanov’s abduction and to request assistance in establishing his whereabouts and the perpetrators’ identities. 39. Also on 24 December 2012 the Beslan investigations department informed the investigators that on 24 June 2012 Mr Akhmed Buzurtanov had participated in a fight, as a result of which he had received insignificant bodily injuries, and that he had not given any statements about the incident. On 15 September 2012 the Prigorodniy ROVD had opened a criminal case into the injuries received by eleven sportsmen, including Mr Akhmed Buzurtanov, who had been attacked on 24 June 2012 by a crowd of about fifty to one hundred young men in Beslan. 40. On 25 December 2012 the investigators forwarded information requests concerning Mr Akhmed Buzurtanov’s whereabouts, possible detention, hospitalisation and discovery of his body to a number of lawenforcement agencies in the Russian Federation. Replies in the negative were received. 41. Also on 25 December 2012 the investigators examined video footage obtained from the CCTV camera situated at traffic police checkpoint “Kizlyar” on the motorway next to Mayskiy between 8 a.m. on 5 December and 5 p.m. on 7 December 2012. Neither Mr Akhmed Buzurtanov’s car nor any other Lada-Priora cars were found on that footage. 42. On various dates in December 2012 the investigators received replies from the mobile telephone companies, according to which between 2008 and 2012 multiple mobile telephone numbers had been registered in the name of Mr Akhmed Buzurtanov. 43. On 18 January 2013 the head of the operational search unit of the Ministry the Interior of North Ossetia-Alania replied to the investigators’ request (see paragraph 42 above) stating, amongst other things: “In reply to your request no. 240-21/1908-2012 of 17 December 2012 I inform you that the operational services of North Ossetia-Alania have obtained information that Mr Akhmed Buzurtanov, who was born in 1983, possibly had been aiding members of illegal armed groups acting in Ingushetia, that he had provided financial assistance to them and could have acted as their contact person. According to the information in our possession, Mr Akhmed Buzurtanov could have stored illegal weapons and ammunition in his home. I inform you also that we are taking a number of operational steps to establish Mr Akhmed Buzurtanov’s whereabouts and detain persons involved in his disappearance ...” 44. On the same date, 18 January 2013, one of the applicants’ lawyers from the UMG, Mr A.R., requested that the investigators take the following steps: “... 1. Include in the case file the video of the meeting of the Ingushetia sportsmen with the President of the Republic, Mr Yunus-Bek Evkurov, concerning the abduction of Mr Akhmed Buzurtanov, which took place on 17 December 2012, and order a linguistic examination of the footage in order to obtain its translation into Russian. 2. Question former colleagues of the abducted man, including the Chief Bailiff of North Ossetia-Alania, Mr M. Ozdoyev, concerning the information provided by him during the meeting of 17 December 2012 and recorded on video. 3. Question the President of Ingushetia, Mr Yunus-Bek Evkurov, concerning, amongst other things, the incriminating information on Mr Akhmed Buzurtanov which was mentioned by him during the meeting with the sportsmen of Ingushetia. In particular, he stated the following: ‘There are print-outs of telephone conversations, I have not brought them with me, but people know what I mean anyway and the fellow villagers understand it too’. 4. Request from the Vladikavkaz prosecutor’s office the criminal case file against Mr D., who was mentioned by the Chief Bailiff of North Ossetia-Alania, Mr M. Ozdoyev, by the secretary of the Security Council Mr A. Kotiyev, and by President Evkurov. Those officials spoke of the criminal nature of Mr Akhmed Buzurtanov’s interactions with Mr D. In connection with this, it is necessary to examine the contents of the criminal case file to establish the involvement of Mr Akhmed Buzurtanov in the actions of Mr D. and his accomplices... 5. Inform me about the steps taken ... ...Enclosures: - copy of the authority form - video footage of the meeting of President of Ingushetia Mr Yunus-Bek Evkurov with representatives of the sports community of Ingushetia on 17 December 2012 ...” 45. On 20 January 2013 forensic experts examined the evidence collected from the crime scene (see paragraph 16 above). 46. On 28 January 2013 the investigators decided to grant the request of 18 January 2013 (see paragraph 44 above). However, from the documents submitted it appears that none of the requested measures was taken. 47. On the same date, 28 January 2013, one of the applicants’ lawyers from the UMG, Mr A.R., requested that the investigators take the following steps: “... speak to the Mr Akhmed Buzurtanov’s neighbours to establish the identity of eyewitnesses to the abduction and question them. (According to the information from a resident of North Ossetia, Mr M.Iz., several neighbours stated that they had witnessed the abduction. This information can be found on the website of Kavakzakiy Uzel: http:Kavkaz-uzel.ru/articles/21687/); ... check whether during the same time frame other persons were abducted or detained under similar circumstances ... and examine the contents of the relevant criminal case files ...” On the same date the request was rejected by the investigators as the UMG lawyer was not the applicants’ representative in the criminal case. 48. On 28 January 2013 the head of the investigations department overruled the refusal of 24 December 2012 (see paragraph 47 above) and allowed the nine UMG lawyers to represent the applicants in the criminal case. The applicants were informed thereof. 49. On 11 March (in the documents submitted the date is also stated as 25 March) 2013 one of the applicants’ lawyers from the UMG, Mr D.U., requested that the investigators proceed as follows: “... According to Mr Akhmed Buzurtanov’s wife [the second applicant], he was abducted by unidentified persons driving three cars. Therefore, it is possible to conclude that before the abduction, on the way from the gym to the crime scene, Mr Akhmed Buzurtanov was under surveillance. It is also possible to presume that while driving, the abductors used some kind of device to communicate with each other. If the fact of such connections from the same sources at the time of the incident is established in the areas along Mr Akhmed Buzurtanov’s route, then it would allow the identification of the persons who used those means of communication. It would also provide grounds to question them about the reasons for their presence at the scene at the material time and why they were taking the same route as Mr Akhmed Buzurtanov. The taking of such steps would lead to the identification of the persons involved in Mr Akhmed Buzurtanov’s disappearance. Therefore, on the basis of Articles 119 and 120 of the Russian Criminal Procedure Code you are requested to: - establish Mr Akhmed Buzurtanov’s route on 6 December 2012 from the sports club ... to the possible place of his abduction in Mayskiy and the place of the discovery of [his] car; - locate the main telecommunication towers capable of receiving and issuing mobile phone signals along the above route; - obtain from the mobile phone companies the lists of all incoming and outgoing connections, including text messages, made with the technical assistance of the above devices between 7.30 p.m. and 11.30. p.m. on 6 December 2012; - examine the information obtained and establish the mobile service subscribers who were located on the above-mentioned route at the relevant time; - obtain from the agencies carrying out electronic intelligence in Ingushetia and North Ossetia-Alania information concerning the use of radio devices at the relevant time along the above-mentioned route; - identify the users of those devices and question them about the case ...” 50. On 21 March 2013 the Prigorodniy central district hospital provided the investigators with a copy of the registration log of urgent calls for medical assistance on 6 and 7 December 2012. Mr Akhmed Buzurtanov’s name was not indicated therein. 51. On 25 March 2013 the applicants requested that Mr M. Pliyev, member of the Moscow Bar, be allowed to represent them in the criminal case. On 6 April 2013 the request was granted. 52. On 28 March 2013 the request of the applicants’ lawyer was granted (see paragraph 48 above). However, from the documents submitted it appears that the requested measures were not taken. 53. On 2 April 2013 the investigators again questioned the second applicant, who stated that she still had no information concerning her husband’s whereabouts. 54. According to the applicants, on 4 October 2013 the first applicant told her representative at the Court that someone, whose identity she could not disclose out of fear for that person’s life, had informed her that Mr Akhmed Buzurtanov had been abducted by officers of the Federal Security Service (“the FSB”) from Ekaterinburg, Russia, and taken to the capital of North Ossetia-Alania, Vladikavkaz, for unknown reasons. It is unclear whether the applicants passed that information on to the official investigation. 55. According to the applicants, the case-file documents furnished by the Government did not include the list of all the mobile phone communications which had been made in the vicinity of Mr Akhmed Buzurtanov’s alleged abduction obtained by the investigation on 15 March 2013. 56. On 7 December 2012 the investigators questioned the second applicant, whose statement concerning her husband’s disappearance was similar to the applicants’ account submitted to the Court. In addition, she stated that her husband had used mobile telephone number 9-963-174-4448 and that he had neither enemies nor unpaid debts. 57. On the same date, the investigators questioned Mr R.K., who stated that on 6 December 2012 he had been with Mr Akhmed Buzurtanov at the sports club until about 10 p.m. At about 2.30 a.m. on 7 December 2012 the applicants had called him looking for Mr Akhmed Buzurtanov as the latter had not returned home. The witness and Mr I.M. had then assisted the applicants in their search and had gone to the hospitals, morgues and police stations looking for Mr Akhmed Buzurtanov, but without success. The following morning they learnt that Mr Akhmed Buzurtanov’s car had been found. 58. On 7 December 2012 the investigators also questioned the husband of the first applicant, Mr I.Ts., who stated that he had accompanied the first applicant in the search for Mr Akhmed Buzurtanov when the latter had not returned home. Driving around Mayskiy, they had found pieces of broken glass along with a training shoe and a sock. The first applicant had immediately identified them as belonging to Mr Akhmed Buzurtanov. They had then immediately gone to the Mayskiy police station. 59. On the same date, the investigators also questioned a resident of Mayskiy, Ms Z.E., who stated that after 10 p.m. on 6 December 2012 she had been at home when she had heard men shouting outside for about a minute. She had stepped outside and seen two or three vehicles; she had not been able to identify the model or make of the vehicles as it had been dark. The witness thought that it had been a squabble between young men who frequently gathered at the spot to drink alcohol, and returned indoors. 60. On the same date, the investigators also questioned another resident of Mayskiy, Mr M.E., who stated that he had gone to bed early on 6 December 2012 and had not seen the police examining the crime scene outside his house until the following morning. 61. On 8 December 2012 Mr Akhmed Buzurtanov’s mother, Ms Li.B., lodged another complaint concerning the abduction with the investigations department. 62. On the same date the investigators again questioned the second applicant, whose statement was similar to the one she had given on 7 December 2012 (see paragraph 17 above). In addition, she stated that Mr Akhmed Buzurtanov was a professional sportsperson, that in 2012 he had won the European mixed martial arts championship and that he did not have any enemies. 63. On 8 December 2012 the investigators also questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s friend, Mr M.M., who stated that he had known Mr Akhmed Buzurtanov since childhood, that they had trained together for fifteen years and that Mr Akhmed Buzurtanov did not have any enemies. In 2011 Mr Akhmed Buzurtanov had participated in a fight with someone, but afterwards the parties to the conflict had settled the issue. The witness stated that he had learnt of the alleged abduction from the applicants and had no idea as to why Mr Akhmed Buzurtanov had disappeared. 64. The investigators questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s friend, Mr R.K., who stated that he had seen him in the evening of 6 December 2012 in the gym and that he had not witnessed the alleged abduction. 65. The investigators also questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s sisters, Ms F.B. and Ms Lu.B., both of whom stated that they had not witnessed the alleged abduction but had found out about it from a woman living at the corner of Zhebagiyeva Street, according to whom an abduction had been perpetrated by masked men in black uniforms driving three cars. In addition, Ms Lu.B. stated that another resident of that area, Mr M. Be., had confirmed the woman’s story and had added that one of the abductors’ cars had hit Mr Akhmed Buzurtanov’s car from the front and another had blocked it at the back. 66. The investigators also questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s aunt, Ms Kh.B., who stated that she had not witnessed the alleged abduction and that she had no explanation for his disappearance. 67. The investigators also questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s friend, Mr M.P., a police officer, who stated that at about 11 p.m. on 6 December 2012 he had been driving home when he had seen Mr Akhmed Buzurtanov’s white car with a dent in the front. The car had skidded and had been driven erratically. The witness had then seen two cars, one of which was a silvercoloured Lada–Priora, following Mr Akhmed Buzurtanov’s car. All of the vehicles had been heading in the direction of the border with Ingushetia. 68. On 9 December 2012 the investigators questioned the second applicant’s neighbour, Ms L.G., who stated that at about 10 p.m. on 6 December she had been at home with her husband when they had heard men yelling and then two cars speeding away. 69. On 9 December 2012 the investigators also questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s mother, Ms Li.B., who stated that she had not witnessed the alleged abduction and had no explanation for her son’s disappearance. On the same date the investigators obtained a blood sample from the witness for a comparative examination with the evidence collected from Mr Akhmed Buzurtanov’s car and for inclusion in the regional DNA database. 70. On 12 December 2012 the investigators again questioned the second applicant, who reiterated her previous statements (see paragraphs 17 and 23 above) confirming that she had no explanation for Mr Akhmed Buzurtanov’s disappearance. 71. On 15 December 2012 the investigators questioned a police officer from traffic checkpoint no. 5, Mr A.Ts., who stated that he had been on duty at the station between 4 p.m. and 11 p.m. on 6 December 2012 and that he had not seen anything suspicious. He had no information pertaining to the alleged abduction. 72. On 16 December 2012 the investigators again questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s friend, police officer M.P., who reiterated his previous statement (see paragraph 67 above), adding that he could show the investigators the place where he had seen Mr Akhmed Buzurtanov’s car on the night of the disappearance. On the same date, in order to verify the statement, the investigators took the witness to the place where he had seen the vehicle. 73. Between 18 and 23 December 2012 the investigators questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s neighbours, Mr M.E., Mr M. Dzh. and Mr I.D., all of whom stated that on the night of the disappearance they had been asleep at home and, therefore, had no pertinent information about it. 74. On 19 December 2012 the investigators questioned the first applicant. Her statement was similar to the account submitted before the Court. She also stated that she had no theories concerning the reasons for her brother’s disappearance. 75. On 20 December 2012 the investigators received the first applicant’s statement concerning the alleged abduction, which she had given to the UMG lawyers (see paragraph 31 above). 76. On 21 December 2012 the investigators again questioned Ms Z.E. who reiterated her previous statement (see paragraph 59 above), adding that she had not been able to hear in what language the men had been shouting on the night of the alleged abduction. 77. On 25 December 2012 the investigators again questioned the second applicant, who stated that Mr Akhmed Buzurtanov had never worked in the police, she had never seen him with a police service identity card and that she had no theories concerning the reasons for her husband’s disappearance. At the same time she stated that she had read on the internet that her husband’s disappearance could have been related to the brawl in June 2012. 78. On 26 December 2012 the investigators questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s cousin Mr U.B., who stated that he had not witnessed the alleged abduction, had no information about it or theories concerning the possible perpetrators’ identities. 79. On various dates between December 2012 and February 2013 the investigators questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s acquaintances, colleagues and neighbours: Mr I.T., Mr A.E., Mr I.A., Mr A.G., Mr A.Ga., Mr Kh.Ts., Mr M.Ts., Mr V. Dzh., Mr R.Ts., Mr M.I., Mr B.Ts., Mr R.D., Mr M.B., Mr Ta.E., Mr I.Im., Ms N.K., Ms N.Ke., Ms T.K, Mr Z.K., Mr P.Kv. and Mr G.Ts. They stated that they had not witnessed the alleged abduction, had no information about it or any theories concerning the possible perpetrators’ identities. 80. On various dates between January and April 2013 the investigators questioned Mr Akhmed Buzurtanov’s relatives, neighbours and former colleagues Mr Is.B., Mr Ab.B., Ms Z.E., Ms G.P., Mr R.Kh., Mr M.Ko., Mr B.E., Mr R.P. and Mr M.Kh. Their statements concerning the alleged abduction were similar to the applicants’ account submitted before the Court. They also stated that they did not have any theories concerning the possible perpetrators’ identities. 81. From the documents submitted it appears that the proceedings are still ongoing. 90. The applicants maintained that it was beyond reasonable doubt that the men who, in their view, had abducted Mr Akhmed Buzurtanov had been State agents. In support of their complaint, they referred to the following facts. Witnesses had seen two vehicles following Mr Akhmed Buzurtanov’s car (see paragraphs 26 and 67 above) and the evidence collected subsequently (see paragraphs 15 and 16 above) demonstrated that the abduction had been well-planned and well-organised and that the perpetrators had taken into account Mr Akhmed Buzurtanov’s physical abilities. The manner in which the alleged abduction had been carried out demonstrated that law-enforcement officers or other State agents had been involved in it. 91. The Government submitted that there was no evidence of the involvement of representatives of law-enforcement agencies in the disappearance of Mr Akhmed Buzurtanov and that the applicants had failed to present a prima facie case of abduction by State agents. 92. The Court observes that in its extensive jurisprudence it has developed a number of general principles relating to the establishment of matters in dispute, in particular when faced with allegations of violations of fundamental rights (for the most recent summary of these, see El Masri v. “the former Yugoslav Republic of Macedonia” [GC], no. 39630/09, §§ 151-53, 13 December 2012). 93. More specifically, the Court has adjudicated a series of cases concerning allegations of disappearances in the Russian North Caucasus. Applying the above-mentioned principles, it has concluded that it would be sufficient for the applicants to make a prima facie case of abduction of the missing persons by State agents, thus falling within the control of the authorities, and it would then be for the Government to discharge their burden of proof, either by disclosing the documents in their exclusive possession or by providing a satisfactory and convincing explanation of how the events in question occurred (see, for example, concerning abductions in Dagestan, Alpatu Israilova v. Russia, no. 15438/05, 14 March 2013, and Umarovy v. Russia, no. 2546/08, 12 June 2012). If the Government failed to rebut this presumption, that would entail a violation of Article 2 in its substantive part. Conversely, where the applicants failed to make a prima facie case, the burden of proof could not be reversed (see, for example, Shafiyeva v. Russia, no. 49379/09, § 71, 3 May 2012). 94. Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that no assessment of evidence was carried out by the domestic courts. Therefore, it is for the Court to assess the facts of the case as presented by the parties. 95. It should be noted at the outset that the documents submitted contain no witness statements of persons who could describe in detail the circumstances of the alleged abduction other than the very general descriptions of the vehicles and persons following Mr Akhmed Buzurtanov’s car on the night in question (see paragraphs 59, 65, 67, 68, 72 and 76 above). The Court also notes that the investigation obtained various theories concerning the reasons for his disappearance: kidnapping for ransom (see paragraph 20 above), abduction relating to hostile relationship (see paragraphs 24 and 77 above) and, lastly, abduction by law-enforcement agents (see paragraph 31 above). In such circumstances, in the absence of unequivocal prima facie evidence of the latter, the Court is unable to conclude that State agents or persons acting with their consent could be the sole possible perpetrators of the alleged abduction. 96. Therefore, it has not been established to the required standard of proof – “beyond reasonable doubt” – that State agents were implicated in Mr Akhmed Buzurtanov’s disappearance; nor does the Court consider that the burden of proof can be entirely shifted to the Government.

§ Cauze similare